Istoria ca în filme

Publicat în Dilema Veche nr. 517 din 9-15 ianuarie 2014
Istoria ca în filme jpeg

Frazeologia manualelor de istorie de dinaintea lui ’89 aminteşte adesea de replicile celebre, sublim-ridicole, devenite folclor, din scenariile de film istoric ale lui Titus Popovici. Aşa cum literatura română predată, pe atunci, în şcoli, gravita hipnotic, an de an, dintr-a IV-a pînă la liceu, în jurul aceloraşi locuri comune: Moara cu noroc, Baltagul, Luceafărul, Scrisoarea III, istoria României părea să se reducă la cîteva izbînzi răsunătoare ale micii, dar vitezei oştiri române împotriva cotropitorului otoman: Rovine, Vaslui, Călugăreni, Plevna.

Scenariile bătăliilor cu turcii – previzibile şi presărate cu replici mucalit-isteţe, ca un film de Sergiu Nicolaescu – se desfăşoară după un tipic asemănător: impertinenţi, românii refuză compromisul propus de turci. Furioşi, turcii dau năvală, în număr mare („cîtă frunză şi iarbă“). Şi mai furioşi, românii, o mînă de oameni altminteri, ripostează cu nebănuit geniu strategic şi-i pun pe turci pe fugă. Umiliţi, turcii se retrag, într-o debandadă ilară: îşi pierd dinţii, sînt traşi în ţeapă, se taie între ei, se împleticesc prin bălţi şi mlaştini. În cele din urmă, românii biruiesc, chiar dacă nu definitiv.

Redăm cîteva pasaje clasice din vechile manuale, care slăvesc necontenit virtuţile davideene ale micului popor român: agerimea, vitejia, viclenia.

Pentru început, o definiţie clară a Imperiului Otoman: „Stat militarist, care trăia din exploatarea popoarelor cucerite, Imperiul Otoman, cu o economie şi cultură înapoiată, a frînat dezvoltarea economică, politică şi culturală a popoarelor din Peninsula Balcanică. El reprezenta un pericol permanent pentru statele din Europa centrală şi estică.“ (Istoria Evului Mediu, Manual pentru clasa a VI-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 122)

● „Victoria de la Rovine. În goana lor după jaf, otomanii nu s-au oprit la Dunăre. Năzuiau s-o treacă mai repede şi să prade Ţara Românească. Aflînd Mircea despre gîndul turcilor, a chemat Sfatul domnesc: «Ne apărăm, au ba?» Toţi au strigat, într-un glas: «Ne apărăm, Măria ta!» [...] Era o zi frumoasă din toamna anului 1394. Cînd duşmanii s-au apropiat de Rovine, Mircea a dat semnalul de luptă. [...] Se zice că s-a întunecat cerul de mulţimea săgeţilor. [...] Au murit în luptă mulţi români, dar şi mai mulţi duşmani. Apa mlaştinii s-a înroşit de sîngele oamenilor şi al cailor ucişi. Pierzînd cea mai mare parte din oaste, sultanul Baiazid Fulgerul s-a grăbit să se retragă peste Dunăre. Bătălia de la Rovine a fost cea dintîi mare biruinţă a românilor contra turcilor. [...] Dar puterea turcilor creştea mereu. [...] De aceea, spre bătrîneţe, Mircea-Voievod a încheiat pace cu sultanul.“ (Istoria Patriei, Manual pentru clasa a IV-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1986, pp. 37-38)

● „Războiul cu Mahomed al II-lea sultanul. În curgerea veacurilor, de multe ori s-au încrucişat spadele şi ghioagele străbunilor noştri cu iataganele turceşti. Dar parcă niciodată cu atîta mînie ca pe vremea cînd pe tronul Ţării Româneşti se afla Vlad-Vodă, zis Ţepeş. [...]

Faptele şi gîndurile lui Vlad Ţepeş îl îngrijorau pe sultanul Mahomed. De aceea a poruncit lui Hamza-paşa să-l prindă şi să-l ucidă. Acesta l-a chemat pe Ţepeş la Dunăre să discute o pricină de hotar. Vlad a înţeles viclenia turcului. L-a întîmpinat la Giurgiu, dar a ţinut, prin apropiere, un pîlc de oşteni. Cînd Hamza-paşa a încercat să-l prindă, Vlad Ţepeş a făcut semn oştenilor lui: Legaţi-l! Aşa, în loc să-l prindă Hamza-paşa pe Vlad-Vodă, l-a prins Vlad pe Hamza-paşa, i-a tras în ţeapă toţi slujitorii cu care venise, apoi l-a înfipt pe el însuşi într-o ţeapă mai înaltă, ca să-i respecte rangul. [...]

Cu pîlcuri mici de oaste, Vlad-Vodă fulgera cu spada, în stînga şi-n dreapta, prăbuşea cît mai mulţi duşmani şi-apoi se făcea nevăzut.

Neuitat a rămas în istorie atacul dat, într-o noapte, împotriva taberei lui Mahomed, cu o ceată de oşteni îmbrăcaţi turceşte. Vlad-Vodă a încercat să ajungă la cortul sultanului: să-l pedepsească pentru neomenia de a-i fi călcat ţara. Dar în clipa aceea, sultanul nu se afla în cortul lui. Numai aşa a scăpat cu viaţă. În schimb, asaltul românilor a stîrnit cumplită spaimă şi învălmăşeală în toată tabăra otomană. Buimăciţi de somn şi spaimă, întuneric fiind, turcii nu distingeau care-s oamenii lui Ţepeş şi care sînt de-ai lor. Şi aşa s-au măcelărit între dînşii pînă la ziuă, şi multă pagubă şi-au făcut ei singuri. [...] Deşi nu era definitivă, biruinţa rămînea în mîinile românilor.“ (idem, pp. 47-50)

● „Strălucita victorie de la Vaslui – 1475. Un sol al sultanului a venit la Ştefan-Vodă şi i-a cerut să-i plătească tributul şi să-i cedeze unele cetăţi şi porturi de la Dunăre şi Mare. Dacă nu, armata otomană se va năpusti asupra Moldovei. Voievodul a ascultat sfatul ţării şi a respins cererile solului. Sultanul a clocotit de mînie. A trimis asupra Moldovei o armată de 120.000 de soldaţi, conduşi de un vestit general, Soliman-paşa. La porunca lui Ştefan-Vodă 40.000 de luptători s-au strîns să apere ţara. Din ordinul lui, poporul a pustiit totul în calea duşmanilor. [...] Era o zi ceţoasă, de iarnă, cînd turcii au pornit bătălia. Se credeau nebiruiţi. [...] Deodată, din coaste şi din spate, călăreţii şi pedestraşii i-au lovit cu mare putere. O bună parte au pierit de spadă, de ghioagă ori de topoarele românilor. Soliman-paşa abia a scăpat cu fuga.“

„Bătăliile din anul 1476. Războieni. Vestea izbînzii de la Vaslui a dus faima lui Ştefan-Vodă în toată lumea. Mahomed al II-lea, furios, nu înţelegea cum o ţară şi un popor aşa de mic cutezau să-i stea în cale. În anul următor, s-a năpustit asupra Moldovei cu o oaste şi mai mare. [...] Românii erau singuri. Nici un ajutor nu venea de nicăieri. Ce-a făcut voievodul? [...] cu o mică oştire de viteji, el însuşi a stat în calea turcilor la Războieni. Turcii erau mulţi, cîtă frunză şi iarbă. Cu toate că luptau unul contra douăzeci, românii s-au ţinut bărbăteşte [...]. Mahomed n-a putut cuceri nici Suceava, nici Neamţul. Şi văzînd că întregul popor îl lovea cu mînie, din toate părţile, a poruncit armatei să se retragă [...]. Mulţi turci au pierit atunci înecaţi în Dunăre.“ (idem, pp. 54-56)

● „Victoria de la Călugăreni (1595). Speriat şi mînios, sultanul a trimis împotriva Ţării Româneşti o armată de 100.000 de ostaşi, comandată de Sinan-paşa, om viteaz, aspru şi sălbatic în luptă. Era socotit cel mai vestit general otoman din acea vreme. Sinan-paşa a trecut Dunărea pe la Giurgiu şi a înaintat trufaş spre Bucureşti. La Călugăreni, pe malul mlăştinos al Neajlovului, l-a întîmpinat oştirea lui Mihai-Vodă, adăpostită între păduri. Nu era mare: 10.000 de oşteni, întăriţi cu cîteva mii de transilvăneni. [...] În revărsarea zorilor, puhoiul otoman s-a năpustit pe podul care trecea Neajlovul şi au atacat tabăra lui Mihai-Vodă: oştenii români s-au apărat cu mare dîrzenie, dar abia puteau stăvili năvala duşmană. În clipa cea mai grea a luptei, cînd puterea otomană era gata-gata să biruie, Mihai-Vodă a smuls o secure cu două tăişuri din mîna unui oştean şi el însuşi s-a avîntat în mijlocul armatei turceşti. Văzînd curajul şi vitejia voievodului, ostaşii au strîns şi mai puternic armele în mîini şi s-au avîntat în luptă. Au silit duşmanul să se retragă. Să se învălmăşească la pod. Să se înfunde în mlaştină. În aprigul iureş al bătăliei, Sinan-paşa însuşi a fost azvîrlit de pe pod în mlaştină. Şi-ar fi pierit acolo, dacă nu l-ar fi scăpat un slujitor credincios. Se zice că în această luptă, marele general turc şi-a pierdut şi ultimii doi dinţi pe care-i mai avea.“ (idem, pp. 64-66/69)

● „Bătălia de la Plevna. După ce a trecut Dunărea, armata română s-a unit cu armata rusă şi împreună au înconjurat Plevna. Aici, generalul turc Osman-paşa, cu multă armată şi cu armament din belşug, se întărise ca într-o cetate. Pentru înfrîngerea duşmanilor la Plevna, dorobanţii, călăraşii şi artileriştii români au susţinut lupte grele. Nu i-au înspăimîntat nici ploaia de gloanţe şi şrapnele duşmane, nici întăriturile, nici dîrzenia cu care se apărau turcii, nici miile de morţi căzuţi sub parapete.“ (idem, p. 102) 

Încheiem cu o ingenioasă „recalculare la zi“ a pierderilor suferite de Ţările Române în urma exportului forţat de cereale către Poartă, din Istoria Modernă a României, manual pentru clasa a IX-a, 1988, p. 17: „După unele aprecieri, preţul cerealelor achiziţionate forţat de turci era cu 25-40% mai mic faţă de cel curent în Ţările Române, iar între 1812-1818 pierderile de pe urma schimburilor neechivalente s-ar fi cifrat la 30 milioane lei.“

În anii ’90, la mai bine de 170 de ani de la păguboasa tranzacţie cu grîne, pîinea turcească, fragedă, albă şi diafană, invada cu succes mahalalele Bucureştiului. Imaginaţi-vă mîhnirea dibaciului istoric.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.