Istoria celor mici

Zoltán ROSTÁS
Publicat în Dilema Veche nr. 482 din 9-15 mai 2013
Istoria celor mici jpeg

Rîndurile ce urmează nu constituie sinteza unor observaţii sociologice sistematice asupra cunoştinţelor tinerilor despre comunism, sînt mai degrabă o schiţă. Altminteri, sînt cît se poate de sceptic în privinţa obţinerii unor date credibile în acest sens. Măcar datorită experienţei mele în observarea „societăţii socialiste multilateral dezvoltate“, dar mai ales datorită deschiderii în relaţia meu cu studenţii, din ultimii 20 de ani. Orice observator lucid poate constata că şi generaţiile mai vîrstnice sînt nehotărîte în aprecierea regimului comunist, ca atare nu putem avea aşteptări prea mari de la tineri. Am mai spus-o şi o repet: imaginile distorsionate (într-un sens sau altul) ale tinerilor despre trecutul de dinainte de 1989 se datorează, înainte de toate, părinţilor care, bulversaţi de amploarea schimbărilor, preferă să tacă sau, mai rău, să construiască un trecut diferit. Nimic neobişnuit în acest fenomen. S-a întîmplat la fel şi în jurul schimbărilor din 1948. (De aici şi vorba bătrînilor comunişti marginalizaţi de Ceauşescu – devenită loc comun: ce puţini am fost şi ce mulţi am rămas!)

Mediul familial neprielnic explicării clare şi echilibrate a trecutului a fost întărit şi de şcoală, şi de mass-media postdecembriste. Prima – prin pierderea de prestigiu, cea de-a doua – prin maniheism şi superficialitate.

Mărturisesc că la început am fost şi eu contrariat de această incoerenţă a părerilor şi a imaginilor despre trecutul recent, dar am fost totodată conştient că cea mai bună metodă de a-i „trezi“ pe studenţi nu constă în nişte explicaţii savante, cursuri raţionale, ci în a-i pune pe aceştia în situaţia de a investiga ei înşişi acest trecut.

Chiar dacă nu am insistat asupra acestui fapt pînă acum, volumele editate în colaborare cu regretatul Sorin Stoica, cu Theodora-Eliza Văcărescu, Antonio Momoc şi Florentina Ţone, conţinînd interviuri de istorie orală, realizate de studenţi, au avut şi un scop paideic. Am vrut ca studenţii să pătrundă nemijlocit în „istoria celor mici“, să audă, să vadă şi alte imagini ale trecutului decît cele oferite de mass-media şi de şcoală. Sigura indicaţie metodologică – să formuleze întrebări pe baza celor spuse de interlocutorul vîrstnic – urmărea diminuarea influenţei mediatice şi obţinerea unui document de istorie socială. Ca studentul să-şi dea seama că există mai multe trecuturi şi că imaginile promovate de mass-media sînt susceptibile de nuanţări.

După cum era de aşteptat, sfatul profesorului nu a fost ascultat pe deplin (sau chiar deloc!), studentul întrerupînd cursul normal al unei convorbiri despre viaţa interlocutorului cu întrebări prefabricate (de alţii) despre trecut. Această atitudine spontană a avut totuşi avantajul de a identifica şi de a inventaria – sumar, pentru prezentul scurt articol – manifestări spontane ale viziunilor acceptate despre trecutul comunist. Cu alte cuvinte, am început să fiu atent nu doar la răspunsuri, ci şi la întrebări. Clasificînd tipurile de întrebări, am identificat patru categorii de atitudini sau patru grupuri.

Primul grup este format din cei ferm convinşi că regimul de dinainte de ’89 este, de la un capăt la altul, univoc negativ. La o remarcă a interlocutorului cu privire la mersul la biserică, studenta, contrariată, replică: „Totuşi, pe vremea comunismului mersul la biserică era interzis… Dacă voiai să te duci la biserică, trebuia s-o faci pe ascuns şi să te rogi să nu te pîrască nimeni.“ Un alt student ştie precis: „În momentul în care îl urmăreai pe un vecin, de exemplu, şi aduceai informaţii Securităţii, erai destul de bine plătit.“

Cea de-a doua categorie de atitudine faţă de regimul comunist este favorabilă acestuia şi se manifestă mai ales defensiv. Reacţionînd la povestirea critică a interlocutorului, un student a spus: „Dar totuşi, în perioada comunistă au fost construite Canalul Dunăre - Marea Neagră, metroul bucureştean, Casa Poporului şi Centrul civic…“ Cînd un alt subiect deapănă amintiri despre nedreptăţile din gospodăria colectivă, studentul contraatacă cu întrebarea: „Care a fost partea bună din CAP-urile de dinainte de 1989?“

Cei aparţinînd categoriei a treia îşi pun capul la contribuţie şi îşi dau seama că lucrurile nu pot fi judecate simplist, în alb şi negru, şi pune întrebări de tipul: „Cum se făcea că spuneaţi bancuri cu Ceauşescu fiind membră de partid?“ O altă studentă încearcă să înţeleagă un paradox aparent al anilor ’80: „Aveau serviciu, aveau bani, dar nu aveau mîncare, cum aşa?“

Cea de-a patra categorie excelează prin întrebări de o naivitate tulburătoare. De pildă, un interlocutor ajunge cu povestea vieţii în anii ’90 şi pomeneşte de înfiinţarea unui magazin propriu. Studentul întreabă nestingherit: „Nu puteaţi să vă privatizaţi înainte de 1989?“ Un altul vrea să ştie, într-un lung şir de întrebări de tip chestionar, dacă „exista libertatea cuvîntului în Radio, TV şi presa scrisă?“, pentru ca, în final, să dea lovitura cu întrebarea: „Aţi fost fericită în perioada comunistă?“ Ceea ce este însă îmbucurător e că oamenii simpli nu se pierd cu firea şi nu cad în capcana acestor întrebări nefericit formulate, ci răspund, în majoritatea cazurilor, nuanţat şi firesc. Adică, interlocutorii tinerilor nu au teoretizat, poate nici nu au conştientizat caracterul regimului, dar au ştiut să facă distincţia dintre palierele sociale, între regimul comunist ca sistem politic şi societatea locală ca sistem autoreglator. În ciuda intoxicării spaţiului public, nu văd de ce nu ar deprinde şi tinerii o receptare nuanţată a trecutului.

Zoltán Rostás este profesor de sociologie la Universitatea Bucureşti, coordonează proiecte de istorie orală şi de istoria alternativă a sociologiei.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Despăgubire de 14,5 milioane de euro pentru un fermier din Focșani, care spune că Autostrada A7 îi ruinează afacerea
Afacerea de milioane de euro a unui vrâncean va fi distrusă de Autostrada A7, mai exact de sectorul Focșani-Bacău. Totuși, afaceristul a primit despăgubiri în valoare de peste 14,5 milioane de euro în primă instanță, conform deciziei Tribunalului Vrancea.
image
Traficantul de droguri în casa căruia a murit drogată o elevă de 16 ani, trimis în judecată. Cum a murit fata
Traficantul de droguri acuzat că i-a dat unei eleve de 16 ani un drog sintetic periculos, în urma căruia adolescenta a murit, a fost trimis în judecată, împreună cu alți doi minori.
image
Pensiile vor fi recalculate încă o dată după 1 septembrie. Ce categorie de cetățeni va încasa mai mult
Executivul se pregătește de o a doua recalculare a pensiilor, care va aduce și mai multor seniori majorări financiare consistente.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: