Lamentările unui reporter fricos

Ştefan MAKO
Publicat în Dilema Veche nr. 576 din 26 februarie - 4 martie 2015
Lamentările unui reporter fricos jpeg

Sînt pe ultima sută şi textul tot nu e gata. I-aş zice draft semi-final.

dar nu mai pot amîna. Ştiu că, dacă nu-l dau acum, n-o să-l mai dau niciodată. 

M-am gîndit cîteva zile

M-am panicat, că

Am încercat să mă calmez, să mă gîndesc, să-mi fac un plan.

Dar nu pot să scriu fără un unghi de abordare şi o structură, pff.

Cînd eram mic evitam fetele. Nu ştiu de ce, mi se păreau arogante şi încrezătoare, mă speriau. Aveam acasă o soră cu trei ani mai mare, ştiam ce le poate mintea la nevoie. Preferam să îngrop securea războiului într-o criptă înainte să fiu nevoit să zic ceva sau,

să mă uit în ochii lor. 

Mi-a luat ceva timp să mă dezgrop şi, încă pe atît, să devin uman. Izolarea mă făcea să ratez o grămadă de chestii interesante, dar frica era mereu mai puternică. M-am programat să pot executa mici comenzi umanizatoare. Cu palmele asudate şi tremurici în genunchi, chiţăiam la nimereală cîte un răspuns lipsit de sens. Funcţiona, oricît de ridicol păream. Anxietatea s-a mai domolit şi s-a nivelat. Am redistribuit-o nediscriminatoriu, în tăcere, fără să mă prind. 

Mi-am dat seama că pot aplica tehnica

în situaţii variate. Mă poate ancora în orice realitate, deşi nu mă simt parte din ea şi nici nu-mi vindec anxietatea, eventual o estompez. 

Am început să scriu după mai multe experimente nepotrivite. Scrisul îmi oferă timp de gîndire şi spaţiu de exprimare. Pot să zic ce nu puteam să zic altfel, să caut răspunsuri şi să-mi definesc limitele. E cel mai bun instrument cu care pot controla frica, tratament şi cauză în acelaşi timp. 

Cînd am început să scriu, mi-am ales nişte filtre de

, teme. Cu timpul am dezvoltat o pasiune pentru marginali: boschetari, ţigani, drogaţi, toate la un loc cu restul lumii. Cred că mi-e frică de întoarcerea la sărăcie, de alienarea socială, de fragilitatea mută a unei vieţi care contează, în cel mai bun caz, pentru cîţiva asemeni. 

Am vrut să înţeleg de ce ajungem acolo sau de ce nu putem să ieşim. Să mă asigur că n-o să ajung chiar eu acolo şi, în

, să ştiu ce am de făcut. M-am dus şi am vorbit cu oameni a căror existenţă mă terifiază, cu cei care-i ajută şi cu cei care le fac zilele şi mai grele. Am înregistrat, am pozat şi am scris cîteva articole, am citit altele, studii şi cărţi, am văzut zeci de ore de filme şi am colecţionat sute de discuţii şi dialoguri pe Internet. Informaţiile interesante le ţin într-un fel de bibliotecă. Pentru unele subiecte am foldere şi bookmark-uri, altele sînt pe vreun rînd de carneţel sau în telefon, idei sau capcane în care o să cad, cîndva, răsfoind o agendă mai veche. 

Acum cîteva săptămîni m-a întrebat un „ucenic“:

N-am ştiut să-i răspund foarte clar, cred că i-am zis:

E adevărat, într-o măsură. Trebuie să vreau, să fiu disponibil, să mă expun. Cînd le am pe primele, merg la agăţat. 

Uneori aştept şi cîteva ore, paralizat de teamă. Mă învîrt şi fumez pînă cînd mă bagă cineva în seamă. Apoi fixez tema şi ascult ore, zile, săptămîni. Absorb cît pot şi storc cît pot. Împrumut din limbaj, din gesturi, mă schimb. De multe ori sînt nociv pentru cei din jur, trebuie să iau o pauză. Am dezvoltat mici rutine ca să mă organizez din mers şi să nu mă ard. Unele funcţionează. 

De prin septembrie lucrez la un material despre un parcagiu care a murit într-o secţie de Poliţie din centrul Capitalei. Cînd am aflat, anul trecut, de acest caz, voiam să scriu despre consumatorii de droguri infectaţi cu HIV. Eram la ARAS, un centru care se ocupă cu prevenirea HIV/SIDA. Mi-am notat

sau aşa ceva. Îmi povestiseră şi alţi oameni despre cum sînt duşi pe cîmpuri, aruncaţi în Dîmboviţa, bătuţi, umiliţi, lăsaţi fără bani sau obiecte şi cum n-au ce să facă.

M-am apucat de documentat abia după cîteva luni. Nu mai ştiu cum mi-am adus aminte şi am văzut că începea procesul poliţistului inculpat. Aveam şi alte proiecte, dar n-am reuşit să le duc în paralel. Le-am pus pe pauză, nu ştiu dacă şi cînd o să le termin. Voiam să fie o poveste simplă, dar din una-n alta a devenit cel mai amplu şi mai greu material la care am lucrat. Nu m-a lăsat nici în zilele în care mi s-a părut că nu fac nimic. Cînd nu mai încăpem unul de altul, încerc să-i dau liber, să mai fac şi altceva sau să dorm. 

Scriu asta pe ultima sută de documentare. Întrevăd un

funcţional, ştiu ce-mi lipseşte ca să meargă. Am o tonă de documentaţie, caiete şi carneţele pline, chiar şi un soft cu care să le organizez după idei, notiţe, material brut şi drafturi. Unele sînt deja paragrafe sau chiar bucăţi de reportaj, dar vor suferi modificări. 

La final, o să le las pe toate la un loc, să se prindă. Cînd o să mă ia panica, o să devin insuportabil. O să mă închid în cameră o săptămînă, o să deschid softul-minune şi o să rescriu pînă cînd nu voi mai şti cine sînt. Apoi o să edităm în colectivul de redacţie pînă cînd toată lumea va fi mulţumită. 

N-o să mai pot amîna, dacă nu-l public atunci, nu-l mai public niciodată. O să zic că

că. Apoi anxietatea va scădea, voi şti că e prea tîrziu, oricum nu eram eu şi acum am altceva de făcut. O să-mi iau agendele la verificat, o să mă uit prin liste şi o să mă apuc de documentat. Data viitoare o să fie mai bine. 

Ştefan Mako este reporter independent şi îl puteţi citi pe www.casajurnalistului.ro

a consemnat Ana Maria SANDU

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.