Iubirea de arginţi a domnilor şi „murmurisirea“ norodului

Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Iubirea de arginţi a domnilor şi „murmurisirea“ norodului jpeg

Epoca fanariotă este traversată de o serie de personaje excentrice care încearcă prin metode cît mai diverse să obţină popularitate, „reinventînd“ populismul. Mitropoliţii, boierii sau domnii se folosesc de popor pentru a cîştiga notorietate, dar şi pentru a obţine sprijin atunci cînd au nevoie să impună diferite măsuri, ajutor într-o confruntare politică, sprijin pentru cine ştie ce idee neîmpărtăşită de întreaga elită politică a vremii.

Iată un episod de confruntare politică, de la mijlocul secolului al XVIII-lea, în care poporul este chemat în ajutor: „La 1753, în ziua de Sf. Costandin, aflîndu-se Matei voevod la praznic la Mitropolie, în care vreme la Bucureşti venise un Capigibaşa să cerceteze de jalba ce dedese un Ştefănache medelnicerul la Poartă pentru Matei voevod, au început boierii greci, miniştrii numitului Domn, a se prigoni şi a împuta boierilor ţerii pentru jalba ce dedese acest Ştefănache. Mitropolitul ţerii, Neofit, ţiind partea boierilor români, de odată au poruncit să tragă clopotele şi, strîngîndu-se tot norodul Bucureştilor, a luat crucea în mînă şi a strigat: Urmaţi-mi! Toţi boierii şi norodul au plecat după el, luînd cu dînsul şi doi boieri (…). Şi aşa, cu toţii mergînd la Capigibaşa, au adeverit jalba lui Ştefănache cum că este cu ştirea a toată ţara. Capigibaşa a dat ştirea la Poartă. Peste trei zile bolnăvindu se Vlădica, şi chemînd doftorul, au mituit boierii greci pe acel doftor, şi, dîndu-i tari doftorii, şi-au ieşit Vlădica din minţi. Grecii pe loc au dat în ştire, cum că Vlădica, cînd au făcut aceasta, a fost nebun.“

Vlădica este Neofit Cretanul, născut pe undeva prin părţile Cretei, grec se pare, „aclimatizat“ pe pămînturile valahe ca ieromonah şi profesor pentru copiii lui Constantin vodă Mavrocordat. Ajuns mitropolit pe la 1738, Neofit s-a identificat cu cauza politică a „boierilor pămînteni“ în luptă cu aşa-numiţii „boieri greci“ (personajele din camarila fanariotă a domnilor) pentru privilegii şi dregătorii. La acest moment, mitropolitul se foloseşte de popularitatea sa în rîndul norodului pentru a sprijini tabăra „boierilor ţării“; sub presiunea uliţei cere alungarea sfetnicului de taină al lui vodă, grecul Stavarache, cel care pusese tot felul de biruri şi dajdii, „sărăcind raialele“. Mitropolitul plăteşte cu viaţa acest act de curaj care duce la înlăturarea lui vodă Matei Ghica (1752-1753, 1753-1756), mutat la o aruncătură de băţ: pe tronul Moldovei. Personajul negativ, „eminenţa cenuşie“ din cauza căruia se „tulburase ţara“, Stavarache fu „surghiunit“ pe post de capuchehaia la Constantinopol, dar pentru puţină vreme. Cîţiva ani mai tîrziu îl regăsim pe post de sfetnic de taină al lui Ioan vodă Calimachi (1758-1761), continuînd, în acord cu mare parte din boierimea moldavă, să construiască politici de îmbogăţire în detrimentul „ţării“. Un episod similar celui de la Bucureşti avea să se întîmple şi la Iaşi, în 1759, cînd în zi de iarmaroc, boierii nemulţumiţi stîrnesc norodul, adunat la tîrg, împotriva lui vodă şi a sfetnicului său: „Pornindu-se cîteva mii de ţărani au mers la poarta curţii de au stătut, iar o parte au mers de s-au suit în clopotniţa Treisfetitelor, şi au început a trage clopotul cel mare… au mers la Mitropolie de au luat pe Mitropolit, zicînd să meargă la domn despre partea ţării, să-i spuie că vor pe Stavarache să le-l dea, iar de nu-l va da, nu va rămînea nici unul în viaţă“. Norodul este folosit aici de o tabără boierească împotriva celeilalte, ambele aflate în conflicte pentru dregătoriile aducătoare de venituri, dar monopol al domnilor fanarioţi. Stavarache, dregător grec şi sfetnic de taină, este omul care stîrneşte nemulţumirea tuturor, dar indispensabil atît pentru vodă, cît şi pentru o parte a boierimii, pentru că îşi asumă măsurile fiscale negative menite să aducă banii de care depindeau toate. Norodul este chemat pentru a înclina balanţa în favoarea unei tabere sau alteia, dar nimeni nu are interesul să-l suprime cu adevărat pe acest Stavarache, nici măcar vizirul sau sultanul. Om bun la toate, viclean şi abil în a scoate bani şi din „piatră seacă“, Stavarache este ajutat să scape, de fiecare dată, şi activat cînd norodul uită. Abia cînd devine „lacom la toate şi grabnic“, cînd norodul începe iarăşi a „murmurisi“, în domnia lui Ştefan Racoviţă (1764-1765), Stavarache îşi găseşte sfîrşitul, sugrumat din porunca vizirului.

Recitind acest episod din cronicile vechi, m-am dus cu gîndul la numeroşii Stavarache din politica noastră de astăzi, care ştiu să speculeze „iubirea de arginţi“ a domnilor, devenind indispensabili şi populînd dregătoriile statului… 

Constanța Vintilă-Ghițulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Patimă și desfătare. Despre lucrurile mărunte ale vieții cotidiene în societatea românească, 1750-1860, Humanitas, 2015.

Foto: Matei Ghica, wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Huiduieli la concertul Coldplay de pe Arena Naţională. Un manelist a cântat in mijlocul concertului. „Mi s-a dus tot cheful” | VIDEO
O apariţie pe cât de neaşteptată, pe atât de neplăcută în timpul concertului trupei britanice de rock Coldplay la primul concert susţinut în România în cadrul turneului „Music of the spheres”.
image
Cine e Babasha și ce spune după momentul de la concertul Coldplay: „Străinii ne apreciază, doar românii nu ne apreciază” VIDEO
Babasha, pe numele său real Vlad Babașa, este originar din Bacău și la ora actuală este foarte popular pe mai multe platforme de streaming audio. Acesta a stârnit controverse după ce a cântat la mult așteptaul concert Coldplay în România, în fața a 50.000 de spectatori.
image
Mărturiile recruților ruși luați prizonieri de război de către ucraineni: „Cu banii ăștia aș trăi regește în Somalia”
Recruți din țări africane și din Asia de Sud care au fost luați prizonieri de război de trupele ucrainene au oferit mărturii despre cum au ajuns să semneze contracte cu Ministerul rus al Apărării, relatează portalul RBC Ucraina.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.