Kalalau Trail

Publicat în Dilema Veche nr. 1003 din 29 iunie – 5 iulie 2023
© M.Buzea
© M.Buzea

Nu știu cine-a zis (dac-o fi zis) că „Dumnezeul fiecăruia este asemenea lui”; nu ăsta e domeniul meu de competență. Dar am fost în America de patru ori și pot spune cu mîna pe inimă că visul american al fiecărui om este asemenea acelui om. Nu cred să existe două visuri americane la fel, așa cum nu există doi oameni la fel. Îmi veți spune că bat cîmpii, că pentru toată lumea „visul american” înseamnă bani, în primul rînd bani, cît mai mulți bani. Nu neg! Dar apoi? Ce face omul, visătorul, cu banii ăia mulți? Ei, aici e-aici. Abia acum începe partea frumoasă.

Pentru mine, unul, visul american va însemna totdeauna Kalalau Trail. Am parcurs acest traseu de care habar n-avusesem vreodată și mîndru ca atunci, obosit ca atunci și fericit ca atunci nu m-a mai făcut America să mă simt, cît o fi ea de mare și de plină cu toate minunile... dar mai bine-ar fi s-o iau cu începutul.

De ajuns e ușor. De la Otopeni zbori la Amsterdam, de la Amsterdam la San Francisco, schimbi iar avionul și aterizezi la Honolulu, iar schimbi, aterizezi la Lihue, închiriezi o mașină și mergi pe șoseaua Kuhio pînă se termină și de-acolo o iei la pas, iar pe traseu intri de pe plaja Ke’e (plină de cocalari care-și fac poze de nuntă, că-i ultimul punct unde se poate ajunge pe patru roți). De pe plaja Ke’e pînă pe plaja Kalalau sînt cam vreo zece ore de mers țeapăn, voinicesc, dar cum alde cumnată-meu și cu mine nu eram nici țepeni, nici voinici, am făcut mai mult de 11 ore și jumătate. Obosiți? E puțin spus. Am pus cortul, am făcut baie în apa mică de lîngă mal (curenții sînt teribili), apoi am plecat spre o plimbare pe plajă.

Insula se cheamă Kauai, face parte din statul Hawaii și e patra ca mărime din arhipelag, dar e codașă la numărul de turiști atrași; viață de noapte n-are, reședințe de vedete n-are, nimic n-are. Insulă de surferi săraci și de profesori de liceu (cei universitari merg în insula Maui, care-i mai mare și mai frumoasă; lumea bună merge în Oahu, iar în Big Island – Hawaii – merge cine vrea, că-i mai mare decît toate celelalte la un loc). Totuși, Kauai asta are și ea o „atracție”, și anume plaja Kalalau, unde se spune că-i poți vedea. E adevărat. Eu i-am văzut cu ochii mei. 

E vorba de marii copii ai florilor sau, enfin, de ce-a mai rămas din ei. Undeva spre capătul plajei se ridică faleza de stîncă, la baza căreia oceanul a săpat, cu răbdare (timp are destul) niște mici adîncituri, cărora poți să le spui „peșteri” doar cu foarte mare bunăvoință. Aici locuiesc ei, fiecare în peștera lui. Au gospodării, ca să zic așa. O buleandră întinsă pe-o sfoară (asta ar fi „ușa”), cutii de conserve, bidoane cu apă potabilă, un culcuș de cîrpe vîrfuit de-un sac de dormit străvechi, un colțișor pentru latrină și, în cel mai uscat loc, rezerva pentru fumat. Voluntarii – care nu pot ajunge acolo decît pe mare – le aduc uneori conserve și le fac controale medicale periodice, pe care ei le acceptă fără tragere de inimă, dar altfel n-ar primi acele minime cantități de hrană. Sursa lor de venit este cerșitul; dacă turistul vrea poză cu ocupantul peșterii, plătește zece dolari în loc de unul, iar dacă solicită marea onoare de a fuma împreună cu maestrul, ei bine, atunci cotizează cu și mai mult (25 de dolari, dacă am înțeles eu bine). Dolarul de care spuneam mai sus nu-i obligatoriu, îl lași dacă vrei, în strachina din fața „ușii” (noi n-am lăsat nimic). Amănunt: m-a izbit faptul că toți cei care treceam prin fața șirului de peșteri coboram instinctiv vocea, fără să știm de ce făceam asta. Vorbeam pur și simplu în șoaptă. Al doilea amănunt: maeștrii nu se ascundeau deloc, ci pur și simplu se comportau ca și cum turiștii (care se uitau la ei ca la animale) n-ar fi existat. Își vedeau de treabă, mîncau, dormeau, fumau, se scărpinau, priveau în gol, se despăducheau, beau bere din cutii, cîntau din fluier (bine, pe unul singur l-am văzut cîntînd, nici măcar nu cînta frumos), fără să acorde absolut nici o atenție pelerinajului de seară de pe bucățica lor de plajă. Ca să fiu corect, nici între ei nu interacționau cîtuși de puțin. Copiii florilor erau împreună, dar complet singuri. 

Cum arătau? Mai e nevoie să explic? Dacă mai e, iată: schelete învelite în piele, cu bărbi și plete foarte lungi, murdare și albe. Toți, bărbați; nici o femeie. Nu erau goi, cum s-ar putea crede, ci avea fiecare cîte o „ținută”, fie sumară, fie mai puțin sumară, dar în mod evident personalizată, adică „hainele” erau decorate cu acele simboluri hippie din anii lor de glorie. Mă rog, și simbolurile erau obosite, ponosite, dar se vedea că nu fuseseră abandonate, ci întreținute… cît s-a putut. 

Ne-am întors la cort, foarte impresionați. Am făcut focul, am fript niște cîrnați, am băut berile cărate cu cîrca și ne-am culcat, că a doua zi trebuia să luăm traseul înapoi și ne lămuriserăm cam ce efort implica asta. Am ajuns cu bine pe plaja Ke’e, de unde ne-au luat fetele cu mașina și-au vrut să ne ducă direct la cazare, să dormim, dar noi le-am zis să facă un detur pînă la magazin, să luăm multă bere, că aveam nevoie. Fetele n-au înțeles. Ele nu-i văzuseră, iar noi n-aveam nici o poză. Am băut în tăcere în seara aia, cumnată-meu și cu mine, dar dacă e să înșir o parte dintre vorbele pe care nu ni le-am spus, iată cum ar suna: noi am crezut în ei. Am crezut în muzica lor, în revoluția lor, în disprețul lor pentru conformism, pentru bani, pentru ierarhie, pentru capitalism, pentru necesitatea acțiunii; contemplarea și sexul erau totul („Make love, not war!”). Într-o lume cuprinsă de nebunie, de Vietnam, de Afganistan, copiii florilor găsiseră un sens – sau cel puțin așa păruse atunci. Cînd generația mea s-a revoltat împotriva tîmpeniilor părintești, pe ei și-i luase ca model; mediat, desigur, că n-avuseserăm noi acces direct la momentul lor de glorie, de care oricum ne separa un decalaj de zece ani. Dar cînd am ajuns și noi adolescenți, de ei ne agățaserăm. Și acum, uite!

Mă tot gîndesc ce-am scris, anume că visul american nu înseamnă bani. Dar atunci, ce înseamnă? Am mai scris că pentru mine visul american înseamnă Kalalau Trail; poate-ar fi fost mai cinstit să zic cu ce bani am ajuns eu acolo. Și încă ceva, poate cel mai important lucru: OK, copiii florilor au respins net varianta precedentă de vis american (aia cu banii) și și-au construit propria lor variantă de vis, care tot american era, chiar dacă includea și vestitele călătorii prin Nepal. Din ce-am văzut acolo pe plajă, pare că nu le-a ieșit. Dar dacă mă-nșel? Dacă proiectul lor de viață și libertate nu includea și bătrînețea? Dacă n-a inclus-o de la bun început? 

Mihai Buzea este scriitor și trăiește în Belgia. Cea mai recentă carte publicată: Frunza, Editura Polirom, 2022.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Serghei Karaganov Foto Profimedia jpg
Un personaj-cheie de la Moscova susține că Rusia ar putea ataca nuclear o țară NATO: „Ori câștigăm acest război, ori ne prăbușim”
Politologul Serghei Karaganov a declarat, într-un interviu pentru ziarul Kommersant, că Moscova ar putea lansa un atac nuclear limitat asupra unei țări NATO fără a declanșa un război nuclear total.
eb0xp9gqTGe 3O jpg
Vaccinurile antigripale au apărut în farmacii. Cum au reacționat românii
Autoritățile au anunțat că vaccinurile anti-gripale au ajuns de astăzi, 12 septembrie în farmacii, în două variante care conţin tulpinile aflate anul acesta în circulaţie. Este vorba de Vaxigrip și Influvac, primul costă 67, 85 de lei iar celălalt, 64,48 lei
upu botosani
Trei muncitori băgați în spital de o explozie la un utilaj. Accident grav de muncă la o societate de salubrizare
Trei angajați ai unei societăți de salubrizare au ajuns la Urgențe după o explozie la un utilaj. Aceștia se aflau în timpul programului de lucru și încercau, cu un aparat de sudură, să repare un autocompactor.
Alfred Bulai este escortat de polițiști în afara secției 2 de politie din București. FOTO Inquam Photos / George Călin
Alfred Bulai, plasat în arest la domiciliu! Decizia este definitivă
Victorie pentru Alfred Bulai. Tribunalul București a decis ca acesta, acuzat de procurori că a hărțuit sexual studente în perioada în care a activat ca profesor la SNSPA, să fie plasat în arest la domiciliu. Decizia magistraţilor e definitivă.
Testimonial maternitate jpg
Țara în care natalitatea scăzută pune o „bombă cu ceas” în sistemul de pensii. Guvernul promite bani şi reduceri de taxe celor care fac copii
Guvernul elen a adoptat joi un nou set de măsuri, care prevăd vouchere pentru creşă şi alocaţii mărite pentru copii, dar şi la reduceri de taxe, totul pentru a creşte natalitatea.
Alanya Turcia Unspalash jpg
Călătorie ca-n filmele de groază pentru 3 români. Câți bani au plătit pentru un sejul la un hotel de lux plin de probleme
Vacanța în Turcia s-a transformat într-un coșmar uriaș pentru o familie. Turiștii au scos din buzunar 3.000 de euro de euro pentru un sejur la un hotel de lux. La cazare au avut, însă parte de ceva neașteptat.
image png
Costul uriaș al faimoaselor căciuli din blană naturală de urs purtate de militarii din Garda Regală britanică
Căciulile din piele de urs purtate de soldați în fața Palatului Buckingham costă enorm, arată cifrele Ministerului Apărării din Marea Britanie.
VLG Cables 16 08 2024  resized jpg
Cablurile - Eroii Necunoscuți Proiectelor de Construcții și Infrastructură
În spatele fiecărei conexiuni de internet rapid, al fiecărei lumini care se aprinde într-un oraș și al fiecărui flux de date, se află cablurile – acești eroi invizibili ai lumii moderne.
Compania Posta Romana sediu central foto Posta Romana jpg
Suspiciuni de conflict de interese la licitația de 3,3 milioane euro pentru digitalizarea Poștei Române. Ce spun părțile implicate
La începutul acestui an, Poșta Română a lansat o licitație pentru implementarea unui sistem informatic pentru digitalizare a instituției. Pe parcursul licitației încă nefinalizate au apărut mai multe contestații.