<i>Ateii iconoclaşti</i> cu care aş muri de gît

Publicat în Dilema Veche nr. 158 din 15 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- care nu sînt atei (nu că ar fi ceva rău în asta); care nu sînt iconoclaști (nu că ar fi ceva rău în asta); și de ce să mor? - Au fost mai mult înjuraţi decît ascultaţi. "Atei care vor să distrugă credinţa neamului." "Comunişti care atacă fiinţa naţională." "Satanişti care ne prostesc copiii"... Etc. etc. Acest articol îi lasă să vorbească. Remus Cernea Director executiv la Asociaţia "Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă". Figură de rocker. Vorbeşte calm. Problema religiei în spaţiul public îl preocupă de prin 1998. Era student la Filozofie, clădire comună cu Dreptul. S-a sfinţit locul pentru o viitoare biserică în curte. A scris o scrisoare de protest. S-a făcut vîlvă. Fuseseră şi altele înainte de asta. Conferinţe organizate în amfiteatru, unde se vindeau cărţi legionare. Împreună cu patru colegi, a strîns 150 de semnături împotriva construirii bisericii. Liga Studenţilor şi Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români au strîns o listă de contrasemnături. 3000 de contrasemnături în trei zile. În urma scandalului, rectorul a interzis orice conferinţă, o măsură care acum i se pare excesivă lui Cernea. Biserica nu a mai fost construită, icoanele au fost retrase de la Drept şi Litere. În 2003 a înfiinţat Asociaţia pe care o conduce, împreună cu alte 26 de persoane (www.humanism.ro). Vor un stat secular. Modelul german, ungar, ceh: statul sprijină într-o măsură rezonabilă bisericile, dar separaţia între stat şi biserici trebuie să fie clară. Modelul laic francez i se pare foarte bun, "dar nu orice model funcţional pe lumea asta e bun pentru România". Zice că Biserica are prea multe privilegii. De pildă, Catedrala Neamului. Terenuri şi fonduri date în mod ilegal. Alt privilegiu: slujbele religioase ţinute în şcoli şi în cadrul Forţelor armate. Cu toţi elevii şi cu toţi militarii, indiferent de confesiune. E indignat că bisericile au fost persecutate de comunişti şi i se par justificate anumite măsuri reparatorii. Dar privilegiile de mai sus nu pot fi considerate astfel de măsuri reparatorii? "Nu, pentru că sînt făcute arbitrar. Anumite măsuri reparatorii, oferite prin lege, pot fi justificate." Vreau un exemplu de măsură reparatorie justificată. Dacă statul a dărîmat o biserică, i se pare corect să o reconstruiască acum. La începutul anilor ’90, "cererile BOR pentru reparaţii erau îndreptăţite. Numai că legăturile cu statul fiind prea strînse, cererile au devenit excesive, astfel încît s-au acordat peste tot terenuri şi sume uriaşe pentru construirea de biserici. Dacă statul ţi-a luat un apartament, nu poţi să ceri acum 10 blocuri înapoi". Ce vrea Remus Cernea să facă statul? Să fie neutru. "Dacă o persoană religioasă ar fi supusă unui abuz din partea unei majorităţi atee, aş fi de partea sa, pentru că mi se pare nedrept ca acelei persoane să-i fie impusă o credinţă sau valori contrare propriilor opţiuni". E pe cale să înfiinţeze Partidul Reformist. Şi-a anunţat candidatura pentru Parlamentul European (www.tualegi.eu). Are nevoie de 200.000 de voturi. Nu i se pare mult. Îi urez succes, în loc de la revedere. Nu îi spun că nu are nici o şansă, va citi aici. Emil Moise Da, el. Profesorul care a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în legătură cu icoanele din şcoli. Vorbeşte apăsat şi convins. E greu de întrerupt. Din 2001 predă ştiinţe socio-umane la Buzău. Cînd a ajuns la şcoală, a văzut icoane pe pereţii tuturor claselor. "Am început să mă întreb dacă e corect sau nu." Făcea masteratul de gen şi politici publice de la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). Cursuri de la cinci la opt, navetă, nu a lipsit niciodată. Icoanele îl preocupau, şi-a direcţionat masteratul pe problema interferenţelor dintre religie şi drepturile omului. A început şi un doctorat, îl va îndrepta în aceeaşi direcţie. De ce îmi spune toate astea? Nu ca să se laude. "M-am asigurat, înainte de a face pasul public, că am făcut tot ce era posbil să mă familiarizez cu problema." E deranjat că presa îl prezintă doar în problema icoanelor, el face mult mai multe lucruri de care ziariştii nu sînt interesaţi. Poftim, sînt eu interesat. Să-mi spună. A făcut multe acţiuni pentru drepturile copiilor. Nu are o situaţie materială strălucită, dimpotrivă. Dar a donat cărţi. Şcoala în care predă nu a primit nici o carte nouă din 1990. Asta îi aduce aminte de ministrul Educaţiei. Şi-a luat maşină de 60.000 de euro. E greu de oprit din diatribă. Să ne întoarcem la cărţi. Aşa, a pus la fiecare clasă cîte 20.000 de lei, ca să dea un exemplu. Fiecare copil care a dorit a pus cîte 5000 de lei. Au strîns 20 de milioane din care au cumpărat cărţi. A recomandat cui l-a ascultat o carte - Revoluţia interioară. Cartea respectului de sine, de Gloria Steinem. Mi-o recomandă şi mie, dar îmi spune că n-o s-o mai găsesc pentru că el a epuizat stocul de la Polirom. Le-a spus tuturor că le dă banii înapoi pe ea, dacă nu le place. Locurile de joacă din România nu sînt sigure, leagăne din fier, cu colţuri. O fetiţă a şi murit la Buzău. (Cicatricea mea de lîngă ochi îl crede.) A făcut o petiţie pentru a cere locuri de joacă sigure, din cauciuc şi alte materiale. 400 de copii au strîns 8000 de semnături. Le trebuiau 20.000 ca să iniţieze proiectul de hotărîre. Vacanţa a venit prea devreme. Dar primarul a schimbat locul de joacă din cel mai mare parc din oraş. Tot e ceva. "Te-aş putea ţine pînă dimineaţă cu ce am făcut şi cîte idei am." Nu, lasă, să ne întoarcem la icoane. "Pînă să spun eu că sînt icoane pe pereţi, nici nu le băgau în seamă. Nimeni nu le acorda importanţa pe care o merită. Copiii copiază la examen sub icoane, profesorii iau şpagă sub icoane. Este o devalorizare a icoanelor. Pentru creştini, icoana nu este orice. Icoana face legătura cu Dumenezeu. O pui în casă într-o anumită cameră, spre răsărit, nu o pui în WC, nu? Atunci de ce o pui în şcoală peste tot? Poate o să dau statul în judecată: sînt creştin ortodox, statul îmi devalorizează simbolul meu religios, pune icoane unde vrea el. Icoana are rost la ora de religie, unde ai un călăuzitor, înţelegi ce este cu ea". "Nu am nimic cu icoanele în sine. Eu am icoane acasă. Problema e cum le foloseşti. E ca şi cum ai spune că tu vrei să îmi dai cu icoana în cap pentru că e sfîntă pentru tine." Crede că şcoala din România promovează interesul superior al Bisericii, în loc să urmărească interesul superior al copilului. Religia este predată din clasa I pînă într-a XII-a. "Nu se spune nimic despre libertatea de conştiinţă. Educaţia civică se face în patru ani şi este o materie rigidă, se spune cum e împărţită puterea în stat etc. La religie se închină încontinuu. Îţi arăt un manual unde din 29 de poze cu persoane în viaţă, 28 sînt cu Patriarhul Teoctist." Ioana Avădani O ştiţi sigur. Traduce la noi textele lui Andrei Codrescu, din plăcere. Şi-a făcut blog la Hotnews.ro, aţi aflat din numărul trecut de ce. Conduce Centrul pentru Jurnalism Independent. Dacă ai întrebări despre libertatea de expresie în România, nu ai cum s-o ocoleşti. În plus, mi-a fost şefă la Centru cît ne-am bătut să reglementăm publicitatea de stat. Dar nu de asta nu am ocolit-o. A semnat scrisoarea deschisă sprijinind demersul lui Moise la CNCD. De ce? "Nu mă deranjează icoanele în sine, e vorba de un principiu. Eu am icoane la mine acasă, nu icoana ca obiect mă deranjează, ci automatismul punerii ei pe perete, în spaţii publice." Cristian Pîrvulescu Şi pe el îl ştiţi. Analist politic. Preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia. Decan la Facultatea de Ştiinţe Politice, SNSPA. Tatăl său nu a fost securist, cum s-a scris în presă după ce a semnat scrisoarea deschisă pro-Moise. Şi oricum nu are legătură, nu? A fost medic. Tatăl. Problema icoanelor i se pare secundară. Esenţială este discuţia privind neutralitatea statului din punct de vedere religios. "Prin simbolurile religioase, aduci un subiect privat, confesiunea religioasă - care nu poate fi niciodată obiect de consens - într-un spaţiu public, care este al tuturor."; "Nu este o atitudine antireligioasă, cum vor unii să o prezinte. Problema este în ce măsură spaţiul public poate fi invadat de probleme private. Nu ne putem mîntui în colectiv, ci doar individual. Statul trebuie să fie laic pentru a fi neutru." Religia se face cvasiobligatoriu, fiind o materie opţională fără alternativă, douăsprezece clase. Filozofie se face doar în ultima clasă de liceu, iar acum a ajuns materie opţională, la alegere cu geografia. "Din punctul meu de vedere, icoanele sînt mult mai puţin importante decît lipsa de gîndire critică. Statul îşi ratează vocaţia, nu îşi formează cetăţeni." În Franţa, politicienii apără ziarul dat în judecată pentru că a publicat caricaturile cu Mahomed. În România, 220 de parlamentari votează Legea cultelor, cu articolul 13 prin care poţi să condamni orice, dacă cineva se simte lezat în sentimentul religios. A fost o abţinere. Şi un vot contra: Marian Săniuţă. De la PSD. Faţă cu reacţiunea Cernea a fost la Senso TV săptămîna trecută cu un preot de la Biserica Armenească, care i-a spus că e justificată crima în numele lui Dumnezeu. Cînd îţi este atacată familia, poţi să-l ucizi pe agresor. Iar Dumnezeu e mai sfînt decît familia şi, dacă cineva îl atacă, atunci este justificată uciderea lui. Aşa i-a spus preotul. Iustin Marchiş a spus că în spatele lor se află diavolul. A mai primit mesaje de ameninţare pe net. L-a enervat Andrei Pleşu cînd a scris în Dilema veche că e prea tînăr pentru a fi atît de convins liber-cugetător? Nu, dar nu e un argument serios. Nu contează ce vîrstă ai. "A făcut presupuneri în legătură cu persoana mea, că am convingeri absolute." Ai convingeri absolute? "Maeştrii mei spirituali sînt Cioran, Nietszche, Schopenhauer. Filozofii corozivi, care dizolvă marile adevăruri, marile convingeri. Sînt mai apropiat de sceptici, dar asta nu înseamnă că nu am nişte valori." Dar e de acord cu Pleşu în sugestia că orice opinie e bine să fie cît mai bine fundamentată. Emil Moise spune că, în general, copiii l-au înţeles mai bine decît profesorii sau părinţii. Au înţeles. E sigur că într-o oră poate convinge orice clasă cu argumentele sale. "Nu pot să înţeleg atunci cum oameni din elita intelectuală nu înţeleg." După ce a apărut la televizor, primul copil care l-a văzut i-a spus: "Domnule profesor, v-am văzut aseară. Vă rugăm să ne explicaţi". Primul profesor întîlnit i-a spus: "Băi, Emile, tu cîţi neuroni ai!?". Profesorul de religie i-a transmis în cancelarie, în gura mare, un mesaj din partea consilierului episcopal: îi oferă un loc de veci gratis, cu condiţia să vină să-l folosească. Ioana Avădani a fost şocată de vehemenţă şi de reacţiile umorale. "Unde eu am văzut o problemă de principiu, alţi oameni, şi chiar unii în a căror capacitate intelectuală mă încred, au reacţionat extrem de visceral şi personal." Cine? Patapievici, Bălăceanu-Stolnici. Cristian Pîrvulescu: "Cei care au respins demersul au personalizat discursul. Aştept ca bătălia de idei să înceapă, pentru că eu am argumente". (În p. 12, un Ping-pong cu argumente)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.