Magiunul de la Topoloveni

Magor CSIBI
Publicat în Dilema Veche nr. 348 din 14 octombrie - 20 octombrie 2010
Magiunul de la Topoloveni jpeg

Cel mai bun prieten din copilăria mea a fost Lori, un copil blonduţ, atletic, arogant şi mereu sigur pe el. Nu îl puteai contrazice niciodată pentru că ignora pur şi simplu argumentele care nu-i erau pe plac. Dar asta nu constituia o problemă majoră între noi, eram la fel sau am devenit la fel. Mai toată lumea credea că sîntem fraţi, cîteodată minţeam lumea că sîntem gemeni. 

Mergeam la aceeaşi şcoală, eram amîndoi în clasa de mate-fizică şi aveam aceleaşi hobby-uri. Amîndoi practicam judo de mici, eu mai degrabă ca să ne întărim prietenia, el pentru că tatăl lui era campion naţional şi a luat o dată chiar şi un bronz la Europene. După şcoală, mergeam cu el spre casa lui, deşi aproape că stătea în direcţia opusă, iar înainte de şcoală, el venea pe la mine şi fluiera în faţa porţii. Eram nedespărţiţi, singurele activităţi pe care nu le făceam împreună erau cele de familie, la început, apoi cele cu fetele, mai tîrziu. Ne ştiam unul, altuia, familiile, şi toţi cei care ne cunoşteau nu puteau să ne imagineze separaţi. Ştiu toate sentimentele şi dezamăgirile lui de pînă la 14 ani, iar el îmi cunoaşte toate gîndurile şi trăirile. 

După şcoala generală am ajuns în clase diferite. Eu la biologie-chimie, el la ştiinţe sociale. Ne-am îndepărtat. Eu m-am lăsat de judo, m-am apucat de teatru şi de baschet, mi-am făcut prieteni noi şi nu mai apăream peste tot împreună. După liceu, el a plecat din ţară, eu am rămas. Dar de cîte ori venea şi mă suna, lăsam tot, prietenii, muncă sau fete şi ne vedeam. Pentru că un prieten adevărat rămîne un prieten adevărat întotdeauna. 

Dacă ar fi să mă gîndesc dacă astăzi se mai leagă astfel de prietenii, nu ştiu ce să zic. Noi am fost prieteni într-o perioadă în care natural însemna ceva care avea legătura cu natura, în care părinţii ne spuneau că ciocolata în exces este nocivă pentru sănătate, şi nu că ea conţine lapte şi calciu, în care mîncarea se făcea acasă şi în oraşe, iar membrii familiei lui luau aproape toate mesele împreună, cel puţin duminica. 

Azi, însă, e o lume diferită. Ştiu că asta spuneau şi părinţii mei la un moment dat şi asta o să spună şi copiii noştri. Că lumea se schimbă. Am observat prima dată schimbarea asta la Washington. Nu degeaba se spune că trebuie să ne facem turişti, ca să fim în stare să observăm amănuntele relevante din faţa ochilor. Pe vremea cînd nu erau încă Starbucks-uri în România, am intrat într-o cafenea din acest lanţ în SUA, cu toate că nu sînt băutor de cafea (puterea marketingului). Stînd la masă, relaxat, cu o ciocolată fierbinte în mînă, neavînd nici o treabă, am început să-i observ pe oameni. La fiecare masă stătea cîte un om, cu laptopul în faţă. Mulţi citeau sau lucrau, însă majoritatea erau pe chat. Singuri în cafenea, purtau dialoguri cu prieteni reali sau virtuali. „Ce lume nebună!“ – mi-am zis atunci... şi am zîmbit. 

Stau la birou cu laptopul în faţă şi vă scriu aceste rînduri. Nu am un singur prieteni. Am mii. Printre care şi Magiunul de Topoloveni, fosta mea universitate, oameni ai căror nume nici măcar nu pot să-l pronunţ, din ţări în care n-am fost niciodată. Am laptopul în faţă, şi în tren, şi acasă. Iar dacă mă sună cineva să ieşim, de regulă sînt prea ocupat. Trebuie să răspund la un mail, să vorbesc cu cineva pe mess sau să updatez o pagină. 

Tehnologia ne-a adus multe avantaje. Printre care şi posibilitatea unei comunicări rapide şi eficiente. Dar mi se pare că, odată ce nu mai trebuie să facem un efort ca să comunicăm cu cineva, interesul nostru scade. Opţiunile noastre nu mai sînt limitate, şi orice prieten poate să fie înlocuit cu alţii pentru că paleta potenţialilor candidaţi este uriaşă. Aşa că, în teorie, am putea găsi în fiecare seară pe cineva care vrea să facă aceleaşi lucruri ca şi noi. Virtual nu sîntem niciodată singuri, iar dacă sîntem trişti, nu o să fie alături de noi o singură persoană, ci mult mai mulţi. Dînd like-uri, scriind un rînd de încurajare şi navigînd mai departe. În teorie, avem mulţi prieteni. În practică, stăm în faţa laptopului, la cafea, şi ne gîndim la posibilităţile noastre nelimitate.  

Magor Csibi este editor coordonator al publicaţiei online Think Outside the Box.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.