Leacuri filozofice pentru criza vîrstei de mijloc

Publicat în Dilema Veche nr. 788 din 28 martie - 3 aprilie 2019
Leacuri filozofice pentru criza vîrstei de mijloc jpeg

Există, oare, în viaţa fiecăruia dintre noi un moment precis în care premisa Toţi oamenii sînt muritori se converteşte în realizarea plenară a faptului că Lumea va continua fără mine? „Aveţi toate spaimele muritorilor şi toate dorinţele nemuritorilor“, ne avertiza Seneca. Spaime şi dorinţe: unii spun că secretul longevităţii e să nu faci niciodată pace cu moartea, păstrîndu-ţi intactă pofta de viaţă. Alţii afirmă, din contra, că miezul înţelepciunii practice e „pregătirea pentru moarte“: nu e vorba să te antrenezi pentru un eveniment punctual ce nu are, în fond, cum să nu te ia prin surprindere, ci de o exersare continuă în arta de a trăi ca şi cum fiecare zi ar fi cea din urmă. Uşor de zis, mai greu de făcut. Plus că nimeni nu ar vrea să aplice un atare îndemn în litera lui. Dacă ar fi aşa, unii nu s-ar mai dezlipi vreo secundă de propriii copii sau ar scrie fără încetare scrisori de adio, în timp ce alţii ar sta de dimineaţă pînă seara pe malul lacului, bucurîndu-se de natură. Cert e că nimeni nu ar mai începe nimic: la ce bun?

Există, însă, o întreagă tradiţie filozofică (de la Socrate la Heidegger) pentru care conştiinţa mereu vie a propriei mortalităţi e pur şi simplu necesară pentru a conferi sens unei existenţe umane. Cu alte cuvinte, nu poţi ajunge să te simţi împlinit ca om fără a-ţi proiecta viaţa în perspectiva sfîrşitului. La urma urmei, nu e tocmai gîndul că voi muri cel care mă defineşte, viitorul care mă împinge de la spate să progresez şi să creez, în loc să-mi duc viaţa ca un Sisif al societăţii de consum, aşteptînd clipa în care voi fi aruncat în marele gol, de pe banda de alergat?

Ceea ce a ajuns să fie numit şi identificat drept „criza vîrstei de mijloc“ – nu mai devreme de a doua jumătate a secolului al XX-lea – este, în fond, tocmai o criză de sens. Relativa ei tinereţe, ca noţiune de psihologie, nu o face mai puţin reală, în zilele noastre. Nici faptul de a fi denunţată drept criză de lux, pe care şi-o permit doar cei la adăpost de foamete şi război, nu îi diminuează gravitatea: te face, eventual, să te simţi şi mai rău, să te simţi ruşinat, dacă treci prin ea.

Să zicem că te consideri realmente norocos pentru că ai o carieră frumoasă şi o familie iubitoare. Nu suferi încă de vreo boală gravă. Chiar şi într-un asemenea scenariu, tiparele în care ţi s-a aşezat propria viaţă, oricît de favorabile ar părea, rămîn drumuri bătătorite, generînd gesturi repetitive, rutină şi oboseală cronică. Entuziasmul pentru ceea ce îţi mai poate rezerva viitorul coboară la cote alarmant de joase. Simţi declinul lent, dar ireversibil, al puterilor tale fizice, al memoriei şi creativităţii. Marea deschisă de posibilităţi, în care îţi scăldai imaginaţia, în tinereţe, a devenit un canal îngust sau un drum cu un singur sens. Ştii unde duce: bătrîneţe, decrepitudine, moarte.

Înainte de a vorbi despre cîteva argumente terapeutice, aş vrea să vedem partea bună a crizei. Deloc întîmplător, ajungem să vorbim despre aşa ceva într-o eră a tehnologiei şi publicităţii în care bătrîneţea este fie cosmetizată, fie trimisă de-a dreptul la azil. Bătrîneţea, par să urle subliminal atîtea reclame, e ceva indecent, la fel cum moartea naturală e, de fapt, tot un accident, şi încă unul inacceptabil! E explicabil, atunci, să te cuprindă panica pentru că, în chip inevitabil, îmbătrîneşti. În acelaşi timp, însă, cel care a trecut prin criza vîrstei de mijloc a înţeles un lucru fundamental despre condiţia umană: chiar şi cele mai ispititoare scenarii de succes, la fel ca şi cele mai răscolitoare plăceri, nu pot fi prelungite la nesfîrşit; se uzează, se demonetizează, iar aceasta mai rapid decît ne-am fi aşteptat în tinereţe. Fiecare lucru bun are momentul lui. Ei bine, un asemenea om trecut prin viaţă devine precaut în legătură cu formele pe care le capătă dorinţa de nemurire în zilele noastre. Nu va deveni obsedat de întrebarea dacă identitatea cuiva poate fi încărcată pe un cip de memorie, suport pentru un eu digital potenţial nemuritor. Nici nu va găsi prea atrăgătoare perspectiva transumanistă descrisă de neurobiologul Jean-Didier Vincent: „Nu vom mai muri decît pe modelul serviciului de ceai al bunicii: ceştile sfîrşesc mereu prin a se fisura şi a se sparge, dar numai din neatenţie“.

dp205221 jpg jpeg

Kieran Setyia, profesor de filozofie la prestigioasa MIT, a avut ideea să scrie un ghid filozofic al vîrstei de mijloc în chip de tratament al propriei sale crize: cartea sa Midlife, din 2017, a fost deja tradusă în romînă de Cristina Voinea, fiind prevăzută să apară la Editura Seneca. Printre altele, Setyia reformulează, aici, o serie de argumente mai vechi sau mai noi menite a combate dorinţa de nemurire. Unul invocă plictiseala inevitabilă şi fără speranţă pe care ar genera-o continuarea acestei existenţe terestre la infinit. Altul evidenţiază caracterul alienant al vieţii veşnice: nu ar mai putea fi vorba despre viaţa mea, cel de acum, cîtă vreme o viaţă fără sfîrşit ar fi una în care nu mai au rost tocmai activităţile care îmi dau sens în această lume. Un vechi argument ne face să privim dorinţa de nemurire ca expresie a unei lăcomii indecente, a unui hybris de evitat.

Desigur că această criză a vîrstei de mijloc nu se reduce la modul în care ne raportăm la perspectiva propriei morţi, angajînd, după cum spuneam mai devreme, şi o stare negativă determinată de micşorarea cîmpului de posibilităţi. Pentru a trata un asemenea sentiment de tristeţe „ontologică“ există antidoturi filozofice cu eficacitate probată.

Mai întîi, un sfat punctual: în loc să o vezi ca pe-o fundătură, vîrsta de mijloc poate fi momentul propice pentru a da curs unor pasiuni de tinereţe lăsate în stand-by (cum ar fi pasiunea pentru filozofie). Cititul, meditaţia sau experienţele artistice reprezintă mijloace verificate de combatere a amărăciunii cauzate de apariţia „semnelor“ bătrîneţii şi, totodată, un mod de a-ţi deschide mintea, de a-ţi lărgi orizonturile şi de a extinde, în ciuda vîrstei, cîmpul de „experimente“ cu sine. O lecţie filozofică importantă vizează, apoi, conştientizarea faptului că alegerile marcante într-o viaţă de om pun în joc valori incomensurabile. Să studiez mai multe ore pe zi sau să petrec mai mult timp cu iubita? Orice aş alege, voi simţi, pe undeva, un regret. Dar nu aş putea fi ferit de asemenea regrete decît dacă aş fi o fiinţă oarbă la orice altceva în afara unui singur fel de valoare: sigur nu aş vrea să fi fost o asemenea vieţuitoare monomană şi „monocromă“, cum nici tu nu cred că ai vrea!

Multe ar mai fi de arătat, multe instrumente pe care terapia filozofică le poate fructifica; voi menţiona doar un singur lucru. Secretul vieţii bune şi la 40+ ţine, în bună măsură, de capacitatea noastră de a găsi bucurie şi sursă de echilibru nu atît în produsele finite şi imperfecte ale sforţărilor noastre, cît în actul ca atare de a le înfăptui: de pildă, în procesul de a scrie acest text, mai curînd decît în rezultatul său discutabil.

Cristian Iftode este conferenţiar la Facultatea de Filozofie, Universitatea din București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Nadia Comăneci și Nicolae Ceaușescu jpeg
Cadoul uriaș pe care Nicolae Ceaușescu i l-a făcut Nadiei Comăneci! Cine s-a opus
Nicolae Ceaușescu i-a oferit un cadou substanțial Nadiei Comăneci, după ce aceasta a primit prima nota de 10 din istoria gimnasticii mondiale la Olimpiada de la Montreal. Ceaușescu s-a certat cu șefii partidului comunist pentru ca Nadia să poată să fie premiată.
Mădălina Pamfile a fost asistenta lui Dan Capatos  jpeg
Mădălina Pamfile, fosta asistentă a lui Capatos, prinsă băută la volan. Polițiștii au încătușat-o după ce ar fi devenit agresivă
Mădălina Pamfile (31 de ani) fosta parteneră a lui Radu Mazăre a fost prinsă la volan sub influența alcoolului. După ce a fost testată cu aparatul etilotest de către polițiști, aceasta a devenit agresivă, motiv pentru care oamenii legii i-au pus cătușele și au dus-o la sediul INML pentru probe.
procurorii audiaza tinerii implicati in tragicul accident din parcul pantelimon jpg
Ancheta tragediei din Parcul Pantelimon: adolescentul care a provocat accidentul mortal era drogat
Ancheta privind accidentul tragic din Parcul Pantelimon, în care un adolescent fără permis a lovit mortal un băiețel de 9 ani și a rănit grav sora acestuia, se complică după noi dezvăluiri.
istock masini parcate parcare jpg
Surpriză pentru șoferii care parchează neregulamentar. Mai multe mașini parcate pe spațiul verde au fost blocate cu bolovani
Mai mulți șoferi timișoreni au fost pedepsiți după ce și-au lăsat mașinile pe spațiul verde din oraș. S-au trezit blocați pe locurile de parcare improvizate cu bolovani uriași.
cruce  Shutterstock jpg
Românul celebru care a fost îngropat într-un mormânt fără cruce şi fără nume. A avut parte de un destin tragic
Românul celebru care a fost îngropat într-un mormânt fără cruce şi fără nume.
image png
Domnitorul Moldovei care a murit din cauza supărării că i-au fost furați banii. A fost și „domn al Țării Ucrainei”
Un cunoscut domnitor al Moldovei a avut o moarte ciudată, cauzată de lipsa banilor. Voievodul modest a condus de mai multe ori atât Moldova, cât și Muntenia, dar faptul că i s-au furat banii ar fi fost cauza decesului său.
oleg spinu   Vocea Romaniei   captura Video png
Finalistul de la Românii au talent care cucerește Vocea României: „Băi băiatule, ce voce!”
Oleg Spînu, finalist la Românii au talent, a strălucit la Vocea României 2024, întorcând toate scaunele antrenorilor și stârnind un duel de replici între aceștia.
armand calinescu jpg
Detaliile neștiute ale asasinării lui Armand Călinescu, premierul român ciuruit de 20 de gloanțe!
Ziua de 21 septembrie 1939 a scris o pagină neagră în cartea de istorie a României. Totul se întâmpla la doar trei săptămâni după ce norii celei de-a doua conflagraţii mondiale se adunau deasupra Europei.
Rachete hipersonice - imagine de la parada de ziua marinei în Rusia FOTO Profimedia
Misterul disparițiilor cercetătorilor ruși. Rachetele hipersonice și temerile lui Putin
În ultimii șase ani, 12 cercetători ruși implicați în dezvoltarea rachetelor hipersonice au fost arestați, iar unii au dispărut fără urmă. Aceste arestări, acuzații de spionaj afectează grav colaborarea internațională în știință, în timp ce temerile lui Putin de scurgeri de informații se amplifică.