Lecturi obligatorii

Cezar PÂRLOG
Publicat în Dilema Veche nr. 522 din 13-19 februarie 2014
Lecturi obligatorii jpeg

O sintagmă care mai înainte de orice mă duce cu gîndul la o perioadă de mult trecută, lăsată prea în urmă, cînd, în alte vremuri şi orînduiri, ca toţi cei de-o vîrstă, mergeam la şcoală. Şi poate că nu doar pe mine.

Acolo, în bancă, la sfîrşit de an şcolar şi iminent început de vacanţă. Printre medii încheiate, corijenţe ratate la mustaţă ori măcar amînate pe altă dată. În una din ultimele ore de română, dacă nu chiar ultima dintre ele. Cînd titlurile cu autorii lor se adunau pe tablă şi apoi în caietele noastre. Iar de la un moment mai încolo, după mai multe zeci de liniuţe, una sub alta, speram ca fiecare titlu să fie ultimul şi să nu mai urmeze nimic. Ba chiar, cei mai curajoşi şi ascunşi prin anonimatul unor bănci din spate, încercau mici oftaturi acompaniatoare. Dar profa, răzbunătoare, erudită, darnică, celibatară sau doar exigentă nu se dădea oprită cu una, cu două, înainte ca ultima carte recomandată spre citire să fie scrisă. Toate devenind imediat ce au fost notate, lista de lecturi obligatorii pentru următorul an şcolar. Dar ce mult mai era pînă la toamnă!...

Începutul era în forţă şi cu multă bunăvoinţă. Căutat cărţile pe-acasă, apoi prin vecini şi-n urmă la bibleoteca judeţeană. Selectat de zeci de ori şi început cu cea mai prietenoasă. După titlu, hîrtie sau cu multe dialoguri. Uneori chiar încheiat cu ea şi trecut mai departe, la alta. Uneori...

Vacanţa trecea prea în fugă, grăbită parcă să mă vadă om mare. E adevărat, cu ceva presiune-sperietoare care creştea vizibil pe măsură ce zilele tihnite prin definiţie se ducea, iar lista cu titlurile citite rămînea prea aproape de început.

Întîia oră de română şi revederea cu ambiţioasa noastră profă venea rapid şi cu unele emoţii. Vor fi probleme? Dar nu se întîmpla nimic grav şi cu urmări în catalog la prima oră. Şi nici după aceea. Pînă la urmă, cîte ceva chiar citisem eu. Alţii nici atît. Dar eram toţi puşi în aceeaşi oală, nici măcar una sub presiune, şi începeam noul an din aceeaşi poziţie în blocstarturi. Şi atunci de ce aş mai citi din titlurile înşirate? Chiar aşa, de ce? Şi pe măsură ce anii mai treceau, bifam tot mai puţin din lista primită la final de an. Pînă ce a ajuns uitată în final de caiet şi deloc băgată în seamă.

Nu ştiu dacă neapărat din spirit de frondă sau doar dintr-o anume indolenţă. Şi nu-mi rămînea decît să citesc orice. Neîngrădit de recomandări ori alte oprelişti, lecturi obligatorii sau intervenţii părinteşti.

În consecinţă, citeam mult şi din varii domenii, cam tot ce îmi cădea în mînă, într-un fel de eclectism universal. Uneori şi două-trei cărţi pe zi. În mare măsură fără vreun pic de trebuinţă şi folos la vremea ceea. Şi asta în defavoarea lecturilor recomandate şi cumva obligatorii vîrstei. Aşa se face că am cam ratat mai toate titlurile copilăriei. Colţ alb, Toate pînzele sus, Cei trei muşchetari, Cireşarii sau Contele de Monte Cristo, mi-au rămas şi pînă acum necunoscute. Am citit în schimb, din scoarţă-n scoarţă tratate voluminoase de medicină legală sau de criminalistică, manuale de chimie şi de istorie, de-a valma, l-am citit pe Gaidar, pe Alain Bombard şi Bazele Darwinismului şi mai tot ce se găsea în biblioteca lui frate-meu apoi am trecut la cea alor mei, din sufragerie. Un loc nu suficient de interzis. Cărţi adevărate, nu jucării.

Tot atunci, citeam zilnic şi patru-cinci titluri de ziare sau reviste pe zi, adică tot la ce erau abonaţi ai mei. Fireşte, majoritatea doar de la jumate încolo, poate doar la Magazinul, Flacăra, revista Sport sau Pentru Patrie să fi fost altfel. Erau alte vremuri...

Acum, privind în urmă şi încă cu unele reale lacune din citirea acelor ani, regret doar că preocuparea mea pe linia cititului nu a avut o anume rigoare. O anume direcţie şi un sens. Că n-au fost anumite limitări ori imperceptibile conduceri din umbră. Citeala mea era poate asemeni curgerii unui rîu într-o zonă de cîmpie, apă care neavînd o albie stabilă azi curgea pe aici, mîine pe acolo. Citind din toate şi din nimic constant şi aprofundat.

Poate că şi dacă nu aş fi ignorat acele liste cu lecturi obligatorii.
Poate că puţină stricteţe, chiar constrîngere şi ceva ordine nu ar fi stricat.
Poate că la o anumită vîrstă trebuie fixate cu delicteţe insesizabile direcţii, unele limite ori măcar priorităţi spre care să vină şi o uşoară împingere de la spate.

Aşa cum îmi par a fi acele vizite cu clasa ori grupa de grădiniţă, prin muzee ori la expoziţii, pe la spectacole. Dacă ele nu ar fi fost cumva obligatorii, cîţi oare am mai fi avut parte de ele, de efectul şi învăţăturile lor?
Dar poate că „lecturi obligatorii” înseamnă şi altceva...

Cezar Pârlog este lector dr. la Universitatea Naţională de Apărare – Bucureşti.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Coolio FOTO Getty Images jpg
Rapperul american Coolio a murit VIDEO
Nu este clară cauza morţii lui rapperului Coolio, dar managerul său a declarat pentru TMZ că paramedicii cred că a fost vorba de un stop cardiac.
Nord Stream FOTO Shutterstock
Putin este cel care a sabotat conductele Nord Stream, crede un fost oficial american
Robert Wilkie, fost secretar în administrația Trump, a declarat pentru Newsmax că nu are „nicio îndoială” în privința faptului că Vladimir Putin este responsabil de sabotarea conductelor Nord Stream.
Alexandru Arsinel
Arșinel a murit la 83 de ani. O ghicitoare îi spusese că va trăi 89 de ani
După o viaţă petrecută pe scenă, Alexandru Arşinel a murit pe 29 septembrie 2022, la vârsta de 83 de ani.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.