La Giurgiu: Mozart şi manele...

Publicat în Dilema Veche nr. 236 din 21 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În oraşul de unde vin se ascultă manele. În draci. Aşa se face că anul acesta, aproape de fiecare dată cînd am fost în vizită am prins cîte un concert. Vijelie, Minune, mai nou Copilul de Aur... Fuego - are mare succes! Ca să nu mai zic de Axinte de la Vacanţa Mare. Oau! Succes garantat! E fascinant să vezi oameni fascinaţi (la rîndul lor!) de ritmuri orientale şi de versuri pe care le ştiu şi copiii de 3-4 ani. În şlapi, maiou, pantaloni scurţi/sau fuste lungi (după caz!), giurgiuveni de toate vîrstele mişcă şolduri, scutură sîni, pocnesc din degete. Asta e ceea ce se vede la Giurgiu cel mai bine: maneaua, care scoate oraşul în stradă, pînă tîrziu după miezul nopţii. În rest, viaţa culturală pare că se învîrte într-un cerc strîmt. Dar... care pare că se lărgeşte de la an la an. Ce-aţi zice dacă v-aş spune că la Giurgiu a poposit acum cîteva luni cunoscutul teatru de balet clasic Balşoi, din Moscova, cu Lacul lebedelor? Şi că în toamnă va veni Teatrul din Viena, la un festival internaţional deja cu tradiţie la Giurgiu? Sau că actorii Teatrului Valah au plecat prin oraş şi au dat reprezentaţii în cartiere, ca să atragă lumea spre clădirea deloc atrăgătoare din centru (e vorba de clădirea teatrului...)? Sună bine, nu-i aşa? Trebuie să vă spun că teatrul din Giurgiu este condus de... Creţu. Nu mă întrebaţi Creţu şi mai cum. Nici nu contează! Cert e că aproape toţi membrii familiei de actori cu acest nume au fost, pe rînd, la conducerea Teatrului Valah. Şi tatăl, şi fiul, şi nora... La un moment dat, fiecare era membru al unui alt partid, aşa că indiferent ce partid era la putere, Creţu era sigur! Ei bine, aşa ceva nu poate scăpa într-un oraş de provincie! În rest, jos pălăria! Actori buni (unii au contracte de colaborare cu teatre bucureştene!), premiere de succes, săli pline... chiar dacă, uneori, de militarii de la unitatea din Parc sau de elevii aduşi "cu şcoala". În urmă cu mai bine de 10 ani, la Giurgiu s-a înfiinţat, nici mai mult, nici mai puţin, decît o... orchestră filarmonică. N-o să uit niciodată concertele de Crăciun! Toată lumea bună a oraşului, la ţol festiv, umplea sala cu scaune tapiţate a teatrului şi asculta, parcă amorţită, Bach sau Mozart sau Beethoven... Îşi vorbeau în şoaptă, chiar şi după concert, iar gesturile - o strîngere de mînă sau o sărutare - păreau făcute cu grijă, parcă-n reluare. Dirijorul era un tip răbdător cu un public nu foarte educat (care aplauda frecvent cînd nu era cazul). Atunci se întorcea răbdător şi făcea gestul acela, ca un cerc cu mîna prin aer. Şi sala pricepea. Apoi, se mîncau pişcoturi, se bea şampanie, după care lumea bună pleca spre case, doi cîte doi, prin ninsoare, încotoşmănaţi în hainele de blană, cu paşi mici, ca să nu alunece pe gheaţa care acoperise străzile. Orchestra s-a desfiinţat. Acum doi ani. Costa prea mult. Va mai cînta din cînd în cînd la Giurgiu, dar nu ca orchestră a oraşului. La Giurgiu mai e şi o Casă de Cultură. Pe vremuri, cînd scriam la un ziar local, dacă era o zi mai slabă, fără prea multe evenimente, ştiam că dacă mergeam la Poliţie sau la Casa de Cultură, sigur acolo se întîmpla ceva. Ani buni a fost directoare doamna Dunia. Un adevărat personaj. Fostă educatoare, cochetă (n-am ştiut niciodată ce culoare are părul ei, o schimba extrem de des!), foarte activă şi foarte emotivă (lăcrima, uneori, cînd ţinea cîte un discurs, la vreo festivitate), dna Dunia avea mereu ceva de spus presei: ba despre un festival, ba despre un premiu, o expoziţie, un curs nou... Eu mă duceam la Cenaclul literar! Joia, la 5 după-amiaza. Mai venea Metaxa (un coleg de la ziar), un epigramist (care scrisese fiecăruia cîte o epigramă), un veteran de război (care a scris şi o carte cu amintirile de pe front şi din lagăre) şi Tică Lumînare (un tip care făcea karate şi cînta la chitară). Cenaclul "Luceafărul" mai este şi acum. Tot joia. Însă e vacanţă, că altfel tare mi-ar fi plăcut să stau într-un colţ şi să ascult versuri sau nuvele scrise stîngaci, dar... "cu foc". Dna Dunia nu mai e directoare. Şi nici Casa de Cultură nu mai e ce-a fost. S-a transformat în Centru Cultural Local (şi am rămas impresionată de aerul modern al clădirii: reparată recent, cu termopane, expoziţii de tot felul care acopereau pereţii). Director este acum un ofiţer de muzică (în rezervă). Virgil Peţanca a studiat cornul şi a fost şef de orchestră la Tulcea aproape 20 de ani. Îmi spune că armata, dar şi comunismul l-au învăţat de toate. "Păi, cînd venea acela de la partid şi întreba: Corul l-ai făcut? Dar orchestraţia? Dar coregrafia?... Şi puteai să nu le faci?" La Giurgiu, Virgil Peţanca a pus pe picioare în doi ani, de cînd e director la Centrul Cultural, un ansamblu profesionist de dansuri populare - "Doina Dunării". Cu orchestră, dansatori şi solişti care - spune el - au făcut deja senzaţie la festivaluri naţionale. Iar la televiziuni merg doar dacă îi lasă să cînte live! Virgil Peţanca se mai laudă cu o apreciată orchestră de suflători. Cînd nu merge la festivaluri, cîntă, uneori, muzică de promenadă în foişorul din Parcul Alei. La Giurgiu s-a reinventat concursul "Cine ştie cîştigă". A fost doar o ediţie, care a atras elevi de liceu şi chiar şi un sponsor. Lucru rar. Pentru că firmele din oraş (puţine, cîte sînt!) nu se înghesuie să dea bani pentru cultură. Aşa că banii vin, în special, de la Consiliul Local, care vrea să preia de la cel Judeţean şi Teatrul, şi Biblioteca (două clădiri care stau să se prăbuşească!), şi care anul acesta va termina Ateneul "Bălănescu" (un fost cinematograf - dezafectat - care revine astfel la destinaţia iniţială: sală de concerte). De Crăciun va fi inaugurarea, cu un concert special, la care vreau să mă duc să ascult Bach sau Mozart sau Beethoven.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.