Legături periculoase

Publicat în Dilema Veche nr. 182 din 5 Aug 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Legăturile intelectualilor cu politica? Dacă există, sînt periculoase - asta pentru a ne exprima eufemistic. Au susţinut dictatori şi regimuri totalitare - de la Platon la Sartre lista e lungă şi bine garnisită cu nume mari şi negre de păcate, pe care tot intelectualii se străduiesc să le albească. Exemplu autohton: "intelectualii lui Băsescu". Cînd au fost mai puţin radicali, au făcut propuneri absurde, nebuneşti. Unul dintre ei a inventat "utopia", şi ce bine s-au servit toţi de ea mai apoi. Recitiţi descrierea Laputei lui Swift şi veţi vedea cît de penibili au fost şi au rămas intelectualii. În cazul cel mai bun, sînt "în aer", n-au legătură cu realitatea. Naivitate? Ba prostie. În cazul cel mai rău, se pun în serviciul principelui pe bani, pe slujbe, pe onoruri. Nu că alţii n-ar face-o, dar ei au pretenţii măreţe. De aceea, ţin lungi discursuri despre moralitate, "imperative categorice" şi ni le mai şi recomandă, nouă celorlalţi, să le citim şi se uită chiorîş dacă preferăm să citim Dan Brown. Cînd nu sînt cu principii lumii e poate şi mai grav. Sînt cu principiile! În numele acestora, se amestecă în comploturi, vor să răstoarne ordinea constituită, predică diferite revoluţii, republici sau constituţii. N-au stare să-şi vadă de meseria lor, de familia lor, de viaţa lor personală, de amantele lor, de intrigile lor. Vor în schimb "binele public" - ce ridicolă sintagmă! De parcă există altceva decît binele meu, al tău, al lui, al ei şi aşa mai departe! Dar ei vorbesc în neştire despre "om" şi "drepturile lui", dar n-au nici cea mai vagă bănuială despre ce face vecinul de alături. Sînt în stare să ignore chiar că au drept vecin un om şi nu cine ştie ce dihanie exotică sau fiinţă extraterestră. În schimb, confecţionează idei şi le dau hrană poporului conservate după depăşirea termenului de garanţie. Acesta se intoxică, suferă, dar tot pe ei îi cheamă în ajutor ca vindecători. Aşa merge lumea, cică "înainte"! Ei bine, dar cînd se întîmplă să primească o funcţie publică, intelectualii dau chix, se fac de rîs, se dovedesc neghiobi, crezînd că tot ce pun ei pe hîrtie se şi poate transpune în practică imediat şi aidoma. Iar dacă nu iese nimic, dau vina nu pe ei înşişi - cum s-o facă? - ci pe oamenii politici, pretinzînd că proiectele lor erau bune, dar au fost rău aplicate. Dar nimeni nu a reuşit să aplice bine proiectele lor, pînă acum cel puţin, şi nici nu e vreo nădejde că aşa o minune s-ar putea petrece! Remuşcări sincere n-au, ceea ce nu înseamnă că le displace să-şi exhibe public laşităţile şi murdăriile pe care le botează "experienţe". Şi bineînţeles, mai iau pentru nombrilismul acesta dezgustător şi drepturi de autor - uneori grase! Se poate o mai mare nerozie din partea noastră, care nu ştim să-i refuzăm? Atunci e mai bine să nu aibă nici o legătură cu politica? Aş! Sigur, le-ar conveni lor să stea deoparte, tocmai atunci cînd treburile publice cer implicare! "Turnul de fildeş" a fost pentru ei inventat şi tare le mai place să-l locuiască exact cînd s-ar cuveni să coboare "în piaţă". Cînd lucrurile merg rău sau cînd se plictisesc de "sfera sublunară", deodată fug "în empireu" şi aruncă dispreţul lor asupra societăţii. Susţin că locul lor e "la masa de scris" şi se îndeamnă unii pe alţii prin interviuri să revină "la uneltele proprii". Fără să se sinchisească, îşi abandonează menirea publică, refuză să se implice, să-şi "mînjească mîinile" în politică, pe care o "alintă" cu cele mai abjecte apelative. Stau liniştiţi şi în siguranţă pe "tuşă" şi "chibiţează", adică tare le place să-i critice, eventual în vreun talk-show, pe cei care, de bine, de rău, "şi-au suflecat mînecile". Dar, ia să nu-i tratezi cu consideraţia pe care o pretind, ia să nu-şi primească dînşii emolumentele, beneficiile, onorariile, privilegiile, drepturile de autor, premiile etc.! Deodată proclamă dezastrul cosmic, încălzirea globală, pieirea religiei, moartea raţiunii, "dezvrăjirea lumii" etc. Ipocriţi, vituperează fără încetare întregul univers, care a uitat o secundă să le facă reverenţe! Uite-i cum strîmbă din nas continuu, cum privesc încruntat şi sever, de parcă le-ar mirosi urît întreaga galaxie. Asta în cazul în care nu refuză pur şi simplu să se pronunţe, cînd nu declară că nu se pricep la problemele obşteşti, că au alte preocupări mai importante - ştiinţa, literatura, arta - şi că, geniali cum sînt, nici nu au de ce să se sinchisească de mlaştina vieţii publice! Legăturile intelectualilor cu politica: dacă există e de rău. Dacă nu există e iarăşi de rău. Ce vom face? Dacă am fi intelectuali, soluţia ar fi la îndemînă: am renunţa fie la politică, fie la intelectuali, fie, mai curînd, şi la ea, şi la ei. Cu siguranţă că lumea ar fi mai fericită cu aceste două absenţe. Dar aşa, fiind noi ceea ce sîntem - oameni proşti - probabil că nu vom face nimic: ne vom consola cu situaţiunea - n-ar fi primul compromis ruşinos pe care, resemnaţi, trebuie să-l îndurăm. Oricum, tot intelectualii sînt de vină şi pentru asta! _____________ Andrei Cornea este profesor universitar şi publicist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.