La Giurgiu: Mozart şi manele...

Publicat în Dilema Veche nr. 236 din 21 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În oraşul de unde vin se ascultă manele. În draci. Aşa se face că anul acesta, aproape de fiecare dată cînd am fost în vizită am prins cîte un concert. Vijelie, Minune, mai nou Copilul de Aur... Fuego - are mare succes! Ca să nu mai zic de Axinte de la Vacanţa Mare. Oau! Succes garantat! E fascinant să vezi oameni fascinaţi (la rîndul lor!) de ritmuri orientale şi de versuri pe care le ştiu şi copiii de 3-4 ani. În şlapi, maiou, pantaloni scurţi/sau fuste lungi (după caz!), giurgiuveni de toate vîrstele mişcă şolduri, scutură sîni, pocnesc din degete. Asta e ceea ce se vede la Giurgiu cel mai bine: maneaua, care scoate oraşul în stradă, pînă tîrziu după miezul nopţii. În rest, viaţa culturală pare că se învîrte într-un cerc strîmt. Dar... care pare că se lărgeşte de la an la an. Ce-aţi zice dacă v-aş spune că la Giurgiu a poposit acum cîteva luni cunoscutul teatru de balet clasic Balşoi, din Moscova, cu Lacul lebedelor? Şi că în toamnă va veni Teatrul din Viena, la un festival internaţional deja cu tradiţie la Giurgiu? Sau că actorii Teatrului Valah au plecat prin oraş şi au dat reprezentaţii în cartiere, ca să atragă lumea spre clădirea deloc atrăgătoare din centru (e vorba de clădirea teatrului...)? Sună bine, nu-i aşa? Trebuie să vă spun că teatrul din Giurgiu este condus de... Creţu. Nu mă întrebaţi Creţu şi mai cum. Nici nu contează! Cert e că aproape toţi membrii familiei de actori cu acest nume au fost, pe rînd, la conducerea Teatrului Valah. Şi tatăl, şi fiul, şi nora... La un moment dat, fiecare era membru al unui alt partid, aşa că indiferent ce partid era la putere, Creţu era sigur! Ei bine, aşa ceva nu poate scăpa într-un oraş de provincie! În rest, jos pălăria! Actori buni (unii au contracte de colaborare cu teatre bucureştene!), premiere de succes, săli pline... chiar dacă, uneori, de militarii de la unitatea din Parc sau de elevii aduşi "cu şcoala". În urmă cu mai bine de 10 ani, la Giurgiu s-a înfiinţat, nici mai mult, nici mai puţin, decît o... orchestră filarmonică. N-o să uit niciodată concertele de Crăciun! Toată lumea bună a oraşului, la ţol festiv, umplea sala cu scaune tapiţate a teatrului şi asculta, parcă amorţită, Bach sau Mozart sau Beethoven... Îşi vorbeau în şoaptă, chiar şi după concert, iar gesturile - o strîngere de mînă sau o sărutare - păreau făcute cu grijă, parcă-n reluare. Dirijorul era un tip răbdător cu un public nu foarte educat (care aplauda frecvent cînd nu era cazul). Atunci se întorcea răbdător şi făcea gestul acela, ca un cerc cu mîna prin aer. Şi sala pricepea. Apoi, se mîncau pişcoturi, se bea şampanie, după care lumea bună pleca spre case, doi cîte doi, prin ninsoare, încotoşmănaţi în hainele de blană, cu paşi mici, ca să nu alunece pe gheaţa care acoperise străzile. Orchestra s-a desfiinţat. Acum doi ani. Costa prea mult. Va mai cînta din cînd în cînd la Giurgiu, dar nu ca orchestră a oraşului. La Giurgiu mai e şi o Casă de Cultură. Pe vremuri, cînd scriam la un ziar local, dacă era o zi mai slabă, fără prea multe evenimente, ştiam că dacă mergeam la Poliţie sau la Casa de Cultură, sigur acolo se întîmpla ceva. Ani buni a fost directoare doamna Dunia. Un adevărat personaj. Fostă educatoare, cochetă (n-am ştiut niciodată ce culoare are părul ei, o schimba extrem de des!), foarte activă şi foarte emotivă (lăcrima, uneori, cînd ţinea cîte un discurs, la vreo festivitate), dna Dunia avea mereu ceva de spus presei: ba despre un festival, ba despre un premiu, o expoziţie, un curs nou... Eu mă duceam la Cenaclul literar! Joia, la 5 după-amiaza. Mai venea Metaxa (un coleg de la ziar), un epigramist (care scrisese fiecăruia cîte o epigramă), un veteran de război (care a scris şi o carte cu amintirile de pe front şi din lagăre) şi Tică Lumînare (un tip care făcea karate şi cînta la chitară). Cenaclul "Luceafărul" mai este şi acum. Tot joia. Însă e vacanţă, că altfel tare mi-ar fi plăcut să stau într-un colţ şi să ascult versuri sau nuvele scrise stîngaci, dar... "cu foc". Dna Dunia nu mai e directoare. Şi nici Casa de Cultură nu mai e ce-a fost. S-a transformat în Centru Cultural Local (şi am rămas impresionată de aerul modern al clădirii: reparată recent, cu termopane, expoziţii de tot felul care acopereau pereţii). Director este acum un ofiţer de muzică (în rezervă). Virgil Peţanca a studiat cornul şi a fost şef de orchestră la Tulcea aproape 20 de ani. Îmi spune că armata, dar şi comunismul l-au învăţat de toate. "Păi, cînd venea acela de la partid şi întreba: Corul l-ai făcut? Dar orchestraţia? Dar coregrafia?... Şi puteai să nu le faci?" La Giurgiu, Virgil Peţanca a pus pe picioare în doi ani, de cînd e director la Centrul Cultural, un ansamblu profesionist de dansuri populare - "Doina Dunării". Cu orchestră, dansatori şi solişti care - spune el - au făcut deja senzaţie la festivaluri naţionale. Iar la televiziuni merg doar dacă îi lasă să cînte live! Virgil Peţanca se mai laudă cu o apreciată orchestră de suflători. Cînd nu merge la festivaluri, cîntă, uneori, muzică de promenadă în foişorul din Parcul Alei. La Giurgiu s-a reinventat concursul "Cine ştie cîştigă". A fost doar o ediţie, care a atras elevi de liceu şi chiar şi un sponsor. Lucru rar. Pentru că firmele din oraş (puţine, cîte sînt!) nu se înghesuie să dea bani pentru cultură. Aşa că banii vin, în special, de la Consiliul Local, care vrea să preia de la cel Judeţean şi Teatrul, şi Biblioteca (două clădiri care stau să se prăbuşească!), şi care anul acesta va termina Ateneul "Bălănescu" (un fost cinematograf - dezafectat - care revine astfel la destinaţia iniţială: sală de concerte). De Crăciun va fi inaugurarea, cu un concert special, la care vreau să mă duc să ascult Bach sau Mozart sau Beethoven.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?