Lecturi obligatorii

Cezar PÂRLOG
Publicat în Dilema Veche nr. 522 din 13-19 februarie 2014
Lecturi obligatorii jpeg

O sintagmă care mai înainte de orice mă duce cu gîndul la o perioadă de mult trecută, lăsată prea în urmă, cînd, în alte vremuri şi orînduiri, ca toţi cei de-o vîrstă, mergeam la şcoală. Şi poate că nu doar pe mine.

Acolo, în bancă, la sfîrşit de an şcolar şi iminent început de vacanţă. Printre medii încheiate, corijenţe ratate la mustaţă ori măcar amînate pe altă dată. În una din ultimele ore de română, dacă nu chiar ultima dintre ele. Cînd titlurile cu autorii lor se adunau pe tablă şi apoi în caietele noastre. Iar de la un moment mai încolo, după mai multe zeci de liniuţe, una sub alta, speram ca fiecare titlu să fie ultimul şi să nu mai urmeze nimic. Ba chiar, cei mai curajoşi şi ascunşi prin anonimatul unor bănci din spate, încercau mici oftaturi acompaniatoare. Dar profa, răzbunătoare, erudită, darnică, celibatară sau doar exigentă nu se dădea oprită cu una, cu două, înainte ca ultima carte recomandată spre citire să fie scrisă. Toate devenind imediat ce au fost notate, lista de lecturi obligatorii pentru următorul an şcolar. Dar ce mult mai era pînă la toamnă!...

Începutul era în forţă şi cu multă bunăvoinţă. Căutat cărţile pe-acasă, apoi prin vecini şi-n urmă la bibleoteca judeţeană. Selectat de zeci de ori şi început cu cea mai prietenoasă. După titlu, hîrtie sau cu multe dialoguri. Uneori chiar încheiat cu ea şi trecut mai departe, la alta. Uneori...

Vacanţa trecea prea în fugă, grăbită parcă să mă vadă om mare. E adevărat, cu ceva presiune-sperietoare care creştea vizibil pe măsură ce zilele tihnite prin definiţie se ducea, iar lista cu titlurile citite rămînea prea aproape de început.

Întîia oră de română şi revederea cu ambiţioasa noastră profă venea rapid şi cu unele emoţii. Vor fi probleme? Dar nu se întîmpla nimic grav şi cu urmări în catalog la prima oră. Şi nici după aceea. Pînă la urmă, cîte ceva chiar citisem eu. Alţii nici atît. Dar eram toţi puşi în aceeaşi oală, nici măcar una sub presiune, şi începeam noul an din aceeaşi poziţie în blocstarturi. Şi atunci de ce aş mai citi din titlurile înşirate? Chiar aşa, de ce? Şi pe măsură ce anii mai treceau, bifam tot mai puţin din lista primită la final de an. Pînă ce a ajuns uitată în final de caiet şi deloc băgată în seamă.

Nu ştiu dacă neapărat din spirit de frondă sau doar dintr-o anume indolenţă. Şi nu-mi rămînea decît să citesc orice. Neîngrădit de recomandări ori alte oprelişti, lecturi obligatorii sau intervenţii părinteşti.

În consecinţă, citeam mult şi din varii domenii, cam tot ce îmi cădea în mînă, într-un fel de eclectism universal. Uneori şi două-trei cărţi pe zi. În mare măsură fără vreun pic de trebuinţă şi folos la vremea ceea. Şi asta în defavoarea lecturilor recomandate şi cumva obligatorii vîrstei. Aşa se face că am cam ratat mai toate titlurile copilăriei. Colţ alb, Toate pînzele sus, Cei trei muşchetari, Cireşarii sau Contele de Monte Cristo, mi-au rămas şi pînă acum necunoscute. Am citit în schimb, din scoarţă-n scoarţă tratate voluminoase de medicină legală sau de criminalistică, manuale de chimie şi de istorie, de-a valma, l-am citit pe Gaidar, pe Alain Bombard şi Bazele Darwinismului şi mai tot ce se găsea în biblioteca lui frate-meu apoi am trecut la cea alor mei, din sufragerie. Un loc nu suficient de interzis. Cărţi adevărate, nu jucării.

Tot atunci, citeam zilnic şi patru-cinci titluri de ziare sau reviste pe zi, adică tot la ce erau abonaţi ai mei. Fireşte, majoritatea doar de la jumate încolo, poate doar la Magazinul, Flacăra, revista Sport sau Pentru Patrie să fi fost altfel. Erau alte vremuri...

Acum, privind în urmă şi încă cu unele reale lacune din citirea acelor ani, regret doar că preocuparea mea pe linia cititului nu a avut o anume rigoare. O anume direcţie şi un sens. Că n-au fost anumite limitări ori imperceptibile conduceri din umbră. Citeala mea era poate asemeni curgerii unui rîu într-o zonă de cîmpie, apă care neavînd o albie stabilă azi curgea pe aici, mîine pe acolo. Citind din toate şi din nimic constant şi aprofundat.

Poate că şi dacă nu aş fi ignorat acele liste cu lecturi obligatorii.
Poate că puţină stricteţe, chiar constrîngere şi ceva ordine nu ar fi stricat.
Poate că la o anumită vîrstă trebuie fixate cu delicteţe insesizabile direcţii, unele limite ori măcar priorităţi spre care să vină şi o uşoară împingere de la spate.

Aşa cum îmi par a fi acele vizite cu clasa ori grupa de grădiniţă, prin muzee ori la expoziţii, pe la spectacole. Dacă ele nu ar fi fost cumva obligatorii, cîţi oare am mai fi avut parte de ele, de efectul şi învăţăturile lor?
Dar poate că „lecturi obligatorii” înseamnă şi altceva...

Cezar Pârlog este lector dr. la Universitatea Naţională de Apărare – Bucureşti.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

baza   ciocan judecator shutterstock 2080475 2 jpeg
Motivul înspăimântător pentru care judecători din SUA primesc comenzi de pizza, pe fondul războiului cu Trump. „Știu unde locuiești”
O judecătoare a dezvăluit motivul înfiorător a livrărilor neașteptate de pizza la casele mai multor oficiali ai instanțelor din SUA, pe fondul conflictului cu Trump legat de ordinele sale executive.
papa francisc fotbal getty jpg
Românii din Serie A, afectați de decesul Papei Francisc. Decizia Federației italiene
Șapte conaționali urmau să fie implicați astăzi în etapa a 33-a.
Papa Francisc vizita in Romania, alaturi de Patriarhul Daniel  Foto Inquam Photos  Octav Ganea jpg
Patriarhul Daniel al BOR, primul mesaj după moartea lui Papa Francisc: „Împărtăşim durerea provocată de această pierdere”
Papa Francisc a fost una dintre cele mai influente personalități ale credinței contemporane, care a promovat valori esențiale precum toleranța, compasiunea și respectul reciproc, s-a stins din viață. Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române mărturisește că a primit vestea cu multă tristețe.
construction 4754310 1280 jpg
El ar putea fi cel mai detestat om din lume! Cine a inventat, de fapt, munca
Te-ai întrebat vreodată cine este „vinovatul” pentru faptul că te trezești în fiecare dimineață ca să te conectezi la un Zoom plictisitor sau să înfrunți traficul spre birou?
Matia Corvin jpg
Rămășițele regelui Matia Corvin, descoperite în Ungaria?
Rămășițele lui Matia Corvin, unul dintre cei mai emblematici regi ai Ungariei, ar fi fost descoperite la un sit memorial național din Székesfehérvár.
papa francisc papa Ioan paul II jpg
Alți Papi care au murit în preajma Paștelui sau în Săptămâna Luminată
Moartea unui papă în apropierea Paștelui sau în Săptămâna Luminată este un eveniment rar, dar cu o semnificație profundă în tradiția catolică. Iată câțiva papi care au decedat în această perioadă:
Go Qr7nXMAAtmP8 jpeg
„Am fost fericit să-l văd ieri”. JD Vance, despre decesul Papei Francisc la o zi după întâlnirea din Duminica Paștelui
Vicepreședintele american JD Vance a deplâns decesul Papei Francisc, la o zi după ce s-a întâlnit cu șeful Bisericii Catolice. „Am fost fericit să-l văd”, a transmis el.
Papa Francisc in Thailanda, 2019  GettyImages 1183683145 jpg
Cele 10 sfaturi ale Papei Francisc pentru o viață mai bună: „Înaintează ușor în viață”
S-a stins din viață unul dintre cei mai iubiți, apreciați și admirați lideri spirituali din această lume, Papa Francisc, la vârsta de 88 de ani. Vaticanul a anunțat trecerea în neființă a acestuia. Suveranul Pontif s-a stins din viață la ora 7:35, în reședința sa din Casa Santa Marta, iar astăzi vom
image jpeg
Smiley, Gina și fiica lor, Paște însorit în Italia, la restaurantul cu stea Michelin al lui chef Richard Abou Zaki! Imagini cu întreaga familie la aeroport!
Smiley, Gina Pistol și fiica lor Josephine, suprinși pe aeroport de fotoreporterii Click, la plecarea în Italia.