„Localnicii sînt esențiali în orice călătorie” - interviu cu Andrei Ionel BERGHEȘ, Arhiva de Geografie

Inițial, ați organizat tururi pietonale tematice gratuite prin București – salba de lacuri de pe rîul Colentina, delta Văcărești, forturile din jurul orașului etc. De unde a pornit această idee, cea de a ne cunoaște spațiul geografic în care trăim?

Acum ceva ani, pe cînd era foarte la modă exprimarea prin blog-uri (scrise), am pornit și eu un blog personal, denumit mai întîi Forturi București, apoi Explorator Urban, iar al treilea nume a fost Arhiva de Geografie. Ambele schimbări de nume au avut loc în urma unor progrese pe care le-am făcut în cunoașterea mediului geografic apropiat, dar și din dorința de conștientizare a cititorilor mei asupra unor realități spectaculoase aflate în imediata apropiere. Astfel, denumirile cele vechi nu mai erau de actualitate, pentru că am extins cercetarea la spații mai mari: de la forturi am trecut la alte clădiri abandonate, iar de la ele am trecut la munți, podișuri și altele. Ideea de a organiza excursii cu grup la obiectivele mele a pornit chiar de la cititori – primeam întrebări în legătură cu accesul la ele, dar și cereri de a ghida în locurile respective. Am filmat și cu televiziuni, cu cele mai mari de la noi, care m-au ajutat în promovarea personală și a obiectivelor.

Ați continuat cu tururi de o zi sau de două-trei zile prin România, în locuri mai puțin turistice, mai puțin cunoscute – prin județul Teleorman, de exemplu. Ce are de oferit pentru un turist neavizat județul Teleorman?

Turul Teleormanului este printre foarte puținele programe turistice originale cu care mă laud, care a avut mult succes de fiecare dată (am umplut ceva autocare). Teleormanul oferă obiective care sînt total în afara hărților turistice, iar ideea mi-a venit în urma vizitării malului vecin – zona Sviștov-Nikopol din Bulgaria, în vederea unui proiect de turism transfrontalier. Și pe malul vecin am umplut multe autocare. După părerea mea, cel mai spectaculos obiectiv este versantul din loess de la Lunca. Versantul reprezintă contactul dintre Lunca Oltului și Cîmpia Burnazului. Are circa 30 de metri înălțime și este vertical, dominînd peisajul din apropierea satului. Apele pluviale au săpat mini-canioane adînci și forme de relief ruiniform. Este o veritabilă suprafață cu badlands (pămînturi rele).

De altfel, însuși orașul Turnu Măgurele are un important obiectiv – monumentala Biserică Sfîntul Haralambie (se mai regăsește și cu numele de Catedrală), cu turle răsucite, finalizată la 1905, proiectată de arhitectul francez André Lecomte du Noüy, care lucrase și la restaurarea bisericii episcopale de la Curtea de Argeș, de unde s-a inspirat.

Din aceeași șosea care face legătura între Turnu Măgurele și Drăgănești-Olt, în centrul satului Plopii-Slăvitești, se bifurcă drumul forestier de circa opt kilometri care ajunge la ruinele ctitoriei lui Dragomir vornicul: Biserica Fortificată Plăviceni, un alt obiectiv esențial de vizitat în Teleorman. Actualmente, aici funcționează noua mănăstire de călugări Plăviceni, iar starețul va fi întotdeauna bucuros să primească vizitatorii și să le povestească istoricul locului. Toamna, se vizitează și livada…

Cînd avem zile mai lungi, de vară, de regulă ne oprim și la alte ruine de biserici sau chiar curți boierești, cum ar fi Tătărăștii de Sus, Ciuperceni-Poiana, Baldovinești.

Teleormanul este mai degrabă cunoscut pentru Siliștea-Gumești, satul lui Marin Preda, acolo unde se află și un muzeu memorial care-i este dedicat, destinație obligatorie pentru orice călător care vine prin aceste locuri.

Cum organizați traseele prin țară? Cît de mult vă documentați?

Documentarea, cam 90%, am realizat-o involuntar pe vremea cînd eram student și nu știam că va exista acest proiect de turism. Restul de 10% sînt completări pe care le realizez pe teren, cu scopul de a lega colaborări cu operatorii din HoReCa. Întotdeauna se merge pe teren înainte de a organiza o excursie, este lege. Criteriul esențial este originalitatea – studiez pachetele celorlalți organizatori și mă închin cînd văd ce obiective spectaculoase le lipsesc. Aici intervin eu. Uneori mai am și de pierdut din cauza acestui criteriu, pentru că nu ne rămîne timp pentru a vizita și obiectivele esențiale, comerciale, pe care le vînd majoritatea. Eu prefer să mă țin departe de aglomerările turistice și să exploatez ceva inedit.

Ați organizat și tururi prin țările vecine (uneori combinate cu cele din România) – Bulgaria, Serbia, Ucraina. Cît de important este să ne cunoaștem vecinii? Prin ce ne asemănăm și deosebim?

Vecinii noștri din mai toate părțile sînt slavi, unii fac parte din slavii de est, iar alții din slavii de sud. Zona mea preferată este a celor din sud, acolo unde am văzut o cu totul altă civilizație. Toți românii cu care merg prin Bulgaria și Serbia observă o stare materială mai slabă, o „sărăcie” prin sate, dar bogăția lor este dată de seriozitate, omenie și mai ales deschiderea fără margini către turiștii străini – care nu de puține ori se comportă nedemn față de țara pe care o reprezintă. Bulgarii au știut să învețe română ca să ne facă nouă pe plac, cîți români din sectorul HoReCa știu limba bulgară? Cetățile noastre de la Dunăre (Giurgiu, Turris, Podul lui Traian etc.) sînt în paragină, cele mai multe „funcționînd” ca depozite de gunoi. La bulgari, fiecare pietricică găsită pe marginea drumului este semnalizată, restaurată și i se pun panouri informative.

Sîrbii sînt preferații mei, sînt cei mai liberi oameni pe care i-am întîlnit. Le port un mare respect și țara lor e bogată în obiective, motive pentru care în prezent studiez limba sîrbă, în scopul de a putea vorbi fluent. Sîrbul bagă mîna în foc pentru tine, dacă ai nevoie de el, dar să nu-l minți, că e de rău. Organizarea lor e exemplară. Acolo nu trebuie să faci o rezervare la restaurant dacă vii cu un autocar cu 50 de oameni flămînzi. Se găsesc soluții pe loc.

Cum arată România asta mai puțin turistică, mai puțin „comercială”? Cum le-ați prezenta-o celor care aleg să facă turism doar pe Valea Prahovei și să bifeze „obiectivele” ultracunoscute?

Orice român are datoria să viziteze mai întîi Peleșul, Sfinxul, Branul și alte embleme ale turismului românesc. La mine ajung de regulă cei care aleg să evadeze din „zona de confort” constituită de Sinaia sau Bușteni. România este aceeași peste tot, oamenii cu ale lor, noi cu ale noastre. Sătenii din anumite zone mai puțin turistice se minunează cînd văd puhoiul de oameni, ne întreabă cu ce-am venit sau dacă facem campanie electorală. Sînt simpatici, ne luăm la vorbă, mai aflăm cîte un secret al locului. Este vai de capul străinului care vine prima dată și nu ascultă de sfaturile localnicilor – v-o spun din proprie experiență. Localnicii sînt esențiali în orice călătorie și nu se sare peste ei. De curînd, a apărut și la noi această deschidere a localnicilor către turismul de masă, dar este în fază incipientă. O întîmplare mai puțin fericită s-a petrecut la Viscri, cînd a venit un turist de la București, s-a așezat la masă la un restaurant tradițional și a cerut mici și ciorbă de burtă. Mai depinde mult și de capacitatea de adaptare a turistului la zona în care merge. Apropo de sîrbi și bulgari – cu multă empatie și părere de rău, îi anunț pe vegetarieni că poate ar fi mai bine să își aleagă alte destinații...

Ce părere aveți despre modul în care se face turism în România la ora actuală?

Se poate și mai bine. Nici operatorii nu sînt cei mai buni, nici turiștii nu au educație. Cel mai mult îmi pare rău de Delta Dunării, acolo unde ar fi trebuit să existe numai pensiuni agroturistice, întemeiate de localnici, de lipoveni. Din păcate, în Deltă au intrat afaceriștii care confundă Sulina cu Mamaia. Nu au pic de viziune și strică imaginea.

Am învățat la școală, la ora de geografie, că România e o țară frumoasă și că are „de toate”, ca forme de relief – munte, deal, șes, litoral, deltă. Ce are de oferit pentru dumneavoastră, ca geograf?

Avem absolut tot ce ne trebuie, pe linie culturală și economică, dar și de mediu natural. Mie, România mi-a oferit certitudinea că nu-mi va ajunge o viață să o cunosc pe toată.

Cum vă descurcați acum, în vremuri de pandemie? Cum reușiți să vă organizeți tururile?

Am continuat să funcționez după aceleași reguli din martie 2020 pînă în prezent, nu am avut nici o întrerupere în activitate. Excursiile sînt la fel, oamenii în mare parte aceiași – de fapt, aici a fost marea pierdere, de un an de zile la mine nu mai vin oameni noi, poate de frică sau din necunoștință de cauză. Am umplut autocare întregi (pentru că, da, este legal) și ne-am distrat. Sîntem cu toții sănătoși.

Andrei Ionel Bergheș este geograf și meteorolog. Organizează tururi turistice neconvenționale prin România (și nu numai) prin Arhiva de Geografie.

a consemnat Adina POPESCU