⬆
turcii
Hapul turcesc
Turcia? Suleyman magnificul! Ba sarmale-baclava-kebab-chiftea! Dar blugii turceşti din anii ’90? În direcţia asta ar fi putut să se îndrepte tema numărului de faţă. Şi ar fi fost, fără îndoială, una vioaie, hazlie şi cu tîlc.
Anton Pann şi "turcul de lîngă noi"
Anton Pann a practicat, dincolo de preocupările sale în domeniul muzicii bisericeşti, o literatură de graniţă, apropiată mai degrabă de literatura populară decît de cea cultă, care reflecta în mare măsură valorile lumii din care provenea.
Dimitrie Cantemir - Turcul
Trăind vreme de douăzeci şi doi de ani, cu puţine întreruperi, la Istanbul, în adolescenţă şi în tinereţe, Dimitrie Cantemir a ajuns să fie considerat, în veacul al XVIII-lea, în Europa, drept unul dintre cei mai buni cunoscători ai civilizaţiei turceşti şi ai spiritualităţii islamice.
Arta contemporană în Turcia - modernităţi în competiţie
Este un truism să afirmi că în ultimii zece-cincisprezece ani Turcia a cunoscut o perioadă de dezvoltare economică spectaculoasă, dublată de reforme de tip democratic care au lărgit spaţiul conversaţiei publice şi al disputei civice.
Importanţa arhivelor otomane pentru istoria României - jaloane pentru studierea lor
Arhivele otomane sînt considerate printre cele mai importante din lume, după arhivele Vaticanului. Ele constituie o sursă de prim ordin pentru istoria Ţărilor Române şi României, începînd cu ultimele decenii ale secolului al XIV-lea, cînd cuceririle otomane ating linia Dunării şi pînă la căderea Imperiului.
"O punte a simţămintelor"
De cîţiva ani, în Parcul Herăstrău are loc Festivalul Turcesc, menit să promoveze cultura turcă în România. Iubitorii culturii orientale se pot delecta cu mîncăruri pregătite de către femeile din comunitatea turcă, asistă la concerte de muzică şi dans şi pot admira (şi chiar cumpăra) veşminte tradiţionale.
Imaginea otomanului în istoriografia românească
În paginile istoriografiei româneşti, de-a lungul a mai bine de patru sute de ani, s-a conturat treptat o imagine tot mai bine reliefată a Imperiului Otoman. Atenţia deosebită acordată acestui puternic stat vecin a evoluat gradual, pînă tîrziu, în secolul al XIX-lea, cînd existenţa lui devine o problemă politică europeană.
Istoria ca în filme
Scenariile bătăliilor cu turcii – previzibile şi presărate cu replici mucalit-isteţe, ca un film de Sergiu Nicolaescu – se desfăşoară după un tipic asemănător: impertinenţi, românii refuză compromisul propus de turci. Furioşi, turcii dau năvală. Şi mai furioşi, românii, ripostează cu nebănuit geniu strategic şi-i pun pe turci pe fugă.
Mai umană şi mai dreaptă?
Citatul de pe prima pagină a acestui număr vine din epoca naiv-iluminist-optimistă a Internetului. Da, a avut şi netul aşa ceva....