⬆
starea jazz-ului
„Jazz-ul nu se află în «piaţă»”
Ce aşteptări aţi avut cînd aţi deschis Green Hours ca un club de muzică şi teatru alternativ? Ce s-a confirmat şi ce nu?
În acea vreme (1994) nu mă gîndeam la mai mult decît la un bar care să-mi dea posibilitatea să-mi cîştig existenţa cît mai civilizat posibil şi în acelaşi timp să îmi placă ceea ce fac.
”Jazz-ul este o mișcare, nu doar un gen de muzică”
În 1991 a deschis un cochet magazin de casete, viniluri, CD-uri, DVD-uri şi cărţi de muzică pe Bdul Kogălniceanu nr. 47 (www.andante.ro). Îl puteţi întîlni an de an la Festivalul de Jazz de la Gărîna unde vinde CD-uri cu jazz, din cutii de carton. E un tip înalt şi are o pasiune pe măsură.
”Nu avem nume sonore”
După succesul incontestabil al festivalurilor de jazz din ţară şi în mod special Master of Jazz din Bucureşti, putem avea deja imaginea mult mai optimistă a fenomenului de la noi. Publicul există, asta s-a certificat.
Căile jazz-ului
Din fericire pentru preţioasa-i comoditate, ascultătorul de jazz de la noi se vede pus în faţa a relativ puţine opţiuni cînd vine vorba de a-şi procura muzica preferată. Televiziunile aleg să nu se implice, o presă de specialitate nu avem; nici nu mai vorbesc de magazine de profil, cel puţin în provincie.
Jazz la TV . Jazz la radio
TVR Cultural, miercuri, de la ora 23,20, emisiunea Jazz în festival (realizator Doru Ionescu)
Avem jazz-ul pe care îl merităm (?)
1. (Mai) există jazz românesc?
2. De ce nu are jazz-ul un impact mai mare la noi?
3. Cît de profitabil financiar este un festival de jazz?
Scurt tratat de jazzografie românească
Într-o perioadă în care fenomenele de nişă au mult de suferit, în mod special într-o ţară în care tot ce nu e subvenţionat moare lent, jazz-ul românesc pare să mai găsească, cine ştie de unde, resurse de oxigen.