Lecturi obligatorii

Cezar PÂRLOG
Publicat în Dilema Veche nr. 522 din 13-19 februarie 2014
Lecturi obligatorii jpeg

O sintagmă care mai înainte de orice mă duce cu gîndul la o perioadă de mult trecută, lăsată prea în urmă, cînd, în alte vremuri şi orînduiri, ca toţi cei de-o vîrstă, mergeam la şcoală. Şi poate că nu doar pe mine.

Acolo, în bancă, la sfîrşit de an şcolar şi iminent început de vacanţă. Printre medii încheiate, corijenţe ratate la mustaţă ori măcar amînate pe altă dată. În una din ultimele ore de română, dacă nu chiar ultima dintre ele. Cînd titlurile cu autorii lor se adunau pe tablă şi apoi în caietele noastre. Iar de la un moment mai încolo, după mai multe zeci de liniuţe, una sub alta, speram ca fiecare titlu să fie ultimul şi să nu mai urmeze nimic. Ba chiar, cei mai curajoşi şi ascunşi prin anonimatul unor bănci din spate, încercau mici oftaturi acompaniatoare. Dar profa, răzbunătoare, erudită, darnică, celibatară sau doar exigentă nu se dădea oprită cu una, cu două, înainte ca ultima carte recomandată spre citire să fie scrisă. Toate devenind imediat ce au fost notate, lista de lecturi obligatorii pentru următorul an şcolar. Dar ce mult mai era pînă la toamnă!...

Începutul era în forţă şi cu multă bunăvoinţă. Căutat cărţile pe-acasă, apoi prin vecini şi-n urmă la bibleoteca judeţeană. Selectat de zeci de ori şi început cu cea mai prietenoasă. După titlu, hîrtie sau cu multe dialoguri. Uneori chiar încheiat cu ea şi trecut mai departe, la alta. Uneori...

Vacanţa trecea prea în fugă, grăbită parcă să mă vadă om mare. E adevărat, cu ceva presiune-sperietoare care creştea vizibil pe măsură ce zilele tihnite prin definiţie se ducea, iar lista cu titlurile citite rămînea prea aproape de început.

Întîia oră de română şi revederea cu ambiţioasa noastră profă venea rapid şi cu unele emoţii. Vor fi probleme? Dar nu se întîmpla nimic grav şi cu urmări în catalog la prima oră. Şi nici după aceea. Pînă la urmă, cîte ceva chiar citisem eu. Alţii nici atît. Dar eram toţi puşi în aceeaşi oală, nici măcar una sub presiune, şi începeam noul an din aceeaşi poziţie în blocstarturi. Şi atunci de ce aş mai citi din titlurile înşirate? Chiar aşa, de ce? Şi pe măsură ce anii mai treceau, bifam tot mai puţin din lista primită la final de an. Pînă ce a ajuns uitată în final de caiet şi deloc băgată în seamă.

Nu ştiu dacă neapărat din spirit de frondă sau doar dintr-o anume indolenţă. Şi nu-mi rămînea decît să citesc orice. Neîngrădit de recomandări ori alte oprelişti, lecturi obligatorii sau intervenţii părinteşti.

În consecinţă, citeam mult şi din varii domenii, cam tot ce îmi cădea în mînă, într-un fel de eclectism universal. Uneori şi două-trei cărţi pe zi. În mare măsură fără vreun pic de trebuinţă şi folos la vremea ceea. Şi asta în defavoarea lecturilor recomandate şi cumva obligatorii vîrstei. Aşa se face că am cam ratat mai toate titlurile copilăriei. Colţ alb, Toate pînzele sus, Cei trei muşchetari, Cireşarii sau Contele de Monte Cristo, mi-au rămas şi pînă acum necunoscute. Am citit în schimb, din scoarţă-n scoarţă tratate voluminoase de medicină legală sau de criminalistică, manuale de chimie şi de istorie, de-a valma, l-am citit pe Gaidar, pe Alain Bombard şi Bazele Darwinismului şi mai tot ce se găsea în biblioteca lui frate-meu apoi am trecut la cea alor mei, din sufragerie. Un loc nu suficient de interzis. Cărţi adevărate, nu jucării.

Tot atunci, citeam zilnic şi patru-cinci titluri de ziare sau reviste pe zi, adică tot la ce erau abonaţi ai mei. Fireşte, majoritatea doar de la jumate încolo, poate doar la Magazinul, Flacăra, revista Sport sau Pentru Patrie să fi fost altfel. Erau alte vremuri...

Acum, privind în urmă şi încă cu unele reale lacune din citirea acelor ani, regret doar că preocuparea mea pe linia cititului nu a avut o anume rigoare. O anume direcţie şi un sens. Că n-au fost anumite limitări ori imperceptibile conduceri din umbră. Citeala mea era poate asemeni curgerii unui rîu într-o zonă de cîmpie, apă care neavînd o albie stabilă azi curgea pe aici, mîine pe acolo. Citind din toate şi din nimic constant şi aprofundat.

Poate că şi dacă nu aş fi ignorat acele liste cu lecturi obligatorii.
Poate că puţină stricteţe, chiar constrîngere şi ceva ordine nu ar fi stricat.
Poate că la o anumită vîrstă trebuie fixate cu delicteţe insesizabile direcţii, unele limite ori măcar priorităţi spre care să vină şi o uşoară împingere de la spate.

Aşa cum îmi par a fi acele vizite cu clasa ori grupa de grădiniţă, prin muzee ori la expoziţii, pe la spectacole. Dacă ele nu ar fi fost cumva obligatorii, cîţi oare am mai fi avut parte de ele, de efectul şi învăţăturile lor?
Dar poate că „lecturi obligatorii” înseamnă şi altceva...

Cezar Pârlog este lector dr. la Universitatea Naţională de Apărare – Bucureşti.

marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.
index jpeg 8 webp
Părinți la judecată
Totdeauna au existat dezacorduri între părinți și copii; ar fi ciudată o lume în care să nu existe acest tip de neînțelegeri!
p 13 sus Universitatea Babes Bolyai WC jpg
Aș fi fost o exigentă profă de mate
Se spune despre anumite telefoane care îți schimbă viața că ții minte cu precizie detaliile momentului în care te-au găsit.
index jpeg 5 webp
Cîteva ocazii
Oi fi ratat astfel ultima șansă să primesc o ofertă de „muncă cinstită”?
p 14 986 t blocat in propriul film jpg
Blocat în propriul film
Ajung acasă și deschid calculatorul, scriind Andrei Cătălin Băleanu.
Rue Campo Formio   Paris XIII (FR75)   2021 06 29   1 jpg
Oameni ca mine
Mai toate amintirile se mătuiesc fără să se șteargă, chiar dacă știu că odată au fost bune.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîne iubirea
„Koi no yokan” este un termen folosit pentru a desemna un fel de „premoniție a iubirii”.
985 t 10 Ilustratie de Jules Perahim jpg
„Și nu mă înșel în privința asta”
Un obiect manufacturat rătăcit în montura metalică a unei cărți

Adevarul.ro

image
Finala America Express, 19 martie 2023: Victorie la limită în ultimul joc de amuletă din acest sezon
În ediția 39 din 19 martie 2023, două echipe au luptat cot la cot pentru a obține un avantaj extrem de important în următoarea cursă. Una dintre echipe a încălcat o regulă importantă, iar gazda show-ului a oprit jocul.
image
Avertismentul unui economist român: „Criza este aici, nu o așteptați să vină“. Falimentele din SUA, semnalul de alarmă
Temerile cu privire la o nouă criză financiară la nivel mondial au erupt când trei bănci importante din SUA au dat faliment, iar unda de șoc se simte și în Europa. Profesorul de economie Radu Nechita a vorbit cu „Adevărul” despre riscul unei crize economice de amploarea celei din 2007.
image
Soprana Felicia Filip, despre marele regret din viața sa: „Am crescut copii ca și când ar fi fost ai mei“
Soprana Felicia Filip este căsătorită de 32 de ani cu regizorul de operă Cristian Mihăilescu, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din muzica românească.

HIstoria.ro

image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.
image
Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”
Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.