Lemnul viu - povestea lui Florin POPTEAN

Publicat în Dilema Veche nr. 475 din 21-27 martie 2013
Lemnul viu   povestea lui Florin POPTEAN jpeg

În atelierul lui din Hulubeşti, l-am întîlnit pe Florin Poptean – tîmplar de-o viaţă, cu meseria sădită în el dinainte ca tatăl sau profesorii să îi pună dalta în mînă. Am descoperit un om cu toate cele zece degete. Şi, mai ales, cu o mare dragoste pentru esenţele pe care le transformă între ele. Acum că şi bătăturile noastre s-au mai vindecat, i-am propus să vorbim despre lemn ca despre o fiinţă dragă. Discuţia a curs fără nod şi fără car...

Se lasă greu lemnul, domnule Poptean?

Se lasă după cum îl iubeşti. Mai ales dacă procesul de prelucrare începe din momentul cînd el a venit în stare brută la tine şi intri într-o rezonanţă cu el, el fiind un organism viu. Au fost situaţii cînd a trebuit să tai din curte cîte o creangă mai groasă, un pom – şi mi-am cerut scuze, mi-am făcut cruce. Dacă iubeşti într-adevăr lemnul, ca pe un material complex, nu doar ca pe o bucată fără viaţă, el are povestea lui. Obiectele pe care le faci din lemn îi păstrează căldura. Şi, spre deosebire de alte materiale, o bucată de lemn, cu puţină grijă, se poate prelucra şi fără cine ştie ce tehnologie. Dacă o tai mai subţirel, cu grijă, să întrunească anumite condiţii, să nu crape, să nu se strice, şi o pui la umbră, să nu bată soarele în ea şi să fie cît de cît la o temperatură constantă, să nu o plouă, se usucă şi, într-un număr de ani, în funcţie de esenţă, se poate lucra din ea foarte bine. Unele esenţe se pot lucra şi în verde, fără să crape – dar trebuie să ştii care!

Apropo de esenţe, aveţi vreun lemn preferat?

Greu de spus pentru că sînt multe esenţe foarte frumoase – nu pot să am o singură dragoste! Nucul şi salcîmul sînt două esenţe pe care eu le iubesc foarte mult. Parcă transmit un anumit farmec din copacul care a fost şi care a avut o anumită prestanţă. Parcă fiecare are personalitatea lui: salcîmul, deşi este un pom cu flori suave, diafane, rafinate, are un lemn foarte dur – este un contrast uriaş, care mie îmi place foarte tare. Vezi cum frumuseţea lucrurilor apare de multe ori din contraste... Iar nucul este aşa, ca un bătrîn care are grijă de familie: face nuci, creşte mare, oferă umbră – e protector, parcă îi ia pe toţi în braţe. Lemnul lui are o moliciune, o plasticitate, e elastic – chiar dacă se deformează în timp, obiectele nu crapă. E cald, are o fibră frumoasă.

Cum se umblă cu lemnul? Aveţi un ritual?

Ritualul este subsumat procesului tehnologic. Lucrul în sine şi dinamismul vieţii parcă nu îţi mai dau răgazul de a vedea mereu frumuseţea lemnului, de a-l contempla. În general, ne raportăm la gama de obiecte pe care le facem deja. Dar uneori, cînd am o clipă de răgaz, privesc bucata de lemn şi, deşi am pregătit-o pentru un obiect anume, mă gîndesc: „Bucata asta parcă e prea frumoasă, parcă ar merge să facem altceva din ea...“

Ce vă spune lemnul cîtă vreme îl preschimbaţi în obiect?

Depinde de cît de visător eşti. Şi de fibra lemnului. Dacă fibra unui lemn te face să vezi un spate de vioară, poate să te ducă cu gîndul la o simfonie. Şi atunci, lemnul capătă altă vibraţie, nu mai are funcţia pe care o gîndeşti în momentul acela şi care nu e atît de nobilă – poate faci din el un bol pentru alune. Dar fibra şi căldura acelui lemn te duc în cu totul altă zonă, ele îţi produc altă emoţie. Iată cum fibra este generatoare de poveşti. Şi am mai văzut şi la alţi meşteri un lucru: încep să se contopească cu materialul pe care îl folosesc, îl simt şi în gură, şi în nas – îl au peste tot.

Cine pe cine a ales: dumneavoastră pe lemn, sau lemnul pe dumneavoastră?

Cred că el m-a ales pe mine. M-a cucerit încet, aşa, pas cu pas, dar cred că dragostea asta pentru pădure, pentru natură a fost în mine dinainte de a mă naşte, pusă de Dumnezeu. Şi dacă iubeşti pădurea, copacul, nu ai cum să nu iubeşti lemnul.

Altminteri, parcursul dvs. a fost destul de întortocheat: a trecut şi prin pielărie, şi prin industria jocurilor pe calculator...

A fost, a fost... Viaţa te împinge uneori şi pe alte drumuri, dar lemnul a fost ca o dragoste din tinereţe. Şi drumurile noastre s-au reîntîlnit la un moment dat. Cînd lucram în industria jocurilor, totdeauna am avut această nemulţumire – că nu puteam să ating ceea ce făceam, eu fiind îndrăgostit de lucrul cu obiectul.

Cum şi cui se vinde lemnul? Cui îl încredinţaţi?

Sînt obiecte foarte frumoase pe care, după ce le fac, nu-mi mai vine să le mai dau, şi le opresc, să mai stea o vreme în preajma mea. Uite, să zicem că ai crescut un cal de rasă şi e clar că el trebuie să meargă la competiţii, să sară peste obstacole. Şi-ţi doreşti nu numai ca acel cal să fie campion, ci să aibă şi un jocheu pe măsură. Asta îmi doresc şi eu pentru un obiect făcut de mine: să-l cumpere un om care să aprecieze la fel ca mine acel obiect. Şi dorinţa mea este atît de puternică, încît, în majoritatea cazurilor, chiar aşa se întîmplă.

a consemnat Anca-Maria PĂNOIU

Anca-Maria Pănoiu este voluntară cu drag de scris şi teamă de vorbe mari în cadrul Proiectului „Bătături. Urme lăsate de meşteşuguri“, studentă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi la Facultatea de Litere, specializarea Etnologie, Universitatea Bucureşti.

Foto: Raluca Minoiu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

evaluare nationala
Luni, peste 173.000 de elevi de clasa a opta susţin proba la Limba şi literatura română, în cadrul simulării pentru Evaluarea Naţională
Luni debutează simularea pentru Evaluarea Naţională, cu proba la Limba şi literatura română, la care sunt aşteptaţi să participe peste peste 173.000 de elevi de clasa a opta.
boxa apartament png
„E nevoie de reglementarea pieței imobiliare”. Beciul vândut ca apartament la Cluj a atras furia arhitectului-șef al orașului
Un agent imobiliar a făcut un clip de prezentare a unei boxe de beci ce poate deveni apartament. După sute de comentarii furioase și o intervenție a arhitectului-șef al Clujului, administratorul agenției imobiliare a răspuns arogant: „apartament înseamnă că poate să stea un hamster”.
Diana Șoșoacă FOTO Inquam Photos / George Călin
Șoșoacă, scrisoare deschisă către Vladimir Putin: „Pericolul încă nu a trecut. Suntem împinși spre război”
Eurodeputata Diana Șoșoacă, președinta SOS România, i-ar fi scris președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, o scrisoare în care se plânge de respingerea candidaturii sale. Șefa SOS România i-a cerut sprijinul și i-a propus să lupte împreună împotriva neo-fascismului.
Cornel şi Cornelia Patrichi au fost împreună peste 4 decenii jpeg
Ce amintiri o leagă pe Cornelia Patrichi de regretatul ei soț. Fosta balerină nu îl poate uita pe „regele dansului”: „Stăteam așa la povești”
Cornelia Patrichi și-a deschis sufletul și a vorbit despre moartea regretatului său soț, Cornel Patrichi. Fosta balerină și-a readus aminte de cele mai frumoase momente petrecute alături de cel supranumit „regele dansului”.
Cum se întreține Monica Davidescu la 52 de ani!
Cum se întreține Monica Davidescu la 52 de ani! „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în sac”
La 52 de ani ai săi, Monica Davidescu își menține silueta cu ușurință.
gheboasa jpg
Ce pedeapsă a primit Gheboasă după ce a fost prins cu droguri anul trecut. Artistul a aflat decizia judecătorilor
Gheboasă, trapper-ul îndrăgit de generațiile de tineri din România, a fost amendat cu câteva zeci de mii de lei după ce a fost prins anul trecut cu 1,5 grame de canabis în Capitală.
suier foto facebook png
Șuier, celebrul câine polițist, a ieșit la pensie. „În ultimii 7 ani a fost simbolul luptei antidrog”
Șuier, celebrul câine polițist antrenat la Centrul Chinologic din Sibiu, a ieșit la pensie, anunță Eduard Ionescu.
Anca Turcasiu si Calin Serban, foto Facebook jpg
Fobia de care Anca Țurcașiu a reușit să scape. Iubitul ei, Călin Șerban, a povestit tot!
Anca Țurcașiu (54 de ani) se simte în largul ei alături de noul său iubit, Călin Șerban. Bărbatul a făcut-o să simtă din nou fiorii dragostei, dar și să își învingă o teamă personală. Ce fobie a reușit să depășească?
index (2) webp
Un mormânt regal a fost descoperit recent de arheologi. Este vechi de 3.700 de ani și ascunde o istorie fascinantă
Un mormânt regal existent încă din A Doua Perioadă Intermediară a Egiptului a fost descoperit de arheologi.