Majuscule din publicitatea Neamului

Publicat în Dilema Veche nr. 301 din 19 Noi 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Biserica şi Şcoala: se scriu cu literă mare, atunci cînd apar în topul încrederii românilor în instituţii, dar şi în editorialele care le deplîng soarta. Înainte de a vedea cum sînt exploatate aceste Valori ale Naţiei de către publicitate, în chip de pîrghii argumentative sau de simple pretexte ilustrativ-narative, ar trebui spus că însemnătatea lor majoră face din ele mari prilejuitoare " chiar generatoare " de marketing. Căci tot cu B mare se scrie Biserică atunci cînd ni se relatează înfloritorul negoţ cu icoane şi mătănii, care acompaniază marile procesiuni. Şi tot cu Ş mare se scrie Şcoală, atunci cînd sînt denunţate chioşcurile de junk-food din curţile şcolilor (cu ş mic) sau malversaţiunile în comanditarea manualelor. Religia şi educaţia, întrupate în Biserică şi Şcoală, tabuizate în Calendar Bisericesc şi Programă Şcolară, dau ritm şi sezonalitate marilor mişcări de mărfuri. Biserica & Şcoala, izvoditoare de consum Paştele, Crăciunul şi sărbătorile conexe asigură cadenţa consumistă a anului, laolaltă cu Începerea Şcolii (Back-to-School sau La Rentrée, momentul revenirii din vacanţă, extins sub această etichetă şi către activităţile adulţilor). Aşa-zisa Curăţenie de Primăvară, moment de vînzări record pe piaţa amenajărilor, e tot o pregătire a Paştelui, un transfer la nivelul casei şi gospodăriei a marii primeniri din timpul postului. Cine acuză simonie, desacralizare şi devalorizare n-are dreptate decît în parte. Totul se petrece în aceeaşi logică a tîrgurilor şi iarmaroacelor din vechime, organizate cu aceleaşi prilejuri festive, în cadenţa dată de clopotul bisericii (cu b mic). Doar că tîrgul e azi televizat, amplificat şi industrializat. E adevărat, volumele cresc "o dată cu ţara", în ritmul globalizării: se face măcel de miei pascali şi porci de Crăciun; se comite abuz de ouă şi vopsea alimentară; se produc inflaţii de mucenici panificaţi şi praf de scorţişoară. Dar pornirea de a negustori în templu (sau în preajma lui) nu-i deloc un păcat recent; aşa cum nu e vina exclusivă a noilor generaţii aceea de a căuta tot mai mult darul şi tot mai puţin harul. Madam Isoscel & tovarăşul Pitagora Te-ai aştepta ca acestor izvoditoare de marketing care sînt Şcoala şi Biserica să li se acorde " şi la nivelul tematicilor, al "conţinuturilor" vehiculate în publicitatea românească, al repertoriului de argumente şi reprezentări " o preţuire pe măsură; să li se rezerve " vorba aceea " loc în strană! Iată că în realitate nu-i tocmai aşa... În spoturile ambientate în şcoli, figura Profesoarei apare ca un un baubau exigent şi năbădăios, ca o prezenţă castratoare cu pretenţii exagerate de la bieţii elevi, a căror unică scăpare rezidă în nu’ş’ce napolitane sau snacks-uri; a căror unică consolare e făgăduită de nu’ş’ce cartelă prepaid... Aşa cum în basme baba e rea şi moşneagul e bun, se poate constata că, în reclamele româneşti, de obicei profa (la feminin) e nesuferită, iar proful (Dom’ Profesor) e blînd şi simpatic, respectat şi iubit. Unui prof îi cîntă studenţii în cor "Andrii Popa", în chip de stand-up ovation; de dragul unui astfel de Domn Trandafir se coalizează foştii elevi, abonaţi la aceeaşi reţea GSM, ca să-l colinde "ca pe vremuri". Dacă vreo "madam profesoară" inspiră şi ea o conspiraţie a întregului amfiteatru, e cu scopul de a fi ironizată printr-un happening colectiv: fie toţi apar îmbrăcaţi în roz (aşa cum obişnuieşte ea, chipurile...); fie toţi apar bandajaţi la lecţia despre faraoni şi mumiile lor... Isoscel (Tamara Buciuceanu) şi Socrate (Ion Caramitru) din seria Liceenii îşi transmit peste timp moştenirea prototipică. Ea " caricatural afurisită; el " înţelept şi young at heart. La o primă vedere, se poate constata că, atunci cînd produsul publicizat se adresează adulţilor, vechii absolvenţi tind să privească în urmă cu duioşie, Şcoala e reprezentată nostalgic edulcorat şi întruchipată de un Profesor mascul, polarizator al respectului sincer faţă de autoritate. În schimb, atunci cînd se adresează tinerilor, adolescenţilor şi puberilor, propunînd produse escapiste şi branduri rebele, Şcoala e înfăţişată ca un loc de supliciu, iar personificarea ei este o Profesoară, o adevărată Mumă a Materiilor "aspră, dar severă". Un caz aparte îl reprezintă spotul în care Toni Delaco, naşul brînzeturilor, dă buzna într-o clasă primară şi le recomandă şcolarilor, sub formă de ameninţare, să mănînce sănătos, respectiv să-şi ia cîte o roată de caşcaval la gustare. Cu sau fără voie, reclama cu pricina le atrăgea atenţia adulţilor asupra violenţei în şcoli. Simptomatic e că, fie şi în cazul unui unic spot (ce-i drept, temperat de ironie), publicitatea românească zugrăveşte Şcoala ca un loc nesigur, în care copiii au ocazia să înveţe şi lecţii ceva mai dure, despre lume şi viaţă. Mai catolici despre papa Cu Biserica se întîmplă alt fenomen straniu. Publicitatea românească, deşi se adresează unui public majoritar ortodox, mînat, în mare parte din deciziile de cumpărare, de vechi rînduieli pravoslavnice, apelează la un registru de imagini şi tropi mai degrabă catolic. Într-unul din primele spoturi pentru lanţul de magazine Domo, mai multe călugăriţe goneau extaziate cu maşina să-şi cumpere electronice şi electrocasnice cu care intenţionau să-şi doteze chiliile. Uniforma tipică unui ordin catolic şi fasonul de comedie le apropiau mai degrabă de măicuţele din Saint-Tropez ale lui Louis de Fun

Viețile netrăite jpeg
Cît de ficționale sînt țările și spațiile în care trăim?
Liniștea și familiaritatea sînt suficiente sau devin prea puțin cînd vine vorba de promisiunea unui altfel?
Drepnea
Jumătate mișcare, jumătate siguranță
Locurile sînt sinonime cu niște stări psihice, sînt legate de întregi constelații de lucruri trăite, sunete, imagini, intensități care au înscris acel teritoriu pe harta mea emoțională.
Neuhausen (Erzgeb ), die Schlossgasse JPG
În satul Noulacasă
Acest sat se numește Neuhausen, iar mie, în română, îmi place să-i spui Noulacasă.
mare
Un lac între munți
Am știut că atunci, acolo, sînt fericit și că e un loc în care o să mă întorc întotdeauna cînd o să mă pierd, cînd o să-mi fie foame, sete sau o să mă rătăcesc.
p 11 jos jpg
Aici, între cei doi poli ai vieții mele
Cred că pentru mine e esențial să pot oscila între două stări sau două locuri sau două universuri sufletești.
p 12 Paris, Cartierul Latin WC jpg
Orașe uriașe
Mă văd întors în Paris, trăind liniștit viața altora, recunoscător celor care se poartă frumos cu mine, pînă cînd alții, nou-veniți, încep să îmi fie recunoscători că mă port frumos cu ei.
25869202527 80595838cf c jpg
4 case x 4 mașini
Mașina pe care mi-aș fi luat-o putea funcționa drept criteriu de delimitare a unor intervale (micro)biografice.
p 13 jpg
Harta
Aș vrea să trăiesc în România pentru că, după atîtea mereu alte și alte hărți, ar fi mai ușor s-o iau pe-a noastră la puricat, și la propriu, și la figurat.
p 1 jpg
Pe aripile gîștelor sălbatice
M-aș lăsa purtată de gîştele sălbatice ale lui Nils Holgersson, dînd roată nu doar Suediei, ci întregului continent, planînd fără nici o obligaţie şi nici un regret pe deasupra locurilor pe care le-am iubit cîndva.
1200x630 jpg
Pentru Constanța, cu dragoste și abjecție
Mi-ar plăcea să trăiesc într-o Constanța în care nostalgia – neobturată de dezvoltările imobiliare – să deschidă portaluri către trecut.
index png
Orașul Sud
Lună plină, Dunărea caldă și întunecată la Brăila, primitoare cînd intri cu picioarele în malul ușor nămolos.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Centrul și marginea
Tendința este acum cea a descentralizării și nu doar din punct de vedere urbanistic.
p 10 sus WC jpg
Strada Tunari în ficțiune și în realitate
Comoditatea locuirii împreună se vede că a primat față de disconfortul izvorît din diferență, rasială, socială.
Mahala jpg
Mahalale şi mahalagii
Oamenii se temeau de mahala şi de puterea cu care devora reputații şi destine.
Diana jpg
La Bragadiru
Lockdown-ul din martie 2020 ne-a prins în cei 46 de metri pătrați ai apartamentului de două camere din Drumul Taberei. Atunci a fost momentul-cheie.
p 12 sus jpg
Periferia sferei moralității: o scurtă istorie despre progres
Virtutea nu mai este ceva ce poate fi impus de la centru, ci descoperit și practicat de fiecare.
Irina jpg
O stradă doar a lor
Blocurile noi, plombe inestetice inserate în această alveolă cu aspect periurban, la rîndul ei înglobată într-un mare cartier de blocuri, ar fi contribuit la „curățirea” zonei.
1024px Bruxelles   Commission Européenne Berlaymont (23191436909) jpg
România, la periferia UE? Da, dar alții dau buzna afară
Faptul că euroscepticismul e (deocamdată?...) o afacere politică fără urmări, în România, e confirmat de ultimele formule de guvernare din țară.
p 14 sus Piazza del Popolo WC jpg1 jpg
Marginea lumii
E o senzație greu de găsit în altă parte, aceea că nimeni, niciodată, n-are ochii ațintiți spre tine, ceea ce îți lasă loc să faci ce vrei și să fii cum ești.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta apărării
Ne-am gîndit să abordăm chestiuni precum soarta, scopul și responsabilitatea artei în vreme de război.
p 10 C  Alba jpg
Artă fără adăpost
Muzeele de artă s-au obișnuit cu drôle de guerre care a șters din mințile tuturor iminența sau măcar posibilitatea unui război real.
p 11 youtube jpg
Patru tablouri
Au fost furate peste 170.000 de mii piese de artă fără ca trupele „eliberatoare“ să intervină.
d15 Dan Perjovschi Anti War Drawings ©Nicolas Wefers 5 jpg
Make art, not war – anchetă
Dată fiind natura explicit grafică a unui conflict armat, am adresat trei întrebări cîtorva artiști care se ocupă cu imaginea: pictori, artiști vizuali, regizori de film, desenatori.
p 1 Carlos Alba jpg
Fragilitatea indestructibilă a literei
Asta e proprietatea esențială a cărților: opresc în corpul lor corpurile morții.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.