Lista de supraveghere a raportului 301

Publicat în Dilema Veche nr. 998 din 25 mai – 31 mai 2023
image

Originalitatea și autenticitatea presupun creativitate și inventivitate, cu toate ducînd la inovație și progres, dimensiuni vitale pentru orice societate și economie. Toate acestea se învîrt în jurul unor idei, căci de la o idee pleacă totul și ideea este cea care are puterea să schimbe mersul lucrurilor. Ideea îți dă proiectiv o altă configurație a realității și îți arată imaginativ ceea ce ar putea să fie. Dar ideile și creația trebuie protejate. Ele sînt produse ale minții cuiva și a-ți însuși ideile altuia înseamnă a fura. Aceste bunuri ideatice intră sub categoria de proprietate intelectuală, iar aceasta, la rîndul ei, se divide în două mari categorii: drepturi de autor sau proprietatea intelectuală culturală și proprietatea intelectuală industrială – invenții, patente, brevete, mărci, desene și modele. Proprietatea intelectuală este protejată în România de două instituții: ORDA (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor) și OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci).

Dar cultivarea ideilor și a creativității minții umane nu se reduce doar la protejarea proprietății intelectuale. E nevoie de mai mult, e nevoie de o mentalitate în care inventivitatea și creativitatea sînt prețuite și ocrotite. Acest lucru este însă aproape imposibil într-o cultură și o educație bazate pe simpla reproducere a ceea ce a spus profesorul sau autorul unei cărți sau al unui manual. E ipocrizie din partea noastră, a părinților și profesorilor, să oferim copiilor modele copy-paste și să le cerem apoi să fie creativi și originali. Abilitățile cognitive ale creativității se deprind și se imprimă de la bun început, cînd începe aventura noastră de a înțelege universul și de a ne integra într-o societate. Inteligibilitatea lumii presupune găsirea de regularități, iar buna funcționare într-o comunitate presupune respectarea de reguli. Nici una, nici alta nu încurajează originalitatea, ba dimpotrivă. 

Întrebarea este: cum putem construi o cultură a creativității cînd, în sine, cultura înseamnă respectarea unor tradiții și cutume? În copilărie, de exemplu, ni se spune adesea: „Mai vezi pe cineva că face asta?”. E o sabie cu două tăișuri: dacă e folosită ca principiu de integrare morală, de respectare a unor reguli, atunci e bine, orice abatere fiind sancționată și astfel copilul știind care îi este spațiul de joc social. Astfel, dacă un copil se poartă necorespunzător, el este adus înapoi în matca bunelor maniere printr-o astfel de mustrare. Lucrul acesta e bun, întrucît ne ajută să aplicăm reguli, iar o societate este bazată tocmai pe respectarea de reguli. Pe de altă parte, dacă acest lucru se aplică și cînd ar trebui să fim creativi și să hrănim diversitatea, atunci nu facem decît să ne uniformizăm și să aplatizăm creativitatea. Astfel, dacă, de exemplu, educatoarea le cere copiilor să deseneze un copac, inevitabil majoritatea desenelor vor fi niște reprezentări în care vom avea trunchiuri maro care susțin niște coroane verzi. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să acceptăm și variații de tipul unor trunchiuri albastre cu coroane violet. Uniformizarea și standardizarea pot fi benefice la nivelul respectării unor reguli morale și de interacțiune socială, dar pot fi și dăunătoare, prin descurajarea sistematică a acceptării diversității sau a altor perspective. Or, pentru acest lucru avem nevoie de o cultură a creativității, de o protejare a proprietății intelectuale.

Spuneam că, în România, principalele instituții care asigură protejarea proprietății intelectuale sînt ORDA și OSIM, dar întreg „ecosistemul” este mult mai complex, conform legislației în vigoare existînd de fapt 17 instituții care au atribuții și responsabilități în domeniul protejării proprietății intelectuale. Pe lîngă ministere, cum ar fi cel al Economiei, al Culturii, al Cercetării, al Educației, al Justiției, de Externe și de Interne (prin Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră), mai avem și Institutul Național al Magistraturii, Ministerul Public, Autoritatea Vamală Română și Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului. Toate aceste entități joacă un rol în protejarea drepturilor privind proprietatea intelectuală.

La sfîrșitul lui ianuarie 2022 am fost numit „coordonator național în domeniul proprietății intelectuale”. Principala provocare a fost în primul rînd să încerc să pun împreună toate aceste instituții sub o umbrelă coerentă. Cine cunoaște jocul ego-urilor instituționale din România își dă seama lesne că nu e nici pe departe o sarcină ușoară. Norocul meu a fost că există deja un grup în acest sens, cu o componentă foarte pestriță, coordonat de Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție. Aici am găsit oameni dedicați, buni specialiști și cunoscători ai domeniului, cu care am colaborat foarte bine pentru a mișca un pic lucrurile în sistem. Provocarea a fost și este cum să duci lucrurile un pic mai departe, să dai un plus de coerență sistemului și să stabilești niște ținte strategice. O nouă strategie în domeniul proprietății intelectuale a venit astfel ca un demers pe cît de firesc, pe atît de necesar. Domeniul proprietății intelectuale este clar legat de progresul tehnologic, dar vechea strategie din 2003 e un pic depășită – de exemplu, în privința digitalizării, al cărei impact asupra societății și economiei este și va fi unul foarte mare. De asemenea, noua strategie pune un accent sporit pe componenta de prevenire și conștientizare, educația și diseminarea informației cu privire la proprietatea intelectuală jucînd un rol crucial în acest sens. Aici, provocarea este de a schimba mentalitatea, de a înțelege că, fără să exagerăm,  produsele contrafăcute ne pot afecta grav sănătatea sau chiar ucide. Exemplele în acest sens sînt nenumărate: un medicament, o băutură, un scaun pentru copii etc. – dacă sînt contrafăcute și nu respectă parametrii necesari, aceste produse pot fi foarte periculoase. Pentru a înțelege toate acestea e nevoie însă de o schimbare profundă de mentalitate, să nu mai cumpărăm parfumuri „de marcă” în parcarea unui mall sau treninguri „de firmă” la colțul blocului. E nevoie să prețuim ideile și inventivitatea, să ne educăm copiii să fie creativi și originali, nu doar să reproducă papagalicește ce a zis profu’ sau autorul. Miza e mare: dacă vrem să avem parte de o societate productivă și inovatoare, și nu doar de una de consum, e clar că trebuie să protejăm creativitatea și creația; dacă vrem să avem parte de investiții substanțiale, marile firme vor să se asigure mai întîi că produsele lor sînt protejate; în genere, dacă vrem să avem proprietatea protejată și securizată, proprietatea intelectuală nu trebuie să facă excepție.

Indicatorul internațional pentru starea unui sistem național privind protejarea proprietății este celebrul raport al USTR (Office of the United States Trade Representative) sau lista de supraveghere a Raportului 301, cea pe care SUA o actualizează anual. Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”. Eram, la un moment dat, singura țară din Uniunea Europeană care mai apărea pe această listă. În 2023, din păcate, din cauza regresului din domeniu, pe listă a apărut Bulgaria. Acest lucru trebuie să ne dea de gîndit și să fim conștienți că monitorizarea în acest domeniu este foarte atentă și complexă, miza fiind foarte mare: statele cu care se pot face comerț și investiții. În cazul nostru, dacă se adoptă noua strategie națională, care prevede pentru prima oară și constituirea unui birou local de monitorizare, nu cred că vom mai reveni pe acea listă; vom putea face, nu în ultimul rînd prin componenta de prevenire și conștientizare, pași importanți în direcția protejării proprietății intelectuale și vom obține o mai bună armonizare și coerență legislativă în domeniu.

Sorin Costreie, conferențiar la Facultatea de Filosofie a Universității din București și prorector al acestei universități, este coordonator național în domeniul proprietății intelectuale.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ce pensie va avea un angajat care a muncit 35 de ani cu salariu minim pe economie
Stagiul minim de cotizare din noua lege a pensiilor este identic cu cel de acum, de 15 ani, însă stagiul complet de cotizare este diminuat de la 35 de ani în prezent, la 25 de ani din septembrie.
image
Reacția Rusiei după rezoluția PE privind tezaurul. „Datoriile României faţă de Rusia depăşesc de 20-25 de ori valoarea întregului tezaur românesc”
Maria Zaharova spune, într-o postare pe Telegram, că „datoriile României faţă de Rusia şi Uniunea Sovietică depăşesc, „potrivit calculelor experţilor”, de 20-25 de ori valoarea întregului tezaur românesc ce fusese predat Rusiei spre păstrare în anii 1916-1917“.
image
Traian Băsescu spune că valoarea tezaurului de la ruși este „mult mai mare” decât se știe. Ce i-a răspuns Putin când l-a întrebat despre aur
Fostul președinte Traian Băsescu a ținut să sublinieze într-un interviu pentru ProTV că valoarea tezaurului României de la Moscova este mult mai mare decât se cunoaște în mod public.

HIstoria.ro

image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.
image
Cel mai bogat prinț român, în „Historia” de martie
La începutul secolului XX, prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino a vrut să placheze acoperișul Palatului Zamora (actualul Castel Cantacuzino) cu monede de aur și i-a cerut voie regelui să facă acest lucru. Carol I i-ar fi răspuns: „Îţi dau voie dacă pui monedele pe cant“.