La mila blocului

Publicat în Dilema Veche nr. 237 din 28 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nea Costică trăieşte din mila blocului. Este omul bun la toate: cară mobilă cînd e vorba de vreo mutare, are grijă de cîinii comunitari pe care locatarii i-au închis, în mod civilizat, într-un ţarc, mai pune furtunul pe vreo maşină, mai dă cu lopata iarna, la zăpadă. Pentru toate aceste servicii primeşte bani, în general mărunţiş sau cîte o bancnotă mică. Doar de Crăciun şi de Paşti mai primeşte şi cîte o felie de cozonac, un ou sau un pahar cu vin. La fiecare parastas toată coliva care rămîne ajunge la "săracu" Costică, căci coliva nu se aruncă niciodată, "e păcat!". Uneori mai primeşte de pomană şi cîte o cămaşă sau o pereche de pantaloni. Sau vreo măsuţă fără un picior pe care Costică n-are unde s-o pună, căci locuieşte în spălătoria blocului unde spaţiul e strîmt (deşi spune că are o casă pe undeva, pe la ţară). Totuşi o ia, ca s-o dea şi el mai departe, la vreun ţigan. "O duce bine Costică! Mai bine decît noi." - e de părere administratorul. "Măcar de-ar cheltui banii mai cu cap!" Cu banii nu face nimic, îi bea. Pe loc şi fără să se sinchisească de ce spune lumea. Se duce cu pas întins la butic ca să-şi cumpere vodcă sub privirile locatarului căruia tocmai i-a spălat maşina. "Ce îmi pasă mie ce face cu banii? Eu mi-am făcut datoria faţă de un om amărît! Mai departe e treaba lui!" - zice doctorul de la VI. Costică e un beţiv care nu se manifestă şi care nici măcar nu duhneşte. Doar vorbeşte singur, mai degrabă un mormăit fără şir. Nevasta lui, Flori, stă uneori cu Costică în spălătorie, alteori dispare pe la nişte rude care locuiesc în apropiere. Îşi permite pentru că e angajată cu carte de muncă ca femeie de serviciu. Se simte superioară lui Costică şi de multe ori îi ţine teorie în timp ce dă cu mopul, îi explică cum e cu viaţa asta. De primit primeşte şi ea, dar lucruri mai de soi. Un batic cu care să se ducă la biserică. Un flacon pe jumătate gol de parfum franţuzesc "de la o doamnă la care i-am făcut curat". Cînd vine gunoiul, ea cară pubelele, lăsînd în urmă o dîră proaspătă de Christian Dior. Înainte de Costică era nea Tomiţă. Şi el trăia tot din mila blocului, însă nu în spălătorie, ci în ghenă. Aici îşi amenajase mica lui "garsonieră", mobilată cu obiecte primite de pe la locatari. Şi el bea, dar parcă mai cu măsură, căci era bătrîn. Mai toată ziua stătea pe un scăunel în faţa ghenei şi privea oamenii care treceau. Unii îl salutau, alţii nu. Odată a povestit că plănuieşte să-şi pună capăt zilelor, doar că n-are curajul să o facă. "Uite-aşa, să mă găsească de dimineaţă spînzurat în ghenă!" "Dar de ce, nea Tomiţă? Ai unde sta, ai ce mînca, slavă Domnului! Alţii n-au nici atît!" - i-a zis soţia doctorului. Tomiţă a început să plîngă. "Ce ştii dumneata? Ce bărbat am fost eu şi uite-mă acum! Singur cuc. Fără de noroc!" Însă soţia doctorului deja se îndepărtase, căci cîinele pe care îl ţinea în lesă o trăgea înapoi spre părculeţ. Într-o zi, nea Tomiţă a dispărut. Pur şi simplu n-a mai fost de găsit. Timp de cîteva zile tot felul de zvonuri au circulat prin bloc. Unii au început să-l caute prin împrejurimi. Alţii au ridicat din umeri: s-o fi prăpădit, pe undeva. Actele şi le lăsase în locuinţa sa din ghenă, aşa că multă vreme nu s-a ştiut nimic. Oamenii l-au uitat repede pe Tomiţă şi au făcut cunoştinţă cu Costică. După cîteva luni s-a aflat că într-adevăr nea Tomiţă murise într-o încăierare, pe la Gara de Nord. A durat ceva ca să-l identifice. Ştirea nu a mai prezentat nici un interes în bloc. Îl aveau deja pe Costică. Toată această poveste nu are nici o morală. Însă se pot trage nişte concluzii. În România, tot ce contează este să existe un "obiect" al milei. Şi să bifăm şi această îndatorire, uneori socială: cea de a da, de a face pomană, de ne asigura un loc în rai sau pur şi simplu de creşte în propriii ochi. Arătăm compasiune pentru că "aşa se face" sau "aşa e bine". Iar compasiunea noastră se reduce la ceva mărunţiş, o pereche de pantaloni sau o măsuţă cu picioarele rupte. După ce ne-am făcut datoria nu ne mai interesează ce se va întîmpla mai departe cu "obiectul" milei. Nici ce e de fapt în sufletul lui. Într-o ţară săracă, expresia compasiunii nu poate fi altceva decît o formă de ipocrizie. Cei care dau pe stradă bani cerşetorilor îşi feresc privirea, fiindcă dincolo de ea nu e nimic. Cei care trăiesc cu voluptate dramele de la ştiri îşi satisfac propria nevoie de a fi miloşi măcar cinci minute pe zi, de a arăta că le pasă de alţii. De fapt, nu ne pasă decît de noi înşine. Noi sîntem victimele şi aşteptăm în permanenţă să fim compătimiţi pentru că n-avem bani să ne schimbăm maşina, nu mai suportăm canicula, nu ne permitem o vacanţa la Ibiza, şeful ne persecută şi, mai ales, pentru că ne-am născut în România. Nouă cine ne plînge de milă?

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.