La maternitate
Uneori, ai impresia că urmăreşti imaginile-clieşu din comediile romantice. Soţul emoţionat şi nervos care se plimbă pe hol, trage cu urechea, se uită la ceas din două în două minute. Asta, în cazul în care este mai conservator. Altminteri, vrea să asiste la naştere şi să filmeze totul. Alteori, viitoarea mămică vine însoţită de un batalion de rude, din care se detaşează, prin debit verbal, partea feminină a familiei - mama, mama-soacră, mătuşile. "Ţi-ai luat tot ce-ţi trebuie? Mai ai nevoie de ceva?" "Dragă, eu i-am zis să-şi ia pentru ea şi cămaşă de noapte, şi pijamale, cîte două rînduri, daâ n-a vrut să mă asculte. Că pentru trei zile e suficient să aibă cîte un rînd. O să vadă ea cum se murdăresc după naştere. Ştiu eu mai bine, la vîrsta ei aveam deja doi copii!" În alte situaţii, îţi aminteşti de imaginile-clişeu din drame. Viitoarea mămică este singură şi tristă. Nu pare că aşteaptă un eveniment fericit, mai degrabă se înarmează cu stoicism pentru o altă încercare la care a supus-o soarta. Sînt femei care descind din maşini, cu tot felul de bagaje, altele care vin cu o bocceluţă, cu încălţămintea plină de noroi. Doar în sala copiilor domneşte egalitatea. Şiruri de bebeluşi care dorm adînc în pătuţuri, osteniţi după prima lor întîlnire cu lumea. Întîlnire care are loc, bineînţeles, într-o maternitate. "Aş fi făcut un copil mai devreme, dacă aveam casă." Dr. obstetrician Liliana Popescu şi-a început rezidenţiatul la Maternitatea Filantropia în 1985. Pe atunci, contracepţia fiind ilegală, naşterile erau mult mai numeroase, dar şi complicaţiile cauzate de avorturi. În primele luni ale lui 1990 a urmat ceea ce medicul numeşte "un boom al avorturilor": spitalul era plin de femei care solicitau întreruperea sarcinii, uneori mult după luna a treia. Deceniile de absenţă a oricărei informaţii privind reproducerea îşi spuneau cuvîntul: femeilor trebuia să li se explice că, deşi avortul fusese legalizat, nu se poate face oricînd. Astăzi, vîrsta primei naşteri a crescut, cel puţin în cazul femeilor care lucrează. "Femeile din middle class, din familii în care ambii parteneri au studii superioare şi slujbe, se limitează în general la unu-doi copii. Vîrsta primei naşteri, în cazul lor, se apropie de 30 de ani. Casnicele au copii mai devreme. În continuare, naşterea unui copil este legată de ideea de cuplu stabil. Foarte puţine femei au un copil din proprie voinţă, nu vorbesc de cele foarte tinere care rămîn însărcinate din întîmplare sau de cele părăsite de partener. Mamele singure sînt de obicei intelectuale, au 38-40 de ani şi vor să prindă ultimul tren spre maternitate." Maria are 28 de ani şi născuse cu două zile în urmă primul ei copil, o fetiţă. Este asistentă medicală, iar soţul lucrează în domeniul imobiliar. Au trecut opt ani de căsătorie pînă cînd cei doi au decis că este timpul să aibă un copil, pentru că stau încă la părinţii ei. În cele din urmă, li s-a aprobat cererea de a obţine o locuinţă prin ANL, care încă se construieşte. Speră să fie gata măcar pînă împlineşte fetiţa 2-3 ani, ca să aibă loc de joacă. "Aş fi avut de mult un copil, dacă am fi stat în casa noastră. Cunosc multe femei care sînt în situaţia asta. Nici nu mă gîndesc la al doilea pînă nu ne mutăm, asta cu siguranţă." Problema nu se pune însă în felul acesta pentru Andreea, care s-a născut într-o familie de penticostali. Are 26 de ani, este căsătorită de trei ani şi tocmai născuse al doilea copil, o fetiţă. Acasă o aşteaptă un băiat de doi ani şi jumătate. Crede că motivele financiare sînt mofturi, dacă vrei cu adevărat să ai copii, găseşti şi resurse să-i creşti, cu ajutorul lui Dumnezeu. "Nu mi-e frică de ce-o să se întîmple pentru că ne ajută familia şi comunitatea. Stau la soacră-mea, care a avut şapte copii. Eu am încă cinci fraţi. Cîţi copii ne dă Dumnezeu sînt bine primiţi." Doctoriţa Liliana Popescu povesteşte că a avut o pacientă adventistă care, la 40 de ani, a născut al 14-lea copil. Iar în familiile rome, au fost situaţii în care mama şi fiica au stat în paturi alăturate în sala de naşteri. "Din ce-am văzut, mai mult de două naşteri pe familie au mai ales romii şi neoprotestanţii, pentru că există această tradiţie a familiilor numeroase." Consolidare după renovare. Filantropia, maternitate de stat, este una dintre cele mai vechi din Bucureşti, fiind înfiinţată în 1813. Cum arată şi numele, a fost destinată mamelor sărace, iar pentru construirea ei a fost deschisă o subscripţie publică. Astăzi vin femei de toate condiţiile sociale, din Bucureşti sau din provincie, pentru că nu mai există arondare teritorială. Maternitatea are salon comun şi rezerve cu dotări suplimentare, care costă 50 de lei pe zi. În acest moment funcţionează la un sfert din capacitate, cu 25 de locuri pentru mame pe cale să nască sau lăuze, pentru că o parte din spital se află încă în proces de consolidare şi renovare. În aceste condiţii, sînt primite mai ales femeile care necesită internare minimă în spital, cu o sarcină normală, iar pentru cazurile speciale, cum ar fi naşterea înainte de termen, în măsura posibilităţilor şi dacă timpul o permite, sînt îndrumate spre alte maternităţi bucureştene. De la 1 mai, reînnoită, maternitatea va funcţiona la capacitate maximă. Se vede deja cum o să arate la sfîrşitul lucrărilor de reabilitare - o înfăţişare complet schimbată. Lucrurile ar fi decurs mult mai bine dacă renovarea ar fi fost gîndită mai inteligent de Primărie, căreia îi aparţine clădirea, spune dr. Stelian Pană, directorul medical de la Filantropia. "Nu a existat un plan unitar de reabilitare. În 2003-2004, s-a început cu renovarea, înainte de consolidarea clădirii, pe urmă s-a ajuns la concluzia că este necesară consolidarea, şi lucrările au fost reluate." "După renovare, probabil Filantropia va avea cele mai bune condiţii hoteliere din Bucureşti, printre maternităţile de stat. Inclusiv un etaj de rooming-in, pentru mamele care vor să stea cu copilul imediat după naştere" - spune Liliana Popescu. De o bucată de vreme se predă un curs numit "Şcoala Mamelor", în care viitoarele mămici pot pune întrebări legate de sarcină şi naştere, din punct de vedere medical şi psihologic, moaşelor şi medicilor, iar femeile par foarte interesate. "Lucrul îmbucurător este că vin din ce în ce mai mulţi taţi, cam un sfert dintre femei apar la curs însoţite. Ideea că un copil trebuie să fie exclusiv preocuparea femeii începe să piardă teren şi la noi. Iar oamenii vor să aibă copii, îşi doresc foarte mult acest lucru. Nu cariera sau modul de viaţă îi împiedică, ci condiţiile economice. Dacă acestea s-ar normaliza, şi numărul copiilor ar creşte" - este de părere doctoriţa.
