La noi, la Potcoava

Publicat în Dilema Veche nr. 225 din 7 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cine descinde în Titan venind de la Viena strîmbă din nas şi-i căinează pe nefericiţii comprimaţi în tabachere de beton, pe care Şerban Foarţă i-a numit cîndva "blocatarii din blocoteţe". Cine descinde în Titan venind din Zăbrăuţi se crede la Oslo, Lucerna sau Bruges. Observatorul neutru - singurul credibil, în fond - vede cartierul ca pe un obraz bubos pe care mîna machiorului edilitar aşterne de cîţiva ani fard de camuflaj. Căci, prin însăşi structura lor, cartierele muncitoreşti sînt de obicei pasteluri în gri-moloz care spun povestea unei pierderi ireparabile. Cine stă aici învaţă să uite arta concesiilor reciproce. Bucuriile simple ale convieţuirii se îneacă sub valuri de scuipat, fum de mititei şi măscări urlate în creierii nopţii. Asta e regula generală şi totodată dogma de tranziţie de care cartierul Titan dă semne că vrea să se despartă. Să ne înţelegem, Balta Albă nu e Idilia, Bucolia sau vreo altă provincie a paradisului oniric. Nasc şi aici cumetre clevetitoare, şoferi apucaţi, neamuri proaste şi mîrlani. Dacă te uiţi cu ochelarii cusurgiului, vezi imediat beteşugurile. Blocurile sînt tot cenuşii, lumea e tot prost dispusă, claxoanele amatorilor de raliuri nocturne spintecă liniştea la fel de strident. Cine nu e din Titan are impresia că a nimerit într-un loc unde realitatea a fost spoită cu un reflex demn de tradiţia potemkiniadelor. E ca şi cum ai pulveriza mult deodorant şi parfum în concavitatea unei subsuori îndelung ferite de săpun. Ce ar trebui să miroasă pute, iar ce ar trebui să pută miroase. Izurile se amestecă derutant, astfel încît nu ştii dacă te găseşti în prezenţa unui hoit descompus sau a unei vietăţi excentrice, care a aflat că supremul rafinament e să arate bine şi să duhnească. Şi totuşi, lucrurile se mişcă. În vremuri tulburi şi nesigure, cel mai uşor o duc cîrcotaşii şi căutătorii de noduri în papură. Tocmai de aceea mă grăbesc să scriu că îmi place zona în care îmi duc zilele. Stau în Titan de şapte ani şi observ că de la o vreme lumea rosteşte numele cartierului cu un amestec de invidie şi respect. Ceea ce era altădată un bastion al lumpenului a prins culoare în obraji şi a început să ia lecţii de estetică. Un primar cu vocaţie sanitară a prins drag de întregul sector şi s-a apucat să-l vindece. Duse sînt zilele (şi mai ales nopţile) cînd oamenii îşi înfigeau dopuri în urechi şi-şi trăgeau plapuma peste cap din cauza chefurilor tîrzii din locante. Elvis the Pelvis, Fane Cauciuc, Creţu a’ lu’ Seringă şi alţi rapsozi de rit manelar au fost pensionaţi, iar acum îşi mîngîie portofelele în linişte. Parcurile au prins sclipici occidental, garajele insalubre au dispărut, crîşmele clandestine au fost luate pe lama buldozerului, florăresele s-au trezit cazate în chioşcuri cochete. Cartierul Titan cîştigă încet o luptă titanică: lupta cu reflexele trecutului, cu indolenţa prestigioasă a administraţiei şi cu obişnuinţa românească a autocompătimirii fataliste. La noi, la Potcoava din Titan, normalitatea îşi recapătă pulsul. Cartierul a păşit într-o zodie bună, în care oamenii încep să preţuiască locul în care i-a aşezat soarta. Sigur, se va găsi oricînd cineva care să azvîrle gunoiul pe geam sau să vorbească la telefonul mobil în biserică. Reforma pătrunde anevoie în cotloane şi are nevoie de timp şi răbdare, adică exact de lucrurile care lipsesc întregii omeniri. Însă cine acum dă o raită prin cartier are motive să se înveselească. Trebuie să fii orb sau rău intenţionat să nu le vezi. Comunismul a transformat partea asta de Bucureşti într-un fagure aglomerat, gălăgios şi uneori promiscuu. Iată de ce prima ambiţie a celor care stau astăzi aici e să-şi recapete buna dispoziţie şi să nu mai meargă pe stradă privindu-şi bombeurile. Cînd ridici fruntea, poţi avea surpriza unei raze care face să dispară cutele. Iar cînd, intrat în parc, ochii ţi se opresc asupra unei cortine de trandafiri sau asupra unui labrador orbitînd cu băţul în gură în jurul stăpînului, eşti dator măcar cu un surîs.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.