Life for dummies

Publicat în Dilema Veche nr. 363 din 27 ianuarie - 2 februarie 2011
Life for dummies jpeg

„Nu pune mîna pe aia, e cîh!“, „Nu te juca cu chibriturile!“, „Nu umbla cu cuţitul că fuge îngerul de lîngă tine!“, „Dacă nu mănînci ciorba, nu capeţi nici desertul!“. Sînt primele rînduri din îndreptarul Life for dummies care mi-a fost pus în braţe de la cea mai fragedă vîrstă şi pe care de atunci tot încerc să-l fac pierdut, uitat ori pur şi simplu să-l ignor. E ditamai volumul şi, în cea mai mare parte, e plin de sfaturi despre cum să nu-ţi trăieşti viaţa. Nu spune la şcoală că ascultăm Vocea Americii! Nu mai sta în casă toată vara, mai du-te şi tu la o discotecă! Nu da la Limbi Străine, vrei să te faci profesoară?! Nu ştiam ce vreau „să mă fac“. Ar fi trebuit să aud mai demult melodia lui Baz Luhrmann – aş fi scutit astfel ani de frămîntări vinovate şi dileme de copil cuminte care nu ştie ce reţetă să aleagă în viaţă, ce tipar să îmbrace, ce etichete să-şi lipească pe frunte.

Mama îşi notase la tinereţe, pe o foaie de caiet cu pătrăţele, sfaturile lui Scott Fitzgerald către fiica sa. Mi le-a arătat şi mie, cînd am crescut destul de mare cît să le pot pricepe: învăţăminte relaxate-zen („Să nu-ţi pese de dezamăgiri!“, „Să nu-ţi pese de plăceri!“, „Să nu-ţi pese de trecut!“, „Şi nici măcar de viitor“), bune de păstrat în caieţelul cu citate, dar ceva mai greu de aplicat în viaţă. În vizită la ţară, deasupra mesei din bucătăria înghesuită în care trona tanti Lili cea rotofeie şi zîmbitoare, atîrna un ştergar brodat ce proclama imperativ: „Fripturică, cozonaci / Bărbăţelului să-i faci!“. Am avut un flash-forward cu cratiţe aburinde, şorţuri unsuroase, obraji roşii bucălaţi, şi am fugit disperată la aer, oripilată de perspectiva în diminutive. O profesoară de franceză suplinitoare ne-a cîntat „Sur le Pont d’Avignon“ şi ne-a citit cu voce tremurînd de emoţie „If“-ul lui Kipling – altă colecţie de sfaturi nobile, pentru sfinţi şi semizei, pe care am ascultat-o cu smerenie şi-am ignorat-o suveran. Tataie Gogu mi-a lăsat şi el moştenire o mostră de înţelepciune pe care multă vreme n-am înţeles-o: „Patul e cel mai bun prieten al omului, iar somnul – cel mai dulce“ spunea oftînd de mulţumire, iar eu mă gîndeam că nimic nu e mai nesuferit decît somnul impus de după-amiază. 

Am visat să fiu pe rînd detectiv şi scriitor, pilot de avion şi funcţionară (dezvoltasem o pasiune pentru registre, dosare şi caiete liniate ordonat). Am vrut să mă fac mare, convinsă că, de la momentul în care devii adult, viaţa ţi se aşază pe un făgaş bine determinat, şi tot ce trebuie să faci e să pluteşti în voie. Am încercat varii şabloane, şi nu m-a încăput nici unul. 

Cîteodată, dar nu foarte des, mă surprind dorindu-mi ca ai mei să-mi fi impus modelele lor de viaţă. Reguli stricte despre cum să mă îmbrac, cum să vorbesc, ce să mănînc, pe cine să iubesc. Le-aş fi putut adopta, ca o fiică perfect ascultătoare, le-aş fi putut respinge, definindu-mă în negativ; oricum, m-ar fi scutit de responsabilitatea alegerilor. N-au făcut-o, şi pentru asta îi iubesc enorm, dar sînt destui care se simt datori să te modeleze ca pe o nevertebrată, să-ţi ajusteze niţel aripile cu foarfeca. Mai toată lumea ascunde în raniţă un baston de sergent-major cu care abia aşteaptă să te articuleze. Diriginta din liceu a intrat peste noi la ora de matematică şi a trimis toate fetele acasă pentru că nu purtau fustă. Şefa de la un job trecut de mult m-a depunctat în evaluarea anuală la capitolul „seriozitate“ pentru că zîmbeam prea mult, pres des. Regulamentul intern al unei firme prevedea lungimea minimă a fustelor şi numărul maxim de nuanţe de fard cu care te poţi împodobi, definind arbitrar decenţa la 15 centimetri deasupra genunchiului. Alţii au definit coolness-ul şi m-au depunctat grav pentru blugii mei ieftini şi tricourile no-name; nu ştiam pe-atunci cum funcţionează mecanismul: „eu sînt independent“, îţi spui, „eu sînt original, sînt altfel“, aşa că te îmbraci cu hainele pe care le poartă toţi originalii, ca să te faci mai bine înţeles. E clar: în lupta cu modelele n-am cum să ies victorioasă. În fond, avem cam 7 miliarde de tipare pe planetă, iar eu sînt numai una. Va trebui doar să mă-mpac cu gîndul că nu-i pot mulţumi pe toţi. Şi-apoi să încep, în fine, să trăiesc puţin. 

Adela Marcov este business analyst la o companie de consultanţă în management şi IT, autoarea blogului http://boladenieve78.word press.com/.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Să ne alăturăm mulțimii!
Ai acasă la tine de toate – televizor, YouTube, platforme de streaming, poți urmări orice, de la filme la spectacole de operă.
index jpeg 12 webp
Ce mai înseamnă azi „publicul tînăr”?
Tinerii de azi sînt mai preocupați de a construi o societate echitabilă, un mediu de apreciere al artelor la adevărata lor valoare.
index jpeg 11 webp
Spectator
A merge la teatru ar trebui să fie un exercițiu de generozitate: nu doar cu aplauzele, la final de spectacol, ci și cu cei de lîngă tine.
index jpeg 10 webp
„Să-și închidă telefoanele, să vină la fix...” Trei întrebări pentru Tudor CHIRILĂ
La teatru, să-și închidă telefoanele. Să nu filmeze în timpul spectacolului, e o practică din ce în ce mai agasantă. Să vină la fix.
index jpeg 9 webp
O întoarcere în timp
Au apărut televiziuni private, care au fost atente la public și așa au depășit în viteză Televiziunea Română.
p 12 jpg
Gînduri răzlețe despre publicul de teatru
E publicul care vrea să uite de greutăți, de rate, de facturi, de eșecuri…
index jpeg 8 webp
Că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti
Fix pe 9 martie, virusul a plecat pe șest de la noi din țară, așa, ca și cum nu ar fi fost, și bunicii voștri au rămas cu întrebarea dacă nu cumva totul a fost doar un vis.
MV5BZWU1YWQyZmYtMDNhYS00NDdhLWExZDUtMjc1M2JjOTI0MzAzXkEyXkFqcGdeQXVyMzg3NDY5Mzk@  V1  jpg
Cazul Teambuilding - Ce ne mai scoate din „bulă” și din casă?
Un film românesc lansat în septembrie anul trecut a depășit pragul psihologic de un milion de bilete vîndute în cinematografele românești.
index jpeg 7 webp
(Tele)spectator de cinema de pe canapeaua din provincie
recut. Cîndva prin 2002, mergeam pentru ultima dată la Cinematograful Central din Cîmpina, la comercialul Men in Black II.
index jpeg 6 webp
Publicul-loterie
Educație, cultură, solidaritate, dialog și spectacol par a fi cuvintele-cheie. Poate că abia de aici putem construi.
index jpeg 5 webp
Despre spiritul FILIT și publicul său
Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT), înființat în 2013 prin efortul a trei scriitori curajoși, Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici și Florin Lăzărescu
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.

Adevarul.ro

image
14 ani fără uriașul Marian Cozma: Povestea crimei și ce s-a întâmplat cu ucigașii de etnie rromă
Un handbalist uriaș, la propriu și la figurat, s-a stins, la Veszprém (Ungaria) după un incident șocant.
image
Jurnalist Pro TV reținut pentru 24 de ore. Marius Buga este acuzat că a violat un minor dintr-un centru de plasament
Jurnalistul Marius Buga (42 de ani), corespondentul Pro TV în Dâmbovița și unul dintre cei mai vechi colaboratori ai televiziunii, a fost reținut de procurori într-un dosar ce vizează acte sexuale cu un minor.
image
La ce trebuie să fim atenți când cumpărăm o locuință ca să nu cadă la primul cutremur
Dr. Ing. Lucian Melinceanu, preşedintele Asociaţiei Inginerilor Constructori Proiectanţi de Structuri din România a explicat pentru „Adevărul” la ce trebuie să fim atenți atunci când cumpărăm o locuință.

HIstoria.ro

image
Care este cea mai valoroasă pictură din România?
Muzeul Național Brukenthal prezintă, pe pagina de Facebook, cea mai importantă lucrare a colecției de pictură a instituției sibiene, achiziționată de baronul Samuel von Brukenthal, colecție care a stat la fondarea primului muzeu deschis publicului din România (1817).
image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.