M-am hotărît să devin prost

Marilena ȘERBAN
Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
M am hotărît să devin prost jpeg

Am evitat cîteva zile la rînd să scriu acest punct de vedere. Mi-am spus că nu e bine să transmit starea mea, mai ales că, nu-i aşa?, românii se încăpăţînează să vadă doar relele din jurul lor, nu oferă soluţii, iar un profesor trebuie să fie o persoană temperată şi raţională. Totuşi... sper să fie alte păreri care să echilibreze perspectiva.

De foarte multe ori, mi s-a spus că un tînăr profesor se cade să fie mai încrezător. În timp, am tradus „încrezător“ prin „ipocrit“, pentru că cel mai des m-am întîlnit cu această atitudine. În numele echilibrului şi al decenţei profesionale, să închid ochii şi să ascund gunoaiele sub preş, cu un optimism prost temperat. Dacă eşti tînăr, evident, nu ai experienţă, dar ai o energie care, o să vezi, se va consuma în timp. Confirm.

Există şi lucruri bune. Din păcate, eu, „tînără dăscăliţă“ scăldată succesiv de valurile reformei din învăţămînt, nu le mai văd. De cînd mă ştiu, mi-am dorit să fiu profesoară. Nu mi-a fost ruşine de acest vis pînă pe la 18 ani, cînd, înainte de admitere, un domn, afacerist, binevoitor, de altfel, a exclamat cu compătimire: „Hm! Litere? Ce-o să faci cu astea?“. Cum părinţii nu mi-au servit aceeaşi lecţie, am continuat să sper. Am terminat facultatea, am trecut prin absurdul examenelor de titularizare, de obţinere a gradelor didactice, veşnic surîzătoare, privind la steaua profesoratului. Nu înţelegeam cum unii dintre colegii şi prietenii mei alegeau să fie chelneri prin străinătate. Eu îmi iubeam ţara, gata să mă sacrific pentru progresul ei, îmi iubeam profesia, gata să fiu „dascălul“ de care avea nevoie ţara. Am fost: întîi, într-o şcoală în vîrf de deal, apoi, în buricul ţării, în Capitală – drum parcurs în vreo 12 ani, tot cu pletele alintate de vîntul reformei. Între timp, am învăţat bine ceva: să mănînc lămîi.

Scurt istoric pentru lămurirea cititorului:

Lămîia nr. 1 – Profesorul este o fiinţă care fabrică foi. Cu cît mai multe, cu atît mai inutile. Veşnic voluntar, el trebuie să fie plătit prost pentru eforturile şcolare şi deloc pentru cele extraşcolare, dat fiind că „dascălul“ se şi hrăneşte cu hrană spirituală, e mut şi ascultător, mereu atent la nevoile elevului şi ale societăţii pe care o „luminează“, imun la imperativul ratelor la bancă sau al taxelor către stat.

Lămîia nr. 2 – Profesorul care ţine la coloana vertebrală şi la regulamente este inflexibil, distruge destinul copiilor. Cînd telefonul sună, el ştie că sînt părinţi iubitori, „plecaţi în misiune cu preşedintele“, susţinători, anonimi sau nu, de la inspectorat sau minister şi, trăiască marele Caragiale!, loaza trece, leafa merge, toată lumea e mulţumită. Implicarea părintelui în actul educaţional se traduce, de cele mai multe ori, în presiuni asupra profesorului, care, riguros sau ticălos, e etichetat fără discriminare: de foame, pune note mici, să ia bani mari.

Lămîia nr. 3 – Dacă faci prea multe şi eşti entuziast, bate la ochi şi primeşti alte etichete: fie de ambiţios, urmăritor de funcţii, fie de ticălos, pentru că îi pui pe ceilalţi într-o lumină proastă, fie de materialist, fiindcă vrei bani ca şi cum ai avea nevoie de ei, fie de idealist – şi o să-ţi treacă. Performanţă şi progres în sistem? O glumă.

Lămîia nr. 4 – Emisiunea Acces Direct. Ora 17. Audienţă maximă, bani pe măsură, aşa cum nu o să am eu vreodată la cercul de lectură. Evident, fiindcă după ore, cînd trebuie să ne învingem somnul şi foamea, în braţe cu cîteva cărţi de la biblioteca şcolii sau cu xeroxuri – pentru că nu mai există dorinţa (sau putinţa) de a da bani pe cărţi – copiii nu află ce chiloţi are Tonciu, cum se numesc sînii Sânzianei şi cîţi bani cîştigă ei sau cum pot să ajungă miliardari peste noapte... Cui îi mai pasă că nu ia bacul?

Lămîia nr. 5 – Soluţia pentru a ridica rata succesului la bac pe care eu, profesoară tînără, lipsită de experienţă, pesimistă şi materialistă, nu am fost în stare să o găsesc a fost generată, la minut, de ministrul care mă reprezintă: ore suplimentare („vom găsi, cumva, resurse să le plătim“) pe care acelaşi profesor care nu a avut elevi la clasă în timpul anului, aceştia fiind plecaţi să facă ceva mai important, le va face cu aceiaşi elevi plecaţi să facă ceva mai important. Profesorii au venit din concediu, vor fi plătiţi „odată ca niciodată“, elevii nu au venit de la mare şi de prin cluburi. Surprinzătoare situaţie! La fel ca cea de a demasca haosul şi imoralitatea din sistem pe spinarea, şi ea tăbăcită de reformă, a copiilor supravegheaţi de camere. Lecţii despre cum să nu mai cîrcotesc, să fiu optimistă şi să găsesc soluţii viabile, fiabile la problemele întîmpinate...

Etc.

Cine e de vină că rata de succes la bacalaureat a scăzut dramatic? Eu. Marilena Şerban, profesoară, 33 de ani, 12 ani vechime în muncă, gradul I, master în didactică. Fiindcă, atunci cînd iau salariul sau sînt bolnavă sau mă ameninţă vreun părinte ori elev, mi-e teamă şi mă gîndesc că am greşit neplecînd, la 20 de ani, în străinătate, să fiu chelneriţă; fiindcă am abandonat lupta pentru valorile în care credeam; fiindcă m-am lăsat cuprinsă de greaţă şi m-am hotărît să devin proastă, oarbă, surdă, mută, clonă a lumii în care trăiesc. E varianta pe care, pînă acum, nu am încercat-o. Despre moralitate, numai de bine...

Marilena Şerban este profesoară de limba şi literatura română la Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu“ din Bucureşti.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Motivele cel mai des întâlnite pentru care se ajunge la divorț. Soluția oferită de un psiholog
Un studiu a dezvăluit motivele pentru care se ajunge cel mai des la divorț. Lipsa banilor este pe primul loc, dar și altele la care ne-am fi așteptat. Psihologul Maria Teherciu vine cu explicații
image
Cum salvezi situația dacă explodează un cauciuc al mașinii în mers. Sfaturi esențiale de la un fost polițist VIDEO
Explozia cauciucului, în timpul mersului, poate fi o experiență foarte periculoasă. Multe accidente grave s-au produs în urma acestei situații. Iar frânarea bruscă te-ar putea costa viața.
image
Orașul important din România unde nu există ambuteiaje în trafic. Cum explică situația celebrul pilot Titi Aur
Dacă la Brașov traficul era infernal încă din 2000, acum acesta este orașul din România în care se circulă cel mai bine la orele de vârf, în special în zonele centrale. Titi Aur a explicat de ce

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.