Lacrimi şi film

Călin BOTO
Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
Lacrimi şi film jpeg

Este de necontestat că cinematografia rămîne arta care poate stoarce cea mai multă empatie de la public, prin simplul fapt că poate reda cît mai exact realitatea. Odată cu empatia, cinematografia a stors și multe lacrimi de la publicul ei, persoane care au clacat emoțional în momentele deja planificate de scenarist sau, din contra, pe care le-a apucat plînsul la cu totul alte scene. Cert este că fiecare dintre noi are o listă de filme care l-au făcut să verse măcar o lacrimă și că există niște puncte slabe ale omului care sînt universal valabile.

Punctele sensibile sînt atinse de tristețile sau bucuriile cu care spectatorul vede o apropiere. Condiția umană în diferite ipostaze face publicul vulnerabil. Unii au plîns cînd Rose și Jack s-au despărțit pentru totdeauna în ocean. Eu am plîns cînd mama le spunea copiilor ei „Somn ușor“, deși știa că vaporul se scufundă și nu îi va mai vedea vreodată (da, e vorba de Titanic). Moartea rămîne cel mai la îndemînă subiect pentru un film care dorește să emoționeze, însă chiar și aici sînt nuanțe. Contează cine moare, cît se moare și cum se moare. Moartea cuplului queer din Bent nu va obține niciodată mai multe lacrimi (ar trebui să existe un box office bazat pe lacrimi la drame) decît moartea tînărului Bruno din Băiatul în pijamale dungate, deși amîndouă au loc în lagăre naziste.

Personajele victimizate sînt absorbante de empatie, pentru că, în doze diferite, și spectatorii sînt victime în viața lor de zi cu zi. Domnul Lăzărescu (Moartea Domnului Lăzărescu) rămîne doar o victimă a sistemului medical precar, Jenny din Love Story – o victimă a unei boli care i-a fost fatală, iar Lili din The Danish Girl – o victimă a timpurilor sale. Desigur, există și teme care au fost adesea folosite ca subiecte de film din cauza naturii lor tragice. Războiul, Holocaustul, high-school shootings, sărăcia, formele de discriminare, hazardurile naturale, violul, abuzul, violența etc. Toate acestea au în comun independența de voința sau puterea noastră, fiind incontrolabile și imprevizibile, iar cînd pe ecran sînt personaje care trec prin incontrolabilul de care noi ne temem atît de mult, nu putem decît să ne emoționăm. Trebuie menționat că să plîngi în sala de cinema este o cu totul altă experiență față de plînsul pe tastatură. Te rușinezi, zîmbești celor care te-au văzut, îți ascunzi lacrimile sau te lași mai jos pe scaun. Pentru că asta rămîne ultima calitate a sălii de cinema în secolul 21, acum, că valul de aparatură indoor, electrocasnică, a ajuns aproape un tsunami: vizionarea unui film alături de străini, participarea inconștientă la amalgamul de reacții pe care un film îl produce, la feedback-ul autentic care nu cere steluțe pe IMDb sau MUBI, ci emoție neîndulcită.

Primul film la care îmi amintesc că am plîns este Ferma animalelor, animația din 1954. Evident, nu știam pe atunci de George Orwell, stalinism sau alte concepte „de oameni mari“, însă în momentul în care Snowball (un porcușor alb, cred că așa îi și spuneam) a fost omorît de o haită de cîini dresați de Napoleon, am sesizat nedreptatea și am plîns, reacție catalizată de vederea unei bucăți din pielea lui Snowball care atîrna pe un gard ghimpat. Ultimele filme la care am plîns abordează exact subiecte standard de sensibilizare: Germania anul zero, regizat de Rossellini, prezintă situația precară în care oamenii sînt aduși din cauza războiului, la fel ca Roma, oraș deschis, al aceluiași regizor. Ambele au sfîrșituri tragice, dar deja se știe că nu există sfîrșit cu adevărat fericit în război.

De-a lungul timpului, subiectele care emoționează un individ se diversifică, însă nu se schimbă. Evident că acum înțeleg mult mai multe legat de contextul Fermei animalelor, însă rezultatul este același, moartea personajului e punctul sensibil.

Într-o notă mai optimistă, se plînge și de fericire la filme. Poate generația mea recunoaște replica „And in that moment I swear we were infinite“, din filmul cult The Perks of Being A Wallflower. Filmele ce prezintă personaje care ating aspirațiile universal valabile ale condiției umane (iubire, prietenie, fericire, stabilitate, în general sentimentul că faci parte din ceva mai mare) emoționează ușor, însă e nevoie de o măiestrie scenaristică și regizorală mai mare decît la momentele triste, elementul lipsă fiind șocul.

Desigur, există și cinefilii care au devenit imuni la șocurile și trucurile scenaristice și regizorale menite să emoționeze. Ochiul format și învățat nu mai varsă lacrimi, însă pierde inocența amatorului și, odată cu ea, intensitatea emoțională în care se angajează spectatorul la vizionare. 

Călin Boto este student la UNATC, secția Scenaristică și Filmologie. Scrie pentru publicații online precum SUB25 și Dissolved Magazine.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
România, determinare, în loc de hăhăieli și fițe: explicația succesului cu Ucraina și demontarea unei idei ridicole
România s-a calificat, în premieră, la turneul final Billie Jean King Cup. Rezultatul se datorează cuplului Ana Bogdan – Jaqueline Cristian. Cele două au acceptat mereu convocarea și, inclusiv când au pierdut, au dat totul pe teren. Ceea ce nu se poate spune despre multe alte jucătoare.
image
Ursul care a ajuns la doi pași de București, căutat în continuare de jandarmi. De ce animalele sălbatice își părăsesc habitatul
Un pui de urs care a ajuns sâmbătă la doi pași de București era căutat aseară de jandarmi. Animalul sălbatic a fost văzut sâmbătă în localitatea Ciolpani, Ilfov, iar autoritățile au trimis un mesaj RO-Alert către locuitorii din zonă să stea departe de urs, să nu se fotografieze cu el.
image
Coperta albumului „Cantafabule” al trupei Phoenix, reconstituită de autor. De ce a fost supusă cenzurii comuniste VIDEO
Primul dublu-album scos în România a aparținut trupei Phoenix și se numește „Cantafabule”. A fost scos în urmă cu 49 de ani, însă creația artiștilor pentru copertă nu a trecut de cenzura vremii.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.