Liberi la creaturi
- argument -
De ce creaturi? De Crăciun tot făceam numerele noastre tradiţionale, cu moş, porc, daruri... Anul trecut abia am mai diversificat trend-ul, trecînd pe... minuni şi miracole.
Anul acesta nu am omis sacrul, doar l-am inclus şi i-am mai adăugat... profanul fantastic. Am extins paleta miraculoasă şi am dat liber fiinţelor supranaturale în general, cu încărcătură religioasă, mitologică sau pur ficţională, chiar la nivel consumist.
Au pătruns în dosarul de faţă şi îngerii, cei din textele bisericeşti, şi bătrînul Crăciun, din folclorul neaoş, dar şi cel din copilăria fiecăruia dintre noi, ba chiar şi mai comercialul Santa Claus; zîne – bune sau rele, fie ele fete ale pădurii, suprasexualizate, fie ielele tipice; spiriduşi, hobbiţi, dragoni, vampiri, morţi vii, supereroi, monştri şi monstruleţi, ba chiar şi... o gaură neagră, Nimicul.
Toţi aceştia conturează, haotic, un imaginar peticit, alcătuit din fragmente de religie, amestecate cu unele de mitologie şi asezonate cu cărţi, filme şi jocuri pe computer, din categoriile fantasy şi nu numai... Lumea reală ne e completată de conglomerate de lumi virtuale, în care ne jucăm şi ne refugiem din aceea prea plată şi utilitară în care ne ducem zilele.
Imaginar care nu mai ţine neapărat cont de detaliile reale din mitologiile de unde îşi preia creaturile, care le atribuie acestora trăsături omeneşti, căci, aşa cum spune Tudor Banuş – pictor, grafician şi ilustrator al Enciclopediei zmeilor, printre altele – în interviul din dosar: „Nu sînt şi ei, monştrii, oameni ca toţi ceilalţi, pînă la urmă? Sau, altfel spus: nu au ei, oamenii, cîte o fărîmă de monstru în ei, care de obicei rămîne ascunsă?“
Pe scurt, am vrut să vedem între ce creaturi se mai învîrte omul zilelor noastre de Crăciun, cînd sentimentul sacrului se amestecă, pentru cei mai mulţi dintre noi, cu unul difuz, al supranaturalului. Iar imaginarul nostru e asemenea unui brad împodobit şi cu moşi, şi cu îngeri, şi cu zîne, şi cu animale, într-un amalgam de culori şi materii. În dorinţa de a ne bucura şi de a cuprinde... necuprinsul, cu mijloacele noastre destul de reduse şi de profane. (Iaromira Popovici)
Ilustraţie realizată de Ion BARBU
