La vamă

În colecţia de interviuri şi investigaţii, legate de practicile asociate corupţiei mici din Manualul de şpagă, au fost semnalate nenumărate abuzuri la trecerea frontierei. Vinovaţi sînt vameşii şi poliţiştii de frontieră care, de multe ori, inventează paragrafe de legi şi ordonanţe aiuristice pe care, chipurile, le aplică, pentru a-i intimida pe călătorii cu acte în regulă şi a-i determina să le dea şpagă. Exemplul de mai jos, o experienţă trăită de unul dintre colaboratorii Manualului..., ne arată cum se pot evita, "la limită", astfel de situaţii . "Legislaţia în vigoare prevede condiţiile de ieşire din ţară şi controlul la ieşirea din ţară, dar nu te obligă să dovedeşti ulterior că ai fost în acel moment cu actele în regulă. Teoretic, poţi să bei banii după ce ai trecut frontiera română, asigurarea medicală poţi să o arunci cînd treci din Austria în Ungaria (pentru că în Ungaria nu-ţi trebuie asigurare medicală!), iar invitaţia nu-ţi mai foloseşte la nimic după ce ai intrat în ţara de destinaţie... Acum doi ani, au încercat să mă şicaneze la Curtici, în tren, la ieşirea din ţară, pe motiv că nu am asigurare medicală făcută în România (era făcută în Germania). Am întrebat care era, de fapt, problema. Poliţistul de frontieră (a nu se confunda cu vameşul!) mi-a spus că legea zice că trebuie făcută la o firmă de asigurare din România. L-am întrebat despre care lege vorbeşte. A bîiguit un număr de ordonanţă. Eu îmi făcusem temele de-acasă şi aveam la mine listată toată legislaţia legată de trecerea frontierei, am scos ordonanţa respectivă, i-am băgat-o sub nas şi i-am zis să-mi arate unde scrie. S-a enervat, a zis că mă dă jos din tren, că aşa sînt ordinele şi a ieşit cu paşaportul meu în mînă. Se tot plimba pe coridor şi aştepta să ies după el şi să-i dau şpaga de cuviinţă. Mi-am scos o revistă şi am început să citesc. Tipul a venit iar şi mi-a spus să cobor din tren. I-am replicat că e pe cale să comită un abuz grosolan pentru care va răspunde fie el, fie şefii care i-au dat ordine ilegale, şi că, dacă vrea să cobor, să cheme jandarmii, să mă dea jos cu forţa, să-mi pună cătuşe, să mă ia pe sus. S-a mirat şi m-a întrebat de ce vreau scandal. Am răspuns: ŤCa să nu se poată muşamaliza ulterior incidentul! Dacă mă daţi jos din tren, trenul pleacă, apoi voi îmi puneţi în mînă paşaportul şi ziceţi că a fost o greşeală, iar eu nu mai am martori şi totul devine imposibil de dovedit! Aşa că, dacă iese cu scandal şi cu show, or să se găsească ceva martori în tren care să mă susţină cînd o să vă cerceteze Parchetul Militar!». După cîteva momente de gîndire, poliţistul a schimbat placa: mi-a zis să rămîn în tren, dar fără paşaport şi că mă vor aresta ungurii. I-am replicat că atunci chiar că nu se va mai putea muşamaliza cazul şi că de-abia aştept să văd cum vor explica ei cum poate trece cineva ilegal (fără acte) frontiera română, nu noaptea prin Mureş, înotînd pe sub apă, cu paiul în gură, ci pe bancheta unui tren internaţional! Apoi l-am rugat să se legitimeze. A zis că o va face, dar după ce cobor din tren. Am insistat. A zis că ce, nu cred că el e poliţist, nu-i văd uniforma? Am zis că îl cred, dar că vreau să îi cunosc numele sau numărul de serviciu, pentru că e obligat să se legitimeze şi pentru că nu vreau ca în plîngerea penală să fac descrieri de genul Ťunu' înalt, solid, cu burtă etc.» Domnul poliţist s-a făcut roşu la faţă, a început să urle, a ieşit înjurînd şi s-a dus şi a chemat un şef. Şeful a venit cu un aer impozant, dar aparent liniştit, a zis să ieşim afară. De data asta m-am prefăcut că le fac pe plac şi am zis că, dacă insistă, mă dau jos, dar că regret scandalul care va urma din cauza acestui abuz. Am vrut să-mi iau rucsacul, dar şeful a zis să-l las acolo... ŤPăi, cum aşa, mă daţi jos şi bagajul meu pleacă în străinătate?». Tipul a făcut o mutră acră şi a zis să îl las acolo şi să vin pînă la capătul vagonului Ťsă vorbim cu şefu'!» (chipurile un şef şi mai mare). Le-am făcut pe plac şi am mers cu ei pînă la capătul vagonului. Acolo, şeful cel mare s-a uitat la rîndul său la invitaţia mea şi la paşaport (o fi văzut pe mutra mea că nu am de gînd să dau şpagă?) şi a zis pe un ton apăsat că Ťdomnul este în regulă!». Poliţistul mi-a dat înapoi paşaportul (care era deja ştampilat de ieşire - dovadă că mă considerase în regulă din start) şi a dat să coboare. I-am cerut încă o dată să-şi decline identitatea şi să îşi ceară scuze, iar şeful intermediar şi-a pierdut calmul aparent şi m-a înjurat. Apoi, au coborît amîndoi din vagon."