<i>Intrarea în adulescenţă</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 154 din 19 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Generaţia" este un concept din ştiinţele sociale, extrem de folosit şi, în acelaşi timp, extrem de opac. "Generaţia" reprezintă şi rezumă principiul de egalitate fondator din care ea însăşi este născută, elementul temporal, dar care în acelaşi timp o predispune tendinţelor de utilizare radicală, simplificatoare de sens. Anul de naştere şi vîrsta devin adesea veritabile repere ale existenţei. Să ne amintim, de exemplu, de mîndria cu care bunicii noştri revendicau "contingentul" militar din care făceau parte. Aşa după cum remarcă istoricul Pierre Nora, "generaţia este acel mijloc de a te simţi liber aparţinînd însă la ceva". Raporturile dintre generaţii nu au fost niciodată armonioase, nici definite clar. Fiecare generaţie are propria sa dinamică, propria manieră de a-şi exprima revolta şi prezenţa pe scena socială. Astăzi, problema raportului dintre generaţii se complică din cauza contextului demografic dificil (creşterea speranţei de viaţă, dublată de scăderea natalităţii). Generaţiile sînt obligate să "coexiste" împreună în condiţii complexe. Demografii cred că, la orizontul anului 2050, circa o treime din populaţia Europei Occidentale va avea mai mult de 65 de ani. Cum femeile au o speranţă de viaţă mai ridicată, tot atunci 10% dintre femei vor avea mai mult de 80 de ani, doar o cincime dintre ele avînd încă un soţ în viaţă. Dincolo de cifre se ascunde o veritabilă discriminare generaţională bazată pe vîrstă: informaticieni care la 35 de ani sînt consideraţi uzaţi pentru profesiunea lor, spaima de a fi licenţiat în jurul vîrstei de 50 de ani - lista este mult prea lungă pentru a fi expusă în întregime. Cauzele acestei discriminări nu se explică doar prin demografie. Ne vom opri doar asupra a doi dintre factorii ce provoacă "dereglarea" raportului intergeneraţional, dintre cei care ni se par cei mai semnificativi din punct de vedere al impactului imediat. Avem în vedere, în primul rînd, ruptura ce s-a produs la nivelul tradiţiei şi al savoir-faire-ului tradiţional. Persoanele vîrstnice nu mai sînt depozitarele unor cunoştinţe transmise de la o persoană la alta, în vederea perpetuării şi supravieţuirii anumitor arte şi meserii. Tradiţia se autogenerează, inovînd în acelaşi timp în interiorul sistemului în care operează. În era automatizării şi a reproducerii mecanice a gestului creator, bătrînii nu mai sînt veriga necesară în transmiterea informaţiei. Inutili, dar din ce în ce mai longevivi, bătrînii sînt percepuţi doar ca o povară în plus, îngreunînd teribil bugetul familiei, al asigurărilor de sănătate, cel al statului. Ipocrizia bine ambalată merge pînă la a-i desemna ca "sursă de venituri", din cauza locurilor de muncă ce vor fi create în viitor în sistemul de azile cu mare capacitate. Un alt factor important al dereglării raporturilor intergeneraţionale este mass-media, aflată în întregime sub tirania şi controlul publicităţii. Tinereţea a devenit criteriul de frumuseţe preponderent. Considerată în trecut un cadou divin şi asociată doar unei vîrste privilegiate, astăzi frumuseţea se poate cumpăra şi vinde ca orice bun de consum. Tehnicile de înfrumuseţare cele mai performante (medicină şi chirurgie estetică) se banalizează, mitul tinereţii veşnice este omniprezent. Mai mult, printr-un straniu "efect de retur", conştientizarea faptului că frumuseţea devine "constructibilă" şi evolutivă are ca efect o creştere a individualismului contemporan. Societatea îmbătrîneşte, dar valorizează din ce în ce mai mult frumuseţea, asociată performanţei şi reuşitei, seducţiei şi vieţii pline de potenţial. Expresia "a profita de viaţă" devine stringentă, iar "devenirea personală", fundamentală, asociată fiind grabei de a trăi cît mai mult experienţe. Sub semnul fondator al acestor repere ale postmodernităţii, corpul este suprainvestit ca reper fundamental al identităţii. Or tocmai corpul, carnea este cea care dă primele semne de oboseală şi firească bătrîneţe... Legată de mitul eternei tinereţi este şi apariţia unor categorii subgeneraţionale, necunoscute pînă acum. Cea mai bună ilustrare este adulescentul, amestec de adult şi adolescent, individ în jurul vîrstei de 30 de ani. Un adult care nu vrea să îmbătrînească, dorind să conserve la infinit, prin dietă şi exerciţiu fizic savant dozat, o alură de adolescent şi libertatea proprie acestuia din urmă, mai ales în ceea ce priveşte dorinţa de a fi inconstant, versatil şi teribil de egoist. Plus o susţinere acerbă a luptei împotriva fumatului, tendinţe ecologice pronunţate şi excursii cît mai exotice şi depeizante, susţinute în general de un buzunar bine garnisit. Această tendinţă sociologică a fost extrem de rapid recuperată de vînzătorii de mode şi de iluzii din marketing, din cauza potenţialului financiar al indivizilor adulescenţi. Ideea de bază este lansarea pe piaţă a unor produse cu puternic potenţial nostalgico-regresiv, pentru a aduce consumatorul în contact cu produse ale copilăriei. O vîrstă de aur nedefinită devine astfel o valoare sigură şi universală pentru mărcile care vînd ideea unei tinereţi veşnice, a unui stil de viaţă croit pe măsura, după dorinţa fiecăruia. Bătrînii vor să fie tineri, tinerii se comportă ca nişte bătrîni. Toate sectoarele industriei de consum sînt astfel marcate de această tendinţă, începînd cu moda, acolo unde graniţa dintre vîrsta adultă şi copilărie-adolescenţă devine din ce în ce mai firavă (a se vedea linia promovată de lanţul de magazine de confecţii H&M şi succesul nebun al acestora - doar un exemplu printre alte mii posibile). Dincolo de copaci se ascunde însă pădurea: este vorba mai degrabă de un fenomen sociologic legat de angoasele unei societăţi marcate de individualism exacerbat, instabilă, nesigură de viitorul ei şi de perpetuarea stilului său de viaţă actual. Eliberată de povara destinului colectiv, dar depăşită de problemele ridicate de individul lăsat singur în faţă destinului. Întreruperea transmiterii ciclului tradiţiei şi recompunerea acesteia în forme schimonosite, îndepărtate de matricea de origine, precum şi apariţia unor categorii "parazite", intermediare, aşa cum este adulescenţa, vor conduce la o şi mai mare ruptură între generaţii. Preţul plătit? Absenţa veritabilelor repere de memorie generaţională, cu adevărat colective, şi adîncirea rupturii dintre generaţii, sub semnul solicitărilor venite din exterior, din lumea modelor de moment. Vom încheia citînd iarăşi din Pierre Nora, ce subliniază faptul că memoria generaţională nu este legată doar de psihologie individuală, ci se exprimă mai ales în locuri comune, în momente de participare colectivă şi intensă la diverse evenimente. Din ce în ce mai individualiste, generaţiile de mîine vor avea din ce în ce mai puţine lucruri de împărţit fiind împreună. Poate cu excepţia blogurilor şi a ciaturilor, în aşteptarea marii pene mondiale de Internet care să ne aducă cu picioarele pe pămînt. Paris

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Litoralul de la munte, alternativă la Marea Neagră. Trei locuri spectaculoase de bălăceală și de făcut plajă, în inima munților
Litoralul românesc se poate dovedi o piatră grea de încercare atât din punct de vedere financiar, al distanței în anumite cazuri dar și al aglomerației estivale. România are însă un relief care oferă numeroase alternative, inclusiv în zonele montane.
image
„Antrenorul de genii” a fost arestat preventiv. Lajos Kristof spune că se afla într-o stare de somnambulism când a violat un minor
Lajos Kristof, care a fost prins în flagrant în timp ce agresa sexual un băiat de 14 ani, a fost arestat preventiv duminică. Acesta a declarat în fața anchetatorilor că ar fi întreținut relații sexuale cu minorul fără să fie conștient și că se afla într-o stare de somnambulism.
image
Povestea profesoarei care și-a donat salariul pentru a-și premia elevii cu note mari la Bacalaureat
O profesoară de Matematică de la Colegiul Tehnic „Emil Negruțiu” din Turda, județul Cluj, și-a premiat în bani elevii care au reușit să obțină note peste 9 la Bacalaureat. „Totul a pornit dintr-o glumă pe care eu, însă, am luat-o în serios”, a povestit pentru „Adevărul” Alexandra Avasicei.

HIstoria.ro

image
Ghinionul lui Tiberiu, „împăratul care nu iubea Roma”
Antonio Spinosa, în eseul Tiberiu – Împăratul care nu iubea Roma, abordează o temă des invocată de mine pînă acum: Rolul imens pe care-l îndeplinește scrierea unui istoric în imaginea transmisă posterității de prezentul în care a trăit și activat o personalitate.
image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.