Luxul de a scrie cărţi pentru copii

Alina MIRON
Publicat în Dilema Veche nr. 336 din 22-28 iulie 2010
Novateca jpeg

Adesea, colegii din presă îmi spun că autori de cărţi de poveşti nu prea există în România. Ei, ba există, cum să nu existe? Toţi oamenii care au condei mai fac şi asta din cînd în cînd. Adică, scriu poveşti. Sîntem mulţi, fără nici un dubiu. Dar sîntem o subspecie aparte, cu o durată scurtă de viaţă: publicăm poveşti un an, doi, ca şi cum am lua o gură de aer, şi apoi „sărim“ iar la alte genuri, care ne aduc mai multe satisfacţii.

Statutul de autor de cărţi pentru copii în România este unul ingrat. Cei mai mulţi colegi de breaslă oricum nu te consideră scriitor adevărat, iar majoritatea oamenilor (chiar şi cei care nu au nici o legătură cu scriitura, ci doar au compus în adolescenţă nişte poezii de dragoste) ştie cu siguranţă că „ar putea face şi ei asta dacă ar vrea“. Să scrie? Desigur, e perfect adevărat. Să scrie corect? Ceva cu cap şi coadă? Să ştie cui se adresează? Să publice? Să îşi facă timp ca să meargă la lansări, să-şi promoveze cărţile, să se autopromoveze, să depună eforturi sociale în toate direcţiile şi să îşi ceară drepturile de autor singuri?... Ah, deja se complică lucrurile. Păi, nu e vorba doar despre nişte amărîte de poveşti?

„Şi se cîştigă bine?“, mă întreabă uneori cîte unul care simte că genul e uşor de abordat pentru el. Încerc, atunci, să îi explic: scrisul e ca orice altă afacere. Nu e de ajuns doar să scrii pentru a fi scriitor. Şi nu e de ajuns să trînteşti din pix o poveste ca să şi devii cineva. Chiar dacă abordezi un gen literar aparent simplu. Ai imagine, charismă, forţă să te promovezi singur? Bani, haine frumoase, timp de pierdut? Abia după ce depui efort şi investeşti, vei cîştiga ceva mai bine. Ca în orice afacere. Editurile, şi nu doar în România, nu sînt case de ajutor social. Nu intri acolo cu hîrtiuţele pe care ai notat povestea spusă copilului tău cu o seară înainte, ca să ieşi din clădire triumfător, gata publicat şi eventual cu o armată de profesionişti după tine, care să te machieze, să te promoveze, să te laude la televizor şi în ziare şi să te ducă prin şcoli, ca să te arate ca pe un scriitor de poveşti ce eşti tu.

Pe mulţi îi sperie genul ăsta de discurs, însă, de fapt, sînt doar realistă. Pînă şi eu am renunţat de vreun an: nu-mi mai permit luxul de a scrie cărţi pentru copii. Am făcut-o de plăcere şi îmi ador cărţile, dar nu m-am gîndit nici o clipă la celebritate sau la banii pe care ar fi trebuit să îi cîştig. Şi bine am făcut. Pentru că cele mai valoroase lucruri cu care am rămas au fost dragostea copiilor, aprecierea părinţilor şi două premii.

Zîna Norilor şi girafa Nadiei

Spuneam că sînt mulţi scriitori români de poveşti, dar nu îi voi înşira aici. Îi veţi găsi în librării, dacă vă veţi opri ceva mai mult la zona de carte pentru copii. O să vă spun doar ce mi-a plăcut mie în ultimul an. Mi-a plăcut „Zîna Norilor“. E vorba de Andreea Mihaela Stan (n-o cunosc personal), care şi-a lansat o carte foarte frumoasă. Am citit-o cînd am fost în vizită la fetiţa unei prietene. „Zîna Norilor“ a ştiut să le ofere copiilor, pe lîngă carte şi jocuri, baghete magice, lansări în tot felul de spaţii, multă promovare, apariţii la TV. Evident, cartea e frumoasă, dar fără promovare, inclusiv pe Facebook, nu ştiu dacă aş fi auzit de ea.

Mi-a mai plăcut o tînără jurnalistă (ea zice că nu e jurnalistă, probabil cum zic eu că nu mai scriu poveşti), care a abordat o altă cale: publicarea online. Am dat peste ea din întîmplare, mi-a plăcut cum scrisese un articol pe hotcity şi i-am căutat blogul. Scrie şi mai şi desenează. Şi mai şi face animaţie din desenele ei. E la început, dar mie una mi se pare că are talent. Vă recomand, măcar ca experiment, s-o vizitaţi pe www.batcampii.ro/girafa-nadiei/

În cazul Nadiei, iată că aparentul anonimat al Internetului şi al blogurilor nu mai e chiar un anonimat. Şi îmi place ideea publicării pe bloguri. Cititorii cei mai mici sînt, de fapt, mult mai „conectaţi“. Ca autor, ei ar putea să te cunoască mai bine pe această cale. Şi, în fine, de ce să stai după alţii să te publice, cînd te poţi publica singur? Salvezi şi pădurea, sau poate te descoperă şi vreun vînător de talente...

Datorită Andreei Stan şi Nadiei mi-am schimbat viziunea legată de autorii români de poveşti şi poezii pentru copii. Cînd am intrat eu în lumea asta, cu patru ani în urmă, pentru Corint Junior a fost chiar o îndrăzneală să publice un scriitor român, în condiţii grafice cu adevărat bune. Editura a făcut practic o deschidere spre o mai bună calitate a cărţilor de poveşti să le zic aşa „autohtone“.

E drept, mai avem ceva drum pînă la standardele altor ţări. Am văzut cînd am fost la Tîrgul de Carte pentru copii de la Bologna, în 2008, invitată de Ministerul Culturii: sîntem mult în urmă. Dar creştem încet. E tot ce se poate face acum, mai ales în condiţiile economice de la noi şi cu mentalităţile noastre.

Alina Miron este jurnalistă şi autoare de cărţi pentru copii.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.