Mahalaua şi vocea din off

Publicat în Dilema Veche nr. 269 din 9 Apr 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Imaginea unui individ ficţional, născut odată cu partidul, prinsese contur în mintea noastră foarte de timpuriu, căci educaţi fiind pe două voci, eram avertizaţi că trebuie să ne controlăm vorba, să înţelegem că adevărul se păstrează în familie. "Omul din umbră" al partidului stătea de veghe... Comunismul românesc nu poate fi redus la absurd şi grotesc. Sub aceste formulări, se ascund destine individuale mutilate sau distruse, precum şi adjuvanţii umili ai marilor moguli, care au pus umărul la "implementarea" directivelor de partid şi de stat în viaţa noastră cea de toate zilele. Administrator de suflete Pe măsură ce şi-a pierdut semnificaţia iniţială (de cartier periferic al unui oraş, depozitar de multiple straturi şi aluviuni culturale, o lume plină de pitoresc, care a dispărut în mod natural, prin reconfigurarea spaţiului geografic, dar şi intenţionat şi susţinut distrusă de regimul comunist, fiind un spaţiu eterogen greu de controlat), termenul "mahala" şi-a reconfigurat aria semantică, denumind spaţiul ideal pentru colportarea de informaţii tendenţioase, de clevetire şi delaţiune. Mahalaua s-a restructurat pe verticală şi s-a mutat "la bloc", generînd acel tip de populaţie nevertebrată, mimetică, nivelată la acelaşi numitor comun, prin numărul fix de metri pătraţi alocaţi, prin repartiţie, pe cap de locuitor, prin design-ul unic al spaţiului aferent, prin "trăirea laolaltă", într-o existenţă vecină cu promiscuitatea. Iar dacă încercai o evadare din ritmul turmei, erai cel puţin suspect. Anunţul de la avizier, în prima zi de Crăciun, te avertiza concret că ai devenit, peste noapte, un posibil infractor: "Fam. X se comportă ca animalele sălbatice din pădure. Se vor lua măsuri". Acuza: "În ap. x s-au cîntat colinde". Semnat: Administraţia. Ştiai că intraseşi în colimator. Ştiai că vei fi ocolit cu privirea, că e preferabil să te strecori tăcut şi neştiut printre vecini, care te măsurau mustrător, că " dacă se întîmpla rareori ca vreun "străin" să-ţi păşească pragul " era bine să-l instruieşti în prealabil să nu vorbească pe scară, iar în casă " cu voce joasă, căci orice vizită de acest tip trebuia declarată întîi la administraţie şi apoi la Miliţie, unde semnai o declaraţie cu date despre eventualul tău musafir, cuprinzînd istoricul acestei relaţii (de cînd datează, în ce împrejurări v-aţi cunoscut, întreţineţi sau nu corespondenţă " întrebare superfluă de altfel, căci scrisorile oricum erau filate, dezlipite sau rupte ", cîte zile va sta la dvs.). Toate aceste date erau dealtfel consemnate în Cartea de imobil. Recrutat de obicei din medii umile, dintre muncitorii fără un profil tehnic definit (nu se ştia care era ocupaţia lui de bază, cu toate că lucrase "la fabrică" înainte de a fi administrator, bineînţeles "ales" pe viaţă), acest ctitor al lumii noi era responsabil cu liniştea de scară a supuşilor săi. Pe cînd Alimentara devenise natură moartă cu lumînări aprinse, curba de sacrificiu se îmbogăţea semnificativ şi cu bilanţul tragic al numeroaselor cazuri de toxiinfecţie alimentară. Dacă experimentai neşansa să-i găseşti pe cei dragi răstigniţi, ca o reacţie în lanţ, pe linia de sosire, aveai în replică şansa ca, luni de zile după aceea, un individ la costum şi cravată să bîntuie pe la uşi învecinate spre a se interesa dacă nu cumva tu însuţi erai autorul teribilei înscenări. Călăul şi victima îşi schimbau măştile pe palier. Din cască răzbăteau vii aplauze la scenă deschisă... Secretarul miciurinist În anii ’70... o vacanţă pe cont propriu în oricare dintre ţările lagărului socialist necesita în prealabil cîteva semnături pe cererea întocmită în vederea obţinerii paşaportului. După aprobarea de la serviciu, cererea pleca la "Sector" (etapă obligatorie şi dacă nu erai membru de partid, sau poate tocmai de aceea). Urma rechizitoriul secretarului de partid de la centru (cel mandatat în acele vremuri era poreclit "Cîinele roşu"): "În ce scop plecaţi? Cîte zile urmează să staţi? Cam ce traseu v-aţi stabilit?". Cu acest tip de interogatoriu eram obişnuită, căci nu mă aflam la prima "abatere". Dar la precizarea: "Indiferent cu cine staţi de vorbă, vă sfătuim să nu daţi relaţii despre rezultatele agriculturii sovietice"(!?), simţeam că nebunia atingea cote paroxistice aiuritoare. Muşcasem din roada miciurinistă... Dar nu, nu eram cîtuşi de puţin liberi de a ne petrece vacanţa de capul nostru... Libertatea ne era chibzuit controlată. În statul orwellian, fericirea individului era dozată cu minuţie. Formulări de acest tip deveniseră clişeu în epoca tot mai poleită. Trecuserăm de la prezenţa fizică, agresivă, a "Fratelui de la Răsărit", în plină stradă, cu "davai ceas", brutalitate, sudălmi, arestări... la modalităţi perfide, diversificate, de menţinere a fricii odată inoculate... Perfuzorul era alimentat continuu. Se schimba doar substanţa de contrast. Dealtfel, cei nu foarte sănătoşi la dosar (pentru care fuseseră cu abnegaţie trataţi la vremea respectivă) erau constant căutaţi (pînă în zorii lui ’90) de acelaşi personaj, care se interesa de soarta lor. Descinderile aveau loc, de regulă, la marile zile onomastice ale familiei, care trebuia astfel avertizată că boala celui apropiat era una cronică, el nu putea fi recuperat printr-un proces de catharsis. Purificarea administrată în Templu nu-l putuse îmblînzi pe Tătuc. Pacientul era stigmatizat pe viaţă. În aceiaşi ani, la Muzeul Literaturii Române, într-o şedinţă de partid "lărgită" (asta însemnînd că participa toată suflarea, nu numai membrii de partid; rezonanţa termenului îşi păstrează neştirbită eleganţa), am fost informaţi că se deschisese Institutul Francez din Bucureşti şi că avem acces, după ce în prealabil lăsăm o cerere scrisă la sediul biroului de partid, dar ni se sugera că, totuşi, era preferabil să nu-l frecventăm prea asiduu. Se mimează jocul de-a Occidentul. Iar Occidentul acceptă tacit regulile. Pe scenă se înlocuiesc panourile. Limba de lemn e dată la rindea. Actorii îşi schimbă în grabă costumele. Dar pe chip păstrează ştanţat ochiul drapat în membrană. La lumina zilei e cu atît mai vizibil.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

467980950 1029846658942946 1963227793890767177 n jpg
Ninsori și viscol în România. Drumuri acoperite cu zăpadă, copaci prăbușiți de rafalele de vânt și trenuri întâziate
Circulaţia pe mai multe drumuri naţionale a fost blocată sau îngreunată sâmbătă, din cauza vântului puternic şi a ninsorilor. Vremea rea a afectat şi circulaţia trenurilor.
cub gabriel cotabita png
Femeile cu care s-a iubit Gabriel Cotabiță. Cu una dintre ele a trăit 20 de ani, dar s-au despărțit dintr-un motiv uluitor
Gabriel Cotabiță, unul dintre cei mai cunoscuți artiști din România, s-a stins din viață la vârsta de 69 de ani. De-a lungul vieții, artistul a trăit momente de neuitat, atât plăcute, cât și neplăcute. De asemenea, cântărețul a fost căsătorit de două ori, fiind implicat în urmă cu mai mulți ani și î
cotabita
A murit Gabriel Cotabiță. Marele artist a suferit un AVC
Lumea muzicală din România este în doliu. Celebrul artist Gabriel Cotabiță s-a stins din viață, după ce a suferit un puternic accident vascular cerebral. Avea 69 de ani.
banner cotabiță png
A murit Gabriel Cotabiță
Celebrul artist Gabriel Cotabiță a murit sâmbătă, 23 noiembrie. Avea 69 de ani
campanie informare legislatie electorala MAI  foto ipj olt  (3) jpeg
Alegeri prezidențiale 2024. Ce amendă riști dacă staționezi în perimetrul unei secții de votare mai mult decât este necesar
Campania electorală pentru Alegerile Prezidențiale 2024 s-a încheiat sâmbătă dimineață, 23 noiembrie 2024. Încălcarea legislației electorale se pedepsește cu amendă sau chiar cu închisoarea, pentru faptele grave. Ce trebuie știut despre ziua votului.
pahar apa lamaie shutterstock
„Beau un pahar cu apă imediat ce mă trezesc”. Un nutriționist dezvăluie ce face în fiecare zi pentru a-și îmbunătăți sănătatea și a avea energie
Stabilirea unei rutine matinale este esențială pentru a începe ziua cu energie și într-un mod sănătos. Un medic nutriționist dezvăluie care sunt cele patru obiceiuri pe care le face zilnic.
indragostiti la masa jpg
Ce este Pho Tai Nam și de ce este atât de iubit. Indiciu: este o capodoperă culinară extrem de sănătoasă
Pho Tai Nam este una dintre cele mai iubite variante ale celebrei supe vietnameze pho, o mâncare simbol pentru Vietnam. Acest preparat se distinge printr-o combinație unică
image png
Rețetă secretă de cârnați a gospodinelor din Ardeal. Ce pun în compoziția lor pentru a fi fragezi, suculenți și aromați
Nici bine nu și-a intrat iarna în drepturi, căci românii au început deja să taie porci și să pregătească cele mai bune preparate din carnea lor. Cârnații de casă sunt nelipsiți din multe gospodării, iar oamenii din diverse zone ale țării se înghesuie care să-i facă mai buni. De pildă, ardelenii au p
Control migranti Germania FOTO Profimedia jpg
Un fost președinte al Comisiei Europene critică reintroducerea controalelor la frontieră în Germania şi în alte state UE
Fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a criticat reintroducerea controalelor la frontieră în Germania şi în alte state ale Uniunii Europene.