Lumea în povești

Publicat în Dilema Veche nr. 1010 din 17 august – 23 august 2023
image

Deseori, cînd avem impresia că cineva ne minte, zicem simplu: Nu-mi spune povești! Ca și cînd o poveste ar fi o minciună, ceva greu de crezut, ceva imposibil. Ba există și expresia: Nu-mi spune povești de adormit copiii! Ca și cînd doar copiii cred în povești. Pentru că sînt naivi, pentru că poți să-i păcălești ușor (deși copiii sînt cel mai greu de mințit, dar asta-i altă poveste!). 

Însă poveștile pentru copii, basmele, au întotdeauna un sîmbure din realitate, chiar dacă sînt pline de fantastic, de personaje incredibile, cu trei capete, care scot flăcări pe nări, care zboară, dispar, se dau de trei ori peste cap și devin altcineva, mănîncă jăratec sau vorbesc limba animalelor. La fel de bine putem vorbi, pur și simplu, despre povești adevărate pe care le spunem, le citim sau le ascultăm în fiecare zi. 

Nu știu exact care a fost momentul în care am realizat că pot cunoaște și pot înțelege lumea prin povești. Ani de zile am fost luată de val și alergam, ca orice jurnalist, după știri, declarații, informații. Dar, la un moment dat, a venit împrejurarea de care vă spuneam și am înțeles că, dincolo de toate acestea, există POVESTEA. Poate că reportajul este calea cea mai generoasă prin care jurnaliștii spun povești adevărate: viața unui om, istoria unui loc, explicația unui eveniment sau culisele unui fenomen.

Dacă nu ar fi descoperite și spuse mai departe, toate poveștile adevărate ar rămîne într-un cerc strîns, intim. Și ar fi tare păcat. Pentru că oamenilor le plac poveștile. Explicația simplă ar fi că se regăsesc în ele și învață din ele. Dar cred că nuanțele sînt mai multe și ne raportăm la povești  în fel și chip. De la „mi s-a întîmplat și mie așa ceva”, la „aș vrea / nu aș vrea să mi se întîmple”, „uite ce i s-a întîmplat”, „de ce s-a întîmplat”, „aș ști ce să fac dacă mi se întîmplă?”. Cert e că o poveste nu ne lasă indiferenți. Dorința, revolta, înțelegerea, curiozitatea, tristețea – sînt toate acolo cînd ascultăm sau citim o poveste adevărată. Adică un reportaj sau un documentar. 

Lucrurile se întîmplă, însă, dacă povestea e bine spusă și dacă e interesantă. Iar felul în care e percepută o poveste adevărată depinde și de cel care o spune, dar și de cel care o ascultă, de lucrurile care-l interesează sau de așteptările pe care le are. 

O poveste nu este, însă, poveste dacă nu are un tîlc, un sens, dacă nu ne ajută să înțelegem ceva. Ne fascinează biografiile sau autobiografiile pentru că învățăm din viețile altora cum să ajungem unde ne dorim, cum să depășim momentele de cumpănă sau cum să ne bucurăm de tot ce ni se întîmplă, de exemplu. Ne inspiră filosofia de viață a unui sportiv sau a unui inventator. Așa că și personajul – care e, de multe ori, în carne și oase, trăiește aceleași vremuri ca și noi, e celebru, dar, alteori, doar un om simplu – e și el important și are rolul lui determinant într-o poveste.

Poveștile adevărate ne ajută să găsim modele. Poveștile adevărate pot, uneori, vindeca. Ne eliberează de frici sau de complexe. Pot să ne împingă puțin mai departe. Ne rămîn în minte, ca o pildă, și reapar atunci cînd avem nevoie de ele. Psihologii chiar spun că mintea omului este în așa fel construită încît rezonează cu poveștile, le caută. Cum era cunoscuta replică din Filantropica? „Mîna întinsă, care nu spune o poveste, nu primește de pomană.” Așa e și cu reportajele. Dacă nu spun o poveste – adevărată! –, se pierd, se uită, nu contează.  

E foarte important, însă, ca reporterul să nu se lase dus de val, de emoții sau de propriile convingeri. Să încerce să fie acolo ca un povestitor bun și onest. Să nu încerce să manipuleze prin povești. Pentru că o condiție importantă pentru cel care spune povești adevărate – pentru jurnalist – e sinceritatea. Iar jurnaliștii ar trebui să nu uite acest lucru. Să nu întineze poveștile care – ce să vezi? – nu se termină niciodată. Întotdeauna se vor găsi în lumea asta povești de spus mai departe.

Liliana Nicolae este jurnalistă.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Cum arată inchisoarea unde este încarcerat Cherecheș, cea mai modernă din Bavaria. Nimeni nu poate evada FOTO
Cătălin Cherecheș a fost dus de către autoritățile germane într-un penitenciar de maximă siguranță, cel mai modern din Bavaria, cu tehnologie modernă anti evadare.
image
Primul tren electric cumpărat de România în ultimii 20 de ani va ajunge tractat la Curtici. Pe ce rute va circula
Primul tren electric nou, din cele 37 contractate de România cu producătorul Alstom, va ajunge în țara noastră pe 2 decembrie. Trenul se va opri la Curtici, apoi va pleca spre București.
image
„Crăciunul african” din Oltenia, pentru care s-au cheltuit sume aiuritoare. Explicația primarului: „S-o dăm pe partea de Europe Style”
O fotografie postată pe Facebook, în care, în parcul amenajat pentru Crăciun, alături de pomul de Crăciun se observă o girafă, un elefant și un tigru realizate din instalații luminoase, a stârnit mare interes. Primarul, chiar cel care a postat fotografia, a explicat cum s-a optat pentru acest decor.

HIstoria.ro

image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic
image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.