”Jazz-ul este o mișcare, nu doar un gen de muzică”

Publicat în Dilema Veche nr. 312 din 4-10 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

– interviu cu Paul TUTUNGIU –

În 1991 a deschis un cochet magazin de casete, viniluri, CD-uri, DVD-uri şi cărţi de muzică pe Bdul Kogălniceanu nr. 47 (www.andante.ro). Îl puteţi întîlni an de an la Festivalul de Jazz de la Gărîna unde vinde CD-uri cu jazz, din cutii de carton. E un tip înalt şi are o pasiune pe măsură.

Cum de te-ai apucat de comerţul cu CD-uri de jazz?

Jazz-ul fiind cea mai elevată formă de manifestare artistică proprie ultimelor decenii şi, fără îndoială, modalitatea emblematică de manifestare culturală a acestei epoci, culturală în esenţă, rafinament şi valoare în timp, s-a întîmplat să am norocul nemaipomenit de a descoperi un canal de comunicare şi rezonanţă între mine şi această muzică. A nu se înţelege prin jazz lălăiala tipic americănească! Ce numesc eu jazz, ce îmi place să numesc aşa, e un produs 90% european, derivat cu mulţi ani în urmă din şcoala de peste Atlantic, care are acele rădăcini, dar şi o tulpină şi nişte ramuri solide întinse pe toate celelalte continente.

Cum se vinde jazz-ul la noi? Cine şi ce anume cumpără?

Se vinde puţin şi nu cu uşurinţă. Cumpără nenumeroşii care au resurse şi dorinţa de a-şi mai satisface această plăcere rafinată. Ceilalţi clonează, descarcă, ard, ripuiesc, sheruiesc şi alte activităţi care sînt potrivite unui buget zero orientat în această direcţie. Avem un salariu minim de cam 150 de euro, ce să speri? Foarte mulţi dintre cei care îşi achiziţionează produse originale au luat calea Internetului, seduşi de mirajul comerţului prin click. Comerţul cu aceste produse nu este o afacere, în sensul în care acest termen e înţeles de „investitori“. În cazul meu, al familiei şi cercului meu de prieteni, este o pasiune care se desfăşoară şi pe acest plan.

Există jazz românesc?

Nu. Jazz-ul este o mişcare, nu doar un gen de muzică. Aidoma unei industrii de film, unde, în spatele produsului finit, sînt aliniaţi mii de pălmaşi, în jazz e nevoie de muncă, participare, efort, şcoală, profesori, evenimente, tradiţie, talent, public docil şi respectuos, capabil să încerce să înţeleagă (spectatorul dă examen în faţa muzicianului, nu invers) şi cîte şi mai cîte: cluburi, ore obligatorii de instrument în educaţia copiilor, interes general şi special al firmelor spre publicitate conexă acestei arii, modestie a artiştilor, capacitatea de a concepe un produs original, curajul de a o face...

Aşadar, cu excepţia lui Marius Giura şi a lui Anatol Ştefăneţ, nu îmi vin în minte alţi români conectaţi cu adevărat la gen. Poate cîţiva dintre clienţii şi prietenii mei. Şi, fără doar şi poate, Florian Lungu.

Ce se poate face pentru ca jazz-ul să aibă un impact mai mare şi la noi?

Nu neapărat jazz-ul în sine trebuie să ia amploare, ci consumul de produse culturale de calitate, încă de la o vîrstă fragedă; apropierea de jazz va veni de la sine, după o anumită vîrstă.

În plus, trebuie construită mişcarea de care vorbeam, ea incluzînd într-o mare măsură şcoala de instrumentişti de muzică clasică pe care o avem deja, festivalurile de renume mondial („Enescu“ şi Gărîna), cluburi consecvente în marile oraşe, forumuri pe Internet, dar nu numai acolo, ci şi în spaţiul real, şi, mai presus de orice, o prezenţă sufocantă a publicului la fiecare eveniment specific de mare importanţă... Este de necrezut că la Garbarek sau la Lucian Ban & New York Enesco Project, două dintre cele mai recente şi mai teribile concerte din ultimele luni, desfăşurate în Bucureşti, au fost locuri goale în sală! În acest sens pot, din nefericire, să dau atîtea exemple încît să construiesc un adevărat rechizitoriu.

Cum se educă oamenii să asculte şi altceva decît Bănică, Guţă şi Morandi?

Nu singuri! Este datoria şcolii şi a familiei; dacă iei un start bun în primii 18 ani de viaţă, nu prea poţi rata ulterior, decît dacă ţii cu tot dinadinsul. Apoi, fireşte, cîţiva ani de revoluţie culturală asiatică nu ar strica, să scăpăm de toţi cei care, de 20 de ani încoace, ne ajută să îi cunoaştem şi respectăm pe cei numiţi în întrebare şi pe cei aidoma lor... Glumesc, dar vina majoră este a formatorilor de opinie, radio, televiziune etc. Culmea, particularii poartă aproape integral această răspundere, ei, care aveau libertatea, dacă doreau, să difuzeze în aceşti 20 de ani doar Bach / Britten / Brahms... Din punctul acesta de vedere, radioul şi televiziunea publică sînt mult deasupra celor private, aşa că iată, e şi statul bun la cîte ceva.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

romania tragere la sorti captura tv jpg
mircea diaconu film profetul aurul si ardelenii jpeg
Cariera impresionantă a marelui actor Mircea Diaconu și rolurile care l-au consacrat
Mircea Diaconu a avut o carieră impresionantă în teatrul și cinematografia din România. Marele actor s-a stins din viață sâmbătă la 74 de ani, după ce s-a confruntat cu o boală grea.
banner mircea diaconu 2 png
Locul care a rămas mereu în sufletul actorului Mircea Diaconu. Visa să-și trăiască acolo bătrânețile iar în ultima vreme îl vizita tot mai des
Actorul Mircea Diaconu s-a luptat în ultimii ani cu o boală cumplită, cancerul de colon. De altfel, actorul stătea tot mai mult la casa părintească de la țară.
Autoturism de lux căutat de autoritățile din Polonia, descoperit de poliţiştii de frontieră în Portul Constanța Foto Poliția de Frontieră jpg
Autoturism în valoare de un milion de lei, căutat de autoritățile din Polonia, descoperit în Portul Constanța. Cine era șoferul vehiculului de lux
Poliţiştii de frontieră din cadrul Gărzii de Coastă au descoperit, pe 12 decembrie, în Portul Constanța un autoturism de lux căutat de către autoritățile din Polonia. Autovehiculul este evaluat la aproximativ 200.000 de euro.
image png
Dorel Vișan deplânge moartea lui Mircea Diaconu: „Marii artiști se duc și nimeni nu mai spune un cuvânt despre ei”
Dorel Vișan, afectat de moartea colegului său de breaslă și prieten Mircea Diaconu! Remarcabilul actor a acceptat să stea de vorbă cu Click! și să ofere o primă reacție legată de trecerea în neființă a lui Mircea Diaconu.
mircea diaconu jpg
Boala cruntă de care suferea Mircea Diaconu. Ce este cancerul de colon și ce simptome provoacă
Mircea Diaconu, unul dintre cei mai îndrăgiți actori și politicieni din România, a plecat dintre noi lăsând în urmă o carieră remarcabilă, dar și o poveste tristă despre lupta cu o boală nemiloasă.
tragerea la sorti M 2026 FIFA webp
Diana Lupescu si Mircea Diaconu jpg
Femeia alături de care Mircea Diaconu a stat 44 ani. „Dacă te-aș cere de soție, ce-ai zice?”
Mircea Diaconu, actorul care s-a stins din viață sâmbătă, 14 decembrie 2024, cu zece zile înainte de a împlini 75 ani, a stat alături de aceeași femeie timp de 44 ani. Cum a cucerit-o pe Diana Lupescu.
oala presiune jpeg
Cum să gătești sarmalele în mai puțin de o oră. Trucul știut doar de bucătarii din restaurante de lux
Sarmalele sunt cele mai cunoscute și mai delicioase preparate tradiționale din țara noastră. Însă, în ciuda gustului delicios al acestora, cu toții știm că trebuie să stea foarte mult pe foc pentru a se face așa cum trebuie. Din fericire, există un truc care ne ajută să le gătim mult mai repede!