La trecutu-ţi mare, ce prezent debil? - neo-conservatorismul românesc, între P.P. Carp şi parada gay</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 280 din 28 Iun 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Tradiţia, în sine, nu e deloc o garanţie " aceasta-i prima constatare pe care ţi-o prilejuieşte istoria recentă a neo-conservatorismului nostru, al cărui prezent mi se pare ancorat undeva între periferic şi debil. Afirmaţia, unora, li se va părea nemeritat de categorică. Dar pentru un partid cu istoria celui conservator al lui Petre P. Carp sau Take Ionescu, e de la sine înţeles că aşteptările, azi, ar fi mari. În realitate, e greu de spus dacă partidele-clone aşa-zis conservatoare, apărute la noi în deceniul trecut " la fel de înrudite cu tradiţionalul conservatorism românesc precum năuca oiţă Dolly ", au şi altceva în comun decît o tristă (dar la fel de bine aş putea spune hilară) coincidenţă de nume cu partidul care altădată dădea miniştri ca Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu sau Alexandru Marghiloman şi care a fost, cu toate limitele sale, unul dintre cele două partide care au articulat România modernă. Cineva mi-ar putea obiecta: renaşterea unui partid conservator român mai era posibilă (sau logică) după 1990? Poate că nu " deşi tocmai România a fost ţara, în Europa postcomunistă, în care partidele istorice au revenit miraculos la viaţă. Da, steaua conservatorismului politic românesc apusese de mult, de aproape trei generaţii. La drept vorbind, la noi Partidul Conservator, în secolul trecut, nu a fost victima comunismului " ci a propriei inadaptări la provocările de după 1918. Or, după 1989, noi am devenit o naţie de "reformatori" " indiferent ce înţelegeam fiecare prin aceasta " deşi, fatalmente, cei mai mulţi dintre noi eram conservatori sadea (dar fără s-o ştim): românii anilor post-1990 ar fi dorit ca beneficiile capitalismului să vină la pachet cu stabilitatea socialismului. Capra şi varza, leul şi gazela " asta ne-am fi dorit noi să împerechem atunci şi, o vreme, chiar am încercat-o din răsputeri. Şi ne-a luat ceva timp pînă ne-am dezmeticit. Prin 1860, apărea la Bucureşti un ziar "politic, comercial şi literar" care se chema Conservatorulu progresistu; el şi-a încetat apariţia după vreun an şi cîteva zile. Românii, pe atunci, pesemne că erau mai deştepţi. Ei bine, eu cred că un conservatorism autentic şi actualizat ar fi fost binevenit pentru igiena socială a României de după căderea comunismului. Şi nu mă refer numai la politică, ci şi la lumea ideilor & artelor (admirabil reprezentată la noi, în secolul al XIX-lea, de intelectuali conservatori). O mulţime de subiecte sau teme ridicate de reintrarea noastră în Europa ar fi avut nevoie şi de o perspectivă conservatoare: de la problema relaţiei dintre stat şi ţărani şi pînă la problema recunoaşterii (sau nu) a mariajelor celor de acelaşi sex. De la paradele gay pînă la demografia în declin. De la simezele expoziţiilor pînă la televiziunile transformate în grile de exhibare a unor realizatori onanişti. De la criza culturii şi pînă la criza şcolii " ambele, cultură şi şcoală, ajunse subiecte de ironii din partea unor dame de consumaţie cosmetizate peste noapte (!) în "dive". De la relaţiile cu Republica Moldova şi pînă la imigraţia asiatică ce nu va întîrzia să ajungă şi la noi. În anii ’90, noi am avut (i.e. am mimat) o corectitudine politică, dar n-am avut şi un real conservatorism intelectual. Din nefericire, multe dintre temele pe care ar fi trebuit să le preia conservatorii (politici sau intelectuali), la noi au fost preluate de naţionalişti deghizaţi. Realitatea, la noi, nu au dezbătut-o oameni de factură liberală versus conservatori, ci "pro-occidentali" versus "cripto-naţionalişti". Ca spirit liberal ce mă revendic, nu ştiu dacă am polemizat cu vreun congener intelectualmente conservator, dar e cert că am avut probleme cu o droaie de post-securişti, post-comunişti sau post-legionari. Desigur, fiecare dintre noi " ca orice european " are, azi, partizanatele şi complicităţile sale; dar peste ani, nepoţii noştri s-ar putea să pună problema ceva mai franc: şi să ne întrebe cum de a fost posibil, în România acestui început de mileniu, ca un "ex-comunist" precum C.V. Tudor să condamne expoziţii gen ponei roz pe pereţi, iar un "neo-conservator" precum H.-R. Patapievici să le apere. Ce le veţi spune? Că România e paradoxală? Mersi, ştiam. Aşadar: nu numai lipsa unui partid conservator mi se pare, la noi, nefericită, ci şi lipsa unui autentic şi coerent curent de gîndire conservator. Atenţie: nu trebuia să importăm conservatorism cu linguriţa din Marea Britanie. Noi l-am avut, aici, şi ceva mă face să cred că multor români, dacă le zgîrii puţin obrazul, tot de el dai. A fost o vreme, în această ţară, în care " spunea regretatul Zigu Ornea, parcă " la ziarul Timpul intrau în redacţie, aproape simultan, Caragiale, Eminescu şi Slavici. Iar Eminescu se războia în ziare cu Ion Brătianu! Ce vremuri! Atunci a intrat România în Europa " nu acum, cînd isteriile şi mîrlăniile lui Valentin "Laptop" Stan se bat cu nepoatele şi bombeurile lui Emil "Premier" Boc. Aşa că, onorabililor Ion Stanomir & H.-R. Patapievici & Cătălin Avramescu & Mihail Neamţu şi care veţi mai fi: dacă mai aveţi ceva vlagă intelectuală în voi şi dacă pasagere episoade de carieră sau de partizanat încă nu v-au mancurtizat, poate ar fi bine să reflectaţi dacă nu cumva există în bătătura dintre zările noastre intelectuale anumite steaguri ce ar merita ridicate din nou. Adrian Cioroianu a fost ministru de Externe liberal.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

leonid dimov jpg
Poetul român care a urinat pe statuia lui Stalin. A fost exmatriculat de la facultate
Deși considerat de Mircea Cărtărescu și Emil Brumaru drept un maestru, poetul Leonid Dimov a trăit în anonimat și marginalizare.
greva japoneza sindicatul MIPE NORMALITATE FOTO Publisind
Grevă japoneză la MIPE. Angajații trag un semnal de alarmă: „Risc major de blocare a fondurilor europene”
Angajații Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) – Direcția Generală Tranziție Justă și Competitivitate Economică, organizează o grevă japoneză la locul de muncă începând de astăzi, 22 mai, la sediul din București.
Un nou schimb de prizonieri între Ucraina şi Rusia. Foto: Twitter/ Andrii Iermak
Rusia şi Ucraina au făcut primul pas către cel mai mare schimb de prizonieri de război, 1.000 de persoane
Rusia şi Ucraina şi-au trimis una alteia lista cu numele celor 1.000 de prizonieri de război pe care vor să-i schimbe.
cantar jpg
Turcia lansează „ofensiva anti-obezitate”. Cetățenii sunt cântăriți în piețe și puși la regim
Dacă mergi prin piețele Turciei în aceste zile, ai șanse să fii oprit de inspectorii sanitari, cântărit și sfătuit să slăbești. Guvernul turc a demarat o campanie națională împotriva kilogramelelor în plus, iar măsurile au stârnit deja controverse, relatează Daily Mail.
image png
Sucul care curăță rinichii și poate elimina pietrele. Lidia Fecioru: „Se iau câte 2 linguri înainte de masă și înainte de culcare”
Pietrele la rinichi - sau calculii renali - reprezintă una dintre cele mai frecvente probleme întâlnite atât în rândul femeilor, cât și al bărbaților. Pe lângă medicamentele recomandate de medici, există și persoane care apelează la metode tradiționale, unele transmise din bătrâni. Astăzi vom vorbi
Secție de vot - alegeri - stampila FOTO Reuters
Șeful Comisiei Electorale din SUA laudă alegerile din România. „A depășit standardele democratice internaționale”
Președintele Comisiei Electorale Federale din SUA laudă alegerile din România, spunând că procesul „a depășit standardele democratice internaționale” și reprezintă un model de transparență și securitate.
banner irinel columbeanu png
Irinel Columbeanu, viață la azil marcată de probleme de sănătate, datorii și lipsa prietenilor. „Sunt momente când nu este 100% lucid”
Afectat de mai multe AVC-uri suferite în ultimii ani, Irinel Columbeanu se confruntă cu probleme de sănătate, dificultăți financiare și episoade de confuzie, potrivit directorului azilului, Ion Cassian.
Tanczos Barna, fb jpg
Sarmizegetusa Regia   Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (8) jpg
Fenomenele naturale care macină Sarmizegetusa Regia
Alunecările de teren au produs pagube însemnate la Sarmizegetusa Regia, fiind favorizate de solul moale, arborii seculari, precipitațiile abundente și clima umedă. Mai multe dintre vestigiile sitului UNESCO sunt în pericol constant, iar măsurile luate pentru stoparea eroziunii au stârnit controverse