Măcar locuim împreună

Mihaela ŢÂNŢAŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 322 din 15-21 aprilie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dacă trăieşti în România, ai în jur de 30 de ani şi nu eşti căsătorit(ă), deşi cîştigi bine spre foarte bine, pentru campaniile de marketing sau de publicitate eşti virtual inexistentă. Pînă de curînd, reclamele de la televizor erau aproape în exclusivitate dedicate „persoanelor de 25-45 de ani, mediu urban, cu sau fără copii, căsătorite“. Mai nou, se pare că unii oameni din companii şi-au revizuit puţin „publicul-ţintă“, făcînd loc unei noi categorii de interes: „persoane căsătorite sau care măcar locuiesc împreună“. Nu ar fi prima dată cînd oamenii din birourile de marketing ale companiilor sau din agenţiile de publicitate ignoră anumite categorii de public – cîte reclame dedicate ascultătorilor de manele aţi văzut (în afară de cele făcute de cîntăreţii de gen înşişi)? De data aceasta însă, am rămas chiar în urma legislativului; descoperim acum o categorie ce – ca o recunoaştere publică a amplorii fenomenului – a fost oficial introdusă în recensămîntul din 2002 sub denumirea de „concubinaj“. La vremea respectivă, doar 3,8% dintre români îşi declarau acest statut. Un procent mic faţă de cîte cupluri de români se presupune că preferă acest tip de relaţie în realitate (pînă la de 10 ori mai mult printre cei între 25 şi 35 de ani), dar justificabil pentru un statut nou, abia legitimat şi scos „din gura lumii“ şi din asumarea căruia e încă greu să vezi vreun avantaj. În plus, nici nu ne prea place cuvîntul „concubinaj“, cu aura sa desprinsă din jurnalele de ştiri senzaţionaliste – ştiu oameni care, decît să declare că trăiesc „în concubinaj“, mai degrabă ar da urgent o fugă la Oficiul Stării Civile, deşi mai speră să nu fie găsiţi acasă la următorul recensămînt. Pînă una-alta „măcar locuiesc împreună“.

Ce se ascunde însă în spatele acestui „măcar“? Un „nu sînt căsătoriţi încă“, doar o amînare a căsătoriei, o etapă intermediară, sau chiar nu mai vor românii să se căsătorească? E căsătoria în pericol, aşa cum se vehicula în cîteva articole din presa ultimilor ani, şi sînt cei 200 de euro de la stat suficienţi pentru a o salva? Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, începînd cu 2003, numărul căsătoriilor a reînceput să crească, ceea ce s-a schimbat e vîrsta medie la prima căsătorie: în medie, femeile românce se căsătoresc acum la 26 de ani, tot în medie însă au primul copil la 25. Dacă ar fi să ne luăm după medii deci, ne căsătorim abia după apariţia primului copil. Şi, cu siguranţă, există numeroase cazuri în care aşa se întîmplă. Dar printre cei care „locuiesc împreună“ există mai multe tipologii.

Genul „Sîntem încă prea tineri“ şi genul „Nu sîntem încă pregătiţi“, care se confundă pe alocuri şi apar, de obicei, din necesitatea unui răspuns la întrebările insistente ale rudelor mai în vîrstă şi ale prietenilor deja căsătoriţi „Şi voi, cînd...?“. În cazul primului gen, cu siguranţă problema nu se pune neapărat în termeni de vîrstă – nu e chiar ca în cazul majoratului, să ajungi, vrei, nu vrei, la vîrsta căsătoriei, ci mai degrabă e vîrsta impusă ca normă în cercul de prieteni: cînd toţi cei din jur încep să se căsătorescă şi discuţiile se învîrt doar în jurul „cererii“ şi a aranjamentelor de nuntă, presiunea e mai mare decît cea a cicălelilor părinţilor.

Genul „Ne e foarte bine aşa“ şi genul „De ce să stricăm ce avem deja“ apar de multe ori ca reacţie la experienţele celor din jur: om fi scăpat de gura lumii, dar nu scăpăm uşor de tras cu ochiul la ce li se întîmplă celorlalţi. Şi, cînd o mare parte din prietenii tăi au trecut printr-un divorţ înainte de 30 de ani, şi asta nu mult după căsătorie, e mai greu să ignori teama că, odată cu semnarea hîrtiilor, relaţia se va schimba sau gîndul că viaţa, cu provocările şi aventurile ei, se sfîrşeşte odată cu căsătoria.


Pe lîngă aceste genuri, vechi de cînd lumea, sînt cîteva mai noi şi din ce în ce mai întîlnite: „O să ne căsătorim cînd apar copiii“ şi genul „Urăsc nunţile“ – care nu sînt neapărat împotriva căsătoriei în sine, ci a modului pre-ambalat în care li se pare că se consumă această ceremonie pe care o vor în continuare romantică. Dacă se căsătoresc, şi mulţi o fac, vor să o facă în felul lor: într-o vacanţă într-o locaţie exotică unde dau din întîmplare peste un birou de căsătorii de urgenţă sau singuri la Starea Civilă cu martori convocaţi în ultimul moment; sau găsiţi la faţa locului, anunţîndu-şi famiile ulterior şi păstrîndu-şi numele de dinainte de căsătorie (ceea ce le dă dureri de cap celor în faţa cărora ajung la un moment dat să îşi declare copiii şi pentru care faptul că părinţii au nume diferite înseamnă un singur lucru: „deci nu sînteţi căsătoriţi“), înlocuind nunta cu un chef pe plajă, sau alte opţiuni care să le reflecte mai mult personalitatea. Cu ei şi cu cei mai sus amintiţi, nu instituţia căsătoriei e în pericol, ci mai degrabă firmele organizatoare de nunţi ar trebui să-şi facă probleme. Cei care răspund cu convingere „niciodată“ la întrebarea „Voi cînd aveţi de gînd să vă căsătoriţi?“ şi cei care au trecut o dată prin asta şi preferă să nu repete experienţa nu sînt nici ei atît de numeroşi încît să devină o ameninţare pentru cei care încearcă să apere „Instituţia“. Şi pot să stea liniştiţi şi în privinţa celorlalţi, se căsătoresc mai tîrziu şi în felul în care vor ei. Majoritatea ajung să se căsătorească, iar pînă atunci măcar locuiesc împreună.

Mihaela Ţânţaş este Strategic Planner la Saatchi & Saatchi şi masterand în antropologie la SNSPA.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.