Magna cu tupeu

Publicat în Dilema Veche nr. 627 din 25 februarie - 2 martie 2016
Magna cu tupeu jpeg

Universităţile, ca de altfel întreaga noastră societate, sînt vlăguite şi bulversate de impostură. E vorba în primul rînd de impostura politrucilor care n-au mare legătură cu viaţa academică autentică, dar care se înşurubează foarte bine în structurile universitare, atît academic, cît şi administrativ. Avem astfel profesori universitari, conducători de doctorat şi uneori chiar de şcoală doctorală care n-au, de fapt, nici o lucrare de cercetare autentică în palmares, dar care sînt plini de titluri şi diplome şi care coordonează doctorate pe bandă rulantă. Pe partea administrativă, îi regăsim pe aceştia ca decani, prodecani, directori de department sau, de ce nu, chiar rectori.

Aceşti neaveniţi făţarnici sînt activi mai mult la ședinţe decît la bibliotecă, rezolvă totul prin mişmaşuri şi relaţii. Sînt parte a unei tumori ce distruge încet, dar sigur textura unui sistem academic solid. Aidoma unui cancer, distrug buna func­ţio­nare a instituţiei, afectînd ţesuturile cu celulele sănătoase, reproducîndu-se prin alte celule maligne. Un astfel de personaj în sistem, dacă nu e eliminat sau anihilat la timp, se va reproduce şi multiplica în cel mai scurt timp, aducînd şi promovînd oameni de aceeaşi calitate. Impostura nu are odihnă şi tupeul nu are margini.

Lipsa de decenţă şi bun-simţ, şi mai ales toleranţa noastră faţă de acestea, au dus la două fenomene toxice majore cu care ne confruntăm din plin: „creativitatea politrucilor“ şi „ştiinţificitatea puşcăriaşilor“. Ne-am trezit peste noapte invadaţi de falşi doctori, de altfel „mari“ oameni de stat, dar altfel exponenţi ai unui sistem în putrefacţie care atacă piatra de temelie a unei construcţii universitare: doctoratul. Pe de altă parte, atacul la statutul de creator în sens mai larg ne‑a venit şi din puşcării, unde asistăm la o adevărată sarabandă deşănţată a publicării unor cărţi fără nici o valoare ştiinţifică. Personaje care abia leagă corect într-o conversaţie două-trei cuvinte devin peste noapte autori ai multor volume şi tratate, avînd o „operă“ ce ar putea face invidios orice membru al Academiei Române.

Doctoratul e o certificare a capacităţii de creativitate ştiinţifică ce îţi permite să intri cu drepturi depline în fluxul normal al cercetării. Eşti atestat astfel ca un cercetător autentic, integrat în categoria celor capabili să ducă ştiinţa mai departe, să mute un pic frontierele cunoaşterii. Uitîn­du‑ne însă puţin în grădina noastră universitară, observăm că unii colegi mută cel mult frontierele bunului-simţ, sfidînd şi bruscînd o întreagă comunitate de cercetători oneşti prin tupeu şi aroganţă. Pentru aceştia, doctoratul nu pare să fie decît un fel de girofar academic simbolic, care le permite să înainteze mult mai repede pe scara imposturii: se obţin astfel slujbe mai uşor, scurtcircuitînd sistemul, se obţin sporuri şi alte beneficii salariale specifice, se obţin grade, titluri, recunoaştere socială. Parcă e altceva cînd la o ședinţă de partid vorbeşte il professore sau cînd pe culoarele unui minister circulă il dottore.

Mai avem şi producţiile ştiinţifice din penitenciare. O carte ştiinţifică e, asemenea unei teze de doctorat, o lucrare prin care se duce mai departe cunoaşterea noastră despre lume. Creativitatea în ambele cazuri este crucială, deoarece numai prin ceva cu adevărat nou un domeniu ştiinţific este îmbunătăţit şi limitele lui sînt largite. Or, în cazul nostru, atît prin imitaţiile de doctorate, cît şi prin hemoragia de false lucrări ştiinţifice se terfeleşte şi cumva chiar se anulează ideea de doctorat onest şi de carte ştiinţifică autentică. Se reuşeşte astfel, prin tupeu şi impostură, să se arunce în derizoriu însăşi ideea de cercetare ştiinţifică şi acest lucru se face, culmea, cu girul şi participarea unor colegi de-ai noştri din universităţi. Cînd „opera“ autobiografică a lui Gigi Becali e asemuită cu cea a lui Churchill sau a Maicii Tereza, sau cînd se descoperă lucrări de doctorat în care s‑a plagiat în mod masiv, dar nu se ia nici o măsură întrucît personajul în cauză e protejat politic de clici de partid şi de legi nejuste, e clar că tot sistemul are o problemă şi că trebuie să ne luăm în serios menirea de profesori şi cercetători, aruncînd peste bord acest balast patologic ce ne ţine prizonieri într-o continuă cangrenă universitară.

E clar că nu putem cere societăţii să ne ia în serios atîta timp cît noi înşine tolerăm astfel de fenomene în propria grădină universitară. Nu trebuie decît să ne luăm în serios şi să limităm cît se poate de mult intruziunea politicului şi a imposturii în viaţa noastră academică şi, în genere, în societate. Tupeul şi escrocheria funcţionează doar dacă sînt lăsate şi tolerate.

Sorin Costreie este lector dr. Facultatea de Filozofie, Universitatea București.

marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
index jpeg 8 webp
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
p 13 sus Universitatea Babes Bolyai WC jpg
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
index jpeg 5 webp
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
p 14 986 t blocat in propriul film jpg
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Rue Campo Formio   Paris XIII (FR75)   2021 06 29   1 jpg
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
985 t 10 Ilustratie de Jules Perahim jpg
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți

Adevarul.ro

image
Imagini emoționante cu Bruce Willis sărutându-și soția, la aniversarea nunții. Actorul luptă cu demența
Bruce Willis și Emma Heming au sărbătorit marți cea de-a 14-a aniversare a căsătoriei lor. Soția starului și-a amintit cum și-au reînnoit jurămintele și a postat pe Instagram o fotografie emoționantă cu un sărut de la o aniversare anterioară.
image
Un nou aquapark în România: poate fi comparat cu celebrele băi din Ungaria
Aquaparkul de pe fostul stadion UMT va purta numele de Amazonia, având în vedere că interiorul a fost amenajat cu ornamente și decorațiuni care amintesc de o junglă. Proiectul se ridică la peste 83 de milioane de lei, din care aproape 29 de milioane de lei sunt fonduri europene nerambursabile.
image
Un șofer român de TIR a explicat cum a ajuns să câștige 4.200 de euro pe lună VIDEO
Un tânăr român, care lucrează ca șofer de TIR la o firmă de curierat din Germania, a dezvăluit într-un clip video publicat pe TikTok cum a ajuns să încaseze 4.200 de euro pe lună.

HIstoria.ro

image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.
image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.