Lucrul bine făcut și emoțiile juste

Publicat în Dilema Veche nr. 378 din 12-18 mai 2011
Lucrul bine făcut și emoțiile juste jpeg

Kázmér Kovács: Domnule Cărtărescu, arhitecţii nu pot face nimic pentru oraşul dumneavoastră personal, pe care îl oferiţi cititorilor. Şi totuşi...

Mircea Cărtărescu: Din păcate, cred că arhitecţii pot face destul de puţin şi pentru oraşele reale. Eu cred că foarte puţini arhitecţi – chiar cei foarte buni şi cu viziune – au posibilitatea, în lumea reală, să-şi realizeze visele. Nu numai pentru că nu au condiţii ori pentru că sînt mai degrabă nişte meseriaşi decît artişti – nu oricine e un Hundertwasser sau mai ştiu eu cine, un arhitect care poate să accentueze latura estetică a operei sale. Dar şi pentru că este o mare diferenţă între a lucra cu hîrtia şi creionul şi a lucra cu forme fizice. Formele fizice cer o foarte solidă însuşire a meseriei. E o mare diferenţă faţă de artele liberale mai sprinţare cu care sîntem mai familiari. Nici cel mai prost roman nu cade pe tine – nu eşti în pericol citindu-l. Îmi amintesc de o povestire a lui Woody Allen, care vorbea despre un stomatolog cu viziune: un stomatolog care avea idei personale. Se simţea un artist închistat în limitele foarte strîmte ale meseriei lui, iar clienţii lui se plîngeau că nu pot purta protezele făcute de el, pentru că aveau tot felul de excrescenţe, după cum îi dictase viziunea sa artistică. Protezele sale erau total nefuncţionale, erau aduse înapoi a doua zi şi puse într-o expoziţie pe care şi-o deschisese „artistul“ în cabinetul său dentar. Mă gîndesc că arhitectul arhetipal este în aceeaşi situaţie: puţine lucruri îi permit ca el să devină cu adevărat un arhitect în sensul înalt al cuvîntului – pentru că bănuiesc că şi în cazul dvs., ca şi în cazul scriitorilor, există o arhitectură „populară“, „subculturală“, şi o arhitectură înaltă. Cred că foarte puţini arhitecţi au reuşit să construiască lucruri care să însemne ceva din punct de vedere estetic. Mi se pare că aceia dintre dumneavoastră care au făcut asta sînt nişte mari privilegiaţi. Dar, aşa cum dl Liiceanu v-a făcut acest extraordinar dar parabolic pornind de la definiţia lui Aristotel, aş vrea să vă furnizez şi eu o consolare, care e consolarea fiecărui artist sau meseriaş sau a oricărui om care trăieşte în lumea reală sau imaginară: consolarea lucrului bine făcut. După părerea mea, un lucru bine făcut trebuie să fie şi frumos, şi etic – aşa cum a spus Ciprian Mihali, trebuie să fie şi un gest politic, şi un gest ideologic. Cred că un lucru bine făcut, un lucru care te reprezintă pe tine şi reprezintă o epocă, şi o necesitate umană într-un oraş uman, este un lucru nobil, care trebuie celebrat, cum spunea Wittgenstein. Dacă noi căutăm în lumea noastră un lucru care trebuie celebrat, cred că acel lucru este individul care locuieşte casa pe care o construim. Dacă îl respectăm pe acest individ, îl celebrăm prin casa pe care i-o facem după chipul şi asemănarea lui. Cred că asta este consolarea fiecărui om, din fiecare colţ al lumii, indiferent dacă poate face cercetare sau nu, dacă poate face arhitectură sau nu, dacă poate scrie o carte sau nu. Cred că asta este consolarea noastră, a tuturor.  

Kázmér Kovács: Aşadar, trebuie să ieşim din „maşina de locuit“ după vreo 80 de ani (cîţi are această nefericită sintagmă a lui Le Corbusier), pentru că putem avea satisfacţia lucrului bine făcut. Sigur, o casă care nu cade pe locuitorii săi este prea puţin, dar de acolo încep lucrurile. Chiar dacă semnificaţia e mai încolo. Ne puteţi da un sfat, domnule Mihali?

Ciprian Mihali: N-aş putea să am pretenţia de a le da sfaturi arhitecţilor venind dinspre filozofie, unde în cel mai bun caz sîntem capabili să punem nişte întrebări – căci de răspunsuri nu poate fi vorba... Singurul sfat este ca, prin ceea ce spunem şi gîndim, mai degrabă să-i dezvăţăm pe alţii decît să-i învăţăm. În lucrul cu studenţii, mi se pare că dacă poţi să le zdruncini nişte lucruri cu care vin din şcoală produci o fisură, o dislocare. Arhitectura întreagă este o dislocare – este o punere pe traiectorie. Remobilizarea şi redinamizarea arhitecturii trebuie însoţită de o mişcare similară în gîndire: nu putem face o arhitectură a momentului cu o gîndire a trecutului sau a unei şcoli. O structură de transmitere a cunoaşterii învechită nu poate să producă o branşare pe mize ale momentului – fie că sînt arhitecturale, economice, juridice sau de altă natură – ci produce nişte rigidităţi şi o sumă de certitudini confortabile, foarte comode.  

Adolf Loos spune: „Opera de artă este o chestiune privată a artistului. Casa nu este o chestiune privată. Casa nu poate fi adusă pe lume fără ca cineva să-i simtă nevoia; casa răspunde unei nevoi. Artistul nu este responsabil faţă de nimeni; arhitectul este responsabil faţă de toată lumea. Opera de artă smulge oamenii din comoditatea lor. Noi însă îl detestăm pe cel care ne smulge din comoditatea noastră şi vine să ne tulbure confortul. De aceea iubim casa şi detestăm arta. Artistul este propriul său stăpîn, arhitectul este servitorul comunităţii. Sarcina arhitecturii constă în a provoca emoţii juste“. Am două probleme cu acest text. Prima este aceasta a emoţiilor juste, a doua este că, pornind de la aceste „emoţii juste“, pot să spun de ce Mircea Cărtărescu, bunăoară – ca să iau un exemplu la îndemînă –, este cel mai bună dovadă pentru faptul că arhitectura nu este operă de artă. Pentru că numai în cazuri excepţionale o arhitectură cenuşie de tip comunist a putut să producă o literatură atît de bogată şi atît de colorată stilistic ca a lui. Ceilalţi douăzeci şi ceva de milioane de oameni n-am produs asta şi nu sînt şanse ca aşa ceva să se întîmple. Prin urmare, arhitectura poate să condiţioneze opera de artă, dar ea însăşi nu este operă de artă – căci altfel am fi avut toţi acelaşi talent. Îl citim pe Mircea Cărtărescu, dar în continuare gîndurile noastre sînt populate şi de cenuşiul blocurilor, şi de pătrăţelele, de cuştile în care am trăit şi n-am avut, cei mai mulţi dintre noi, şansa şi talentul de a evada în scrisul care l-a salvat pe Mircea Cărtărescu. Noi, ceilalţi, rămînem măcar cu speranţa unor „emoţii juste“, cum spune Adolf Loos. Ce poate însemna o „emoţie justă“? Poate însemna o minimă adeziune la arhitectură – mai mult de atît nu putem pretinde. Nu cred că aceste noi clădiri de birouri îl mai pot inspira pe Mircea Cărtărescu – pe el sau pe alt scriitor. Îl vor ajuta să-şi plătească mai uşor taxele, dar nu e sigur că spaţiul respectiv îi vor mai stîrni vreun acces scriitoricesc.  

Andrei Pleşu: Mă simt dator să dau şi eu un sfat. Unul foarte terre-à-terre, dar mi s-ar părea decisiv dacă s-ar realiza acest lucru. Faceţi ceva ca nici un proiect să nu se mai atribuie prin licitaţie, ci prin concurs. Eu cred că dacă se reuşeşte asta, multe lucruri se vor rezolva. Nu licitaţie. Concurs.

Gabriel Liiceanu: Adaug şi eu: faceţi ceva ca aceste concursuri să nu fie corupte.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

ceausescu revelion jpg
Adevărul despre plata datoriei externe în timpul lui Ceaușescu. Poporul a fost batjocorit pentru a acoperi încăpățânarea dictatorului
Considerată, mai ales de nostalgici, cea mai mare realizare a lui Nicolae Ceaușescu, achitarea completă a datoriei externe în anii 80 a reprezentat de fapt o cruntă bătaie de joc la adresa poporului român. Aceea datorie era rodul megalomaniei ceaușiste și a unei economii izolaționiste ineficientă.
Chei locuință Foto Adevărul jpg
Chiriile din București și Cluj înregistrează printre cele mai mari creșteri din Europa
Prețurile chiriilor sunt în creștere accelerată peste tot în Europa, iar București și Cluj se numără printre orașele din UE cu cele mai mari creșteri, se arată în Monitorul Social.
targ de craciun cu obiecte ale elevilor de la LVNT Slatina   foto alina mitran (7) jpg
Cadouri speciale de Crăciun, cu semnătura elevilor de la Arte. Cu banii strânși, adolescenții își vor cumpăra materialele necesare în atelier
Elevii de la clasele de Arte din cadrul Liceului Vocațional „Nicolae Titulescu” din Slatina și-au pus din nou în vânzare obiectele lucrate pentru târgul de Crăciun. Este a treia ediție a târgului, iar cine vrea cadouri aparte pentru cei dragi, la prețuri accesibile, trebuie să ia în calcul târgul.
oslo jpg
Un angajat FRF a evitat o tragedie în avion, salvând viața copilotului în timpul zborului: Dumnezeu a făcut să fiu acolo
Un angajat al FRF a îndreptat o situație care se putea transforma într-o tragedie.
netflix pixabay jpg
Filmul de pe Netflix care a oprit planeta în loc! Abia lansat, e un succes total
În ciuda faptului că s-a lansat în urmă cu numai câteva zile, pelicula „The Snow Sister” a devenit extrem de populară pe Netflix. În țara noastră, chiar a reușit să și intre în topul preferințelor, iar acest film este alegerea perfectă în această perioadă de sărbători.
Șofer la volan  Foto Pixabay jpg
Mulți români consumă acest aliment în fiecare dimineață! Puțină lume știe că el poate influența testele antidrog
Este un aliment banal, pe care foarte mulți români îl consumă dimineața. Este alegere perfectă pentru acele momente în care suntem pe fugă, sau în care vrem să avem la îndemână o gustare delicioasă.
inteligenta artificiala
Inteligența Artificială a generat vânzări online globale de peste 14 miliarde de dolari
Rezultatele vânzărilor de Black Friday arată primele semnale cu privire la modul în care se va desfășura sezonul Sărbătorilor, iar anul acesta a semnalat o schimbare în modul în care clienții își fac cumpărăturile.
Drumeție montană ghidată prin Anii Drumeției în Sibiu Sursă Colaj Anii Drumeției
Descoperă comoara ascunsă a României: peste 800 km de trasee spectaculoase în Munții Făgăraș, Cindrel și Lotru
Pe 11 decembrie, întreaga lume celebrează Ziua Internațională a Muntelui, un prilej perfect pentru a redescoperi comorile naturale ale României. Cu o treime din suprafața sa acoperită de munți și sute de kilometri de trasee spectaculoase, țara noastră se impune ca o destinație de vis pentru iubitori
sarmale freepik jpg
Rețeta tradițională de sarmale folosită de gospodinele din Maramureș! Vor fi perfecte pentru masa de Crăciun
Deja ne apropiem cu pași repezi de sărbătorile de iarnă, iar mulți dintre noi ne vom dori să pregătim sarmalele într-un mod cât mai tradițional și mai gustos! Din fericire, rețeta folosită de gospodinele din Maramureș este perfectă în acest scop!