Liste la subiect

Listele sînt cool
(înţelepciune urbană) 

E cool să fii solidar cu o cauză colectivă şi neapărat antisistem; nu e cool să fii solidar cu un coleg de serviciu, chiar dacă prin asta ai apăra una din cele zece porunci. Biblia nu e cool.

E cool să îţi faci cruce cînd trece autobuzul (cu tine în el) pe lîngă o biserică, nu e cool să cedezi locul (din acelaşi autobuz) unui călător mai „nevoit“ decît tine.

E cool să ai un aer profesionist cînd scrii o lucrare de specialitate, nu e cool să îţi citezi sursele. Notele de subsol, ghilimelele şi alte modalităţi de referenţiere a surselor de informare şi inspirare – nu, ele nu sînt cool.

E cool să scrii mult, nu e cool să scrii bine.

E cool să faci glumiţe şi aluzii à double entendre într-un discurs, nu e cool să polemizezi cu un adversar, conform regulilor unei polemici.

E cool să îţi imaginezi cum stau lucrurile, nu e cool să fii bine informat cînd îţi dai cu părerea.

E cool să fii ecologist, vocal şi supărat pe lumea asta, nu e cool să colectezi deşeurile diferenţiat.

E cool să ai femeie la curăţenie, nu e cool să fii de dreapta.

Stînga e cool, la fel şi feminismul, şi postfeminismul, şi discriminarea pozitivă a persoanelor cu handicap – cu condiţia să îţi calce altcineva cămăşile.

Cămăşile călcate brici sînt cool. Şi blugii deşiraţi la limita atîrnării.

E cool să îi scrii profului/profei e-mail-uri care încep, amical-informal, cu „Hello“, „Bună“, „Hi there“, nu e cool să îl/o saluţi pe culoarele universităţii, cînd vă întîlniţi.

E cool să fii informal, nu e cool să fii informat.

E cool să circuli cu bicicleta, nu e cool să fereşti pietonii cu care împarţi trotuarul.

E cool să porţi haine de firmă, nu e cool să laşi acest lucru să treacă neobservat.

E cool să ai un cîine luat de la adopţii; nu e cool să cureţi după el cînd îl scoţi la plimbare.

E cool să participi la Ziua Mondială a Iei; nu e cool să porţi zisa bluză on a daily basis.

E cool să citeşti, de pe tabletă (dacă se poate), în metrou; nu e cool să citeşti (niciodată, nicicum, nicăieri) bibliografia de examen.

E cool să umbli cu Dilema veche iţindu-se din geantă, la universitate; nu e cool să o chiar citeşti.

E cool să dai uşa de perete cînd intri undeva; nu e cool să o ţii deschisă pentru a intra şi alţii.

E cool să ai un Apple; nu e cool să ştii prea multe despre Alan Turing.

E cool să fii vegetarian, vegan, raw vegan; nu e cool să nu afle toată lumea, la o petrecere, despre raţiunile şi opţiunile tale.

E cool să faci (o formă de) fitness; nu e cool să recunoşti că te doare spatele (sau alte componente ale scheletului ce ni s-a dat, fiecăruia).

E cool să ai o părere cînd ţi se cere (chiar şi cînd nu ţi se cere); nu e cool să recunoşti că nu te-ai pricepe la subiectul respectiv. Nepriceperea e soo passée…

E cool să fii religios, mai ales „într-un sens neomologat de religiile actuale“; nu e cool să te temi de Cel de sus cînd faci vreo nefăcută.

E cool să spui tot timpul ceva memorabil; nu e cool să nu spui niciodată ceea ce ai pe suflet.  

Şi, poate, pentru o tuşă specific mioritică:

E cool să fii patriot; nu e cool să taci despre asta.

E cool să fii misogin (chiar şi dacă eşti femeie); nu e cool să fii discret.

E cool să declari că îţi place Mircea Badea; nu e cool să admiţi că ai televizor.

E cool să fii şef; nu e cool să taci şi să îţi vezi de treabă.

E cool să fii elegant; nu e cool să treci neobservat.  E cool să dai lecţii despre „a fi cool“ celor din jur; nu e cool să te întrebi, fie şi numai o clipă, dacă ai dreptate.

E cool să dai lecţii, nu e cool să te întrebi.

E cool, nu e cool?  

… Veţi fi ghicit, nu sînt cool. Înainte de a reuşi să aflu ce înseamnă a fi cool, am aflat că nu mă calific. Not in a thousand years, mă grăbesc – cu spaima celei păţite – să adaug. Din construcţie, din educaţie, din cauza – poate – a planetei de pe care am aterizat, aici, într-o lume unde nu e cool ca studentul să înveţe pentru un examen, dar e cool să conteste nota primită şi competenţele profesorului. Veţi fi ghicit şi că sînt profesoară (chiar aşa: la a cîta poziţie din lista de mai sus aţi ghicit ce meserie am?): iată o meserie care nu e deloc cool în ultima vreme, chiar dacă apostolatul în serviciul unei cauze esenţiale pentru societate e una din cele mai cool îndeletniciri posibile. Dar mie îmi place să fiu profesoară – deşi nu e cool deloc să îţi placă slujba pe care o ai. E cool să te reprofilezi, să te multispecializezi interdisciplinar, să ai competenţe transdisciplinare, să umpli rubrica din CV despre hobbies and stuff cu pasiuni din cele mai epuizante şi dificil de susţinut financiar.

Ce e cool? Un fel de „fresh de idei de-a gata“. Imaginea mi-a fost dată auzind un grup de fetiţe elveţiene, care veneau de la şcoală şi îşi comentau isprăvile exclamînd, tot la a doua frază, admirativ: „oohh, c’est frais!“, „waw, c’est super frais!“, de nu ştiam, în primul moment, cu toată buna mea franceză, ce spun copilele atît de entuziast. Ştiu, nu e cool să ştii bine franceza, acum sînt cool engleza basic şi chineza (chiar dacă nu ştii neapărat cînd e mandarina o limbă, iar nu un fruct…). Pînă cînd m-am prins şi a fost ca o iluminare „from a lesser god“: ele traduceau, imparabil, omniprezentul cool prin corespondentul lui francez de dicţionar (vechi): frais. Proaspăt, răcoritor, rece. Doar atît. Marele cool, adevărată obsesie socială pentru mulţi, recăzuse la nivelul îngheţatei, al sucului de portocale proaspăt stors, al salatei servite rece. Ca atunci cînd traduci un clişeu în altă limbă şi enormul lui prestigiu se dezumflă, balon de săpun retoric dat de gol prin imposibila translaţiune. Un tip cool e, poate, interesant în ochii cui îl caută; un tip răcoritor aduce cu un cornet de îngheţată. De-acum într-o nouă versiune, ne anunţă o publicitate recentă la îngheţată: îngheţata cu marcă de champagne. Şampania, desigur, e cool.

Ioana Bot e profesor de literatură română la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Ultima carte de autor datează, deja, de doi ani: nu e cool să o mai declare aici.

Foto: D. Sane