"Leacul plictiselii e curiozitatea"

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
"Leacul plictiselii e curiozitatea" jpeg

Se pare că Dorothy Parker a zis cîndva că „leacul plictiselii e curiozitatea; curiozitatea însă nu are leac“. Ce bine! Pentru că sufăr de curiozitate şi nu mă tratez. Îmi place să citesc, să pierd zile în şir uitîndu-mă la filme, să ascult poveştile altora, să cunosc oameni, să îmi petrec timpul cu cîinele meu Parker. Reţete garantate de neplictiseală.

Mi se mai întîmplă şi să nu fac nimic. Dar, din păcate, în zilele noastre, dă din ce în ce mai rău să nu faci nimic. Treci drept un neica nimeni dacă nu ai cel puţin două telefoane, o tabletă, trei agende burduşite cu doi ani înainte cu „event-uri“ la care trebuie musai să semnezi condica. E la fel şi la Amsterdam, şi la Bucureşti. Asta mă cam plictiseşte. Deci, sufăr ca tot omul de plictiseală, în sensul iritării. 

Mă mai plictisesc oamenii care vor să trăiască mereu viaţa ca pe o distracţie, pe repede înainte. Mă plictisesc cei pe care Bertrand Russell îi numea, pe la 1930, în al său Conquest of Happiness: „generaţia care nu poate suporta plictiseala, (acea generaţie) va fi una de oameni fără anvergură, de oameni în care orice impuls vital se ofileşte încetul cu încetul“. Ei, asta mă sperie şi mă plictiseşte al naibii, şi la Amsterdam, şi la Bucureşti. Mă plictisesc cei cărora le e frică de plictiseală şi fug de ea.

Trăind în sau între cel puţin două culturi destul de diferite, şi dorindu-mi să le înţeleg cît mai bine, nu prea apuc să mă plictisesc. 

Cred că e un miez de adevăr cum că în România nu ţi-e dat să te plictiseşti. E valabil şi pentru străini, şi pentru noi ăştia, nici de acolo, nici de aici. Şi, mai ales, pentru români. Unghiurile din care e trăită „neplictiseala“ diferă de la unii la alţii. 

Eu văd România ca pe un loc foarte colorat şi muzical. Melancolic, exasperant, amuzant, unde umorul e mai mult decît negru. România (te) fascinează, atrage, bulversează, oboseşte, disperă, nedumereşte, cucereşte, doare, loveşte, plesneşte, tachinează, în timp ce îţi taie respiraţia, îţi şi ia minţile şi te scoate din ţîţîni. Cum să te plictiseşti? România e imprevizibilă.

Şi mai e ceva. Sentimentul că aici încă mai poţi face lucruri care să aibă importanţă, care să conteze, atît pentru tine, cît şi pentru alţii, iar asta nu are cum să plictisească niciodată.

Sînt momente în care mi se pare plicticos să trăiesc în Olanda. Mă obosesc, în primul rînd, plictiselile proprii legate de micile chichiţe olandeze cu care nu am chimie şi gata. De exemplu, să-ţi arăţi emoţiile poate fi un lucru  extrem de grav într-o ţară atît de lucidă şi de raţională. Mă plictiseşte lipsa spontaneităţii olandezilor în general. Totul pare prestabilit şi bine orînduit în orare şi agende sfinte. Mă plictiseşte că la fiecare zi de naştere se mănîncă tort de mere în cerc. Şi că petrecerile „nu pot“ ţine pînă dimineaţa şi, mai ales, că nu se dansează. Mă plictiseşte să fac liste cu ce vreau de ziua mea, cînd chiar nu vreau nimic, nici măcar tort de mere. Mă plictiseşte „mîncarea olandeză“, dar să mai şi mănînc iaurt ca desert e prea de tot.

Mai sînt şi plictisitor de nefumătoare, deci nu toate micile plictiseli trec cu un fum şi o inhalare (nici măcar la Amsterdam). Iar convingerea unor români cum că, odată plecat, emigrat, „scăpat din ţara asta“, „dom’le nu mai poate să-ţi fie rău, să te enerveze sau supere ceva, că doar ai plecat din ţară, nu?“ e plictisitor de plictisitoare. Mitul grădinii raiului din Occident, al veşnicilor cîini cu covrigi în coadă e plictisitor.

Şi încă ceva. În România, atunci cînd mă mai apucă bombănitul, sînt imediat pusă la colţ cu plictisitorul: „păi, cin’ te pune să te întorci?“. 

Anca Fronescu trăieşte la Amsterdam. A iniţiat languages4literature, o platformă prin care vrea să promoveze cultura românească în străinătate.

Foto: V. Eftenie

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cel mai crud torționar, Nicolae Moromete: „Porc mincinos. În Republica noastră populară, pentru «nimic» nu se capătă mai mult de zece ani!“
Pe unde a trecut, torționarul Nicolae Moromete a semănat teroare, fie că a fost la Aiud, Jilava sau Vacăreşti. Neavând niciun fel de studii, el a fost subiectul unor situații de-a dreptul hilare.
image
Afacerea care ia amploare în România. Locațiile apar ca ciupercile după ploaie, dar tot par neîncăpătoare: „Nu mai avem locuri disponibile”
În ultimii ani, în marile orașe ale României au fost amenajate foarte multe locații dedicate practicării sportului în aer liber. De cele mai multe ori este vorba despre terenuri de fotbal.
image
Admis cu 10 la Automatică. Ionuț Mihăilescu din Caracal a fost singurul decar din 3.500 candidați. A lucrat cot la cot cu bunica exerciții și probleme
Un elev de clasa a XII-a din județul Olt este deja admis la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Politehnicii București, cu media 10. Bunica sa a jucat un rol determinant.

HIstoria.ro

image
Olimpia, cel mai tânăr muzeu al ţării
Primul muzeu din România dedicat istoriei sportului și turismului montan a fost deschis la Brașov, în an olimpic, la „Olimpia”, în fostul sediu al Reuniunii de patinaj, clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, restaurată de Muzeul Județean de Istorie Brașov.
image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.