Istoria aviaţiei române - la un pas de uitare

Amalia DASCĂLU
Publicat în Dilema Veche nr. 484 din 23-29 mai 2013
Istoria aviaţiei române   la un pas de uitare jpeg

La pas prin Muzeul Aviaţiei

Pentru cei care nu cunosc Bucureştiul, traseul pînă la Muzeul Naţional al Aviaţiei Române poate fi o aventură. Am nimerit o zi lejeră la muzeu, astfel că, timp de o oră, m-am plimbat cam singură printre lucrurile care amintesc de faptul că istoria aviaţiei române este una foarte bogată. De la poartă mi se spune, totuşi, că vizitatori există în număr destul de mare, numai că mulţi dintre ei preferă să vină la sfîrşitul săptămînii.

De la fotografii originale cu Smaranda Brăescu, la documente personale ale lui Radu Manicatide şi obiecte personale ale lui Aurel Vlaicu, Henri Coandă sau Traian Vuia, muzeul are tot ce-i trebuie pentru a fi un punct de maxim interes pentru turişti şi nu numai. Sau ar trebui să aibă. Din păcate, clădirea care adăposteşte muzeul se află într-o stare de degradare extrem de vizibilă, nu puţine fiind zonele în care tencuiala a căzut inclusiv pe exponate. În acelaşi timp, scîrţîiturile şi zgomotele venite din tavan te fac să crezi că o să-ţi cadă în cap, dacă mai stai mult pe acolo.

Cele mai multe dintre exponatele din interior au explicaţii ataşate, astfel că şi necunoscătorii în ale aviaţiei pot să afle măcar o parte din istoria românilor – de altfel impresionantă – o au în acest domeniu. Probleme cu informaţia sînt în exterior, unde, în jurul clădirii, au fost amplasate mai multe tipuri de avioane şi elicoptere folosite, la un moment dat, de Aviaţia Română. Aparatele de zbor – cele mai multe dintre ele, oricum – sînt parcă aruncate printre buruieni, iar starea de degradare este evidentă. Avioane în care au urcat piloţi cu experienţă se află acum printre cărămizi şi boscheţi, la discreţia cîinilor comunitari din zonă. De asemenea, exceptînd inscripţiile originale de pe aparate, nu există alte surse de informaţii, în locurile în care acestea sînt amplasate.

Zbuciumata istorie a muzeului

Site-ul instituţiei prezintă cîteva date istorice, astfel ca vizitatorii să ştie la ce să se aştepte. Primul care a avut ideea unui asemenea muzeu a fost Nicolae Iorga, iar demersurile iniţiale au fost făcute după Primul Război Mondial, de către Liga Naţională Aeronautică. La momentul respectiv, au fost adunate într-un punct muzeistic toate materialele de război pe care armata română le capturase în timpul confruntărilor. Bazele viitorului muzeu au fost puse, după 1970, de către generalii Aurel Niculescu şi Gheorghe Zărnescu, în localităţile Boboc şi Mediaş, însă patrimoniul a fost preluat de către secţia de aviaţie a Muzeului Militar Naţional. Oficial, Muzeul Aviaţiei a fost inaugurat pe data de 2 martie 1990. Totuşi, muzeul a funcţionat mai mult de un an în corturi, în cadrul Bazei 90 Transport Aerian. Ulterior, a mai trecut pe la Aeroportul Băneasa, iar acum se află pe strada Fabrica de Glucoză, în locul fostului Aerodrom Pipera.

Istoria acestei instituţii este, însă, destul de zbuciumată, iar istoricul Dan Antoniu, cercetător în aeronautică în cadrul Academiei Române, spune că starea în care se află muzeul este cauzată de lipsa culturii aviatice şi a dorinţei autorităţilor de a face ceva în acest sens. „Hangarele în care se află acum au fost ateliere ale armatei, staţii de radio. Eu, pe răspunderea mea, am trimis camioane care au cărat avioane pentru muzeu. Au fost probleme inclusiv cu terenul, în condiţiile în care autorităţile locale au vrut să construiască locuinţe acolo. S-a luat jumătate din suprafaţă şi s-au înghesuit avioanele într-un spaţiu foarte îngust. Oricum, n-au putut să construiască nimic acolo pentru că şi-au dat seama că e metrou dedesubt. Tot aşa a apărut şi o biserică în curtea muzeului, fără legătură cu unitatea militară“ – a declarat Dan Antoniu. Istoricul afirmă că muzeul nu e nici pe departe aşa cum ar trebui să fie: „În toate locurile prin care a trecut – acesta de acum fiind al patrulea –, muzeul a fost o improvizaţie. N-are nici un flux coerent, pentru că nu au fost lăsaţi să facă, nu e spaţiu pentru extindere. Oricum, nici acum nu se vrea amenajarea muzeului pentru că ar trebui bani.“

Pionierii aviaţiei române

Autor a numeroase cărţi despre cei care au făcut istorie în aviaţia română, Dan Antoniu are şi cea mai mare colecţie de fotografii care conţin imagini unicat cu aviatori, avioane, prototipuri şi alte documente legate de aviaţie în general, nu numai cea română. Conform istoricului, aviaţia română nu înseamnă doar Aurel Vlaicu, Traian Vuia sau Henri Coandă: „Sînt mulţi români care au fost adevăraţi pionieri în aviaţie, oameni care au emis concepte, chiar dacă n-au avut posibilitatea să le pună în practică, fie din lipsa banilor, fie pentru că erau prea avansate pentru tehnologia vremii respective.“ Din punctul său de vedere, Vuia, Coandă şi Vlaicu au fost norocoşi pentru că au avut posibilitatea de a-şi pune în practică ideile şi visele. Ei nu au fost, însă, singurii români care au încercat să zboare. „Undeva în Franţa, Rodrig Goliescu a făcut un aeromodel cu fuselaj tubular, era un soi de propulsie cu reacţie, în 1909. Aparatul construit de el folosea şi «efectul Coandă», chiar înainte ca Henri Coandă să-l breveteze. Nu ştia el de asta, nu a stat să analizeze“ – afirmă istoricul.

Cercetătorul spune că descoperirile unui român – Gheorghe Botezatu – au fost folosite inclusiv la NASA, capsula Apollo neputînd să ocolească Luna înainte de punerea în practică a calculelor românului. Tot el a fost cel care a construit primul elicopter stabil. „Îl ridica la jumătate de metru, lăsa acceleraţia blocată, se dădea jos din elicopter, aparatul de zbor se dezechilibra şi se reechilibra la loc, rămînea la jumătate de metru înălţime şi apoi se urca la loc. Undeva în 1922-1925 se întîmplă asta – era primul elicopter stabil din lume. Restul nu puteau să facă punct fix.“

Visul de zbor al oamenilor a început încă din Antichitate, iar românii au, şi ei, legendele lor. „Există două documente, unul într-o biserică din Transilvania şi unul într-o biserică din Ungaria, în care se spune că Avram Iancu şi oamenii lui ar fi coborît de pe munţi cu nişte planoare, cu aripi învelite în piele, construite din lemn, boierii trezindu-se cu ei pe moşii. Mai există înscrisuri vechi care vorbesc de persoane care-şi puseseră pe biciclete aripi, şi-au dat seama că le trebuie viteză“ – spune istoricul. Nici mitul Meşterului Manole nu a fost uitat, iar despre constructorul Bisericii Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi se spune acelaşi lucru – la finalul lucrării ar fi fost lăsat pe acoperiş şi de acolo ar fi scăpat prin zbor.

Istoria aviaţiei, strînsă într-un calculator

Pasiunea pentru aviaţie e moştenire de familie, în cazul lui Dan Antoniu, tatăl său fiind un iubitor al zborului. Deşi nu s-a văzut foarte des cu el, după despărţirea părinţilor, copilul de atunci a avut un sprijin în pasiunea sa de la un unchi, care era aviator. Totuşi, Dan Antoniu nu şi-a dorit să ajungă aviator. A ales istoria zborului, colecţionarea de fotografii şi realizarea de machete de avioane. Primele fotografii le are de la unchiul său, următoarele fiind realizate chiar de el, după ce a reuşit, adolescent fiind, să-şi cumpere un aparat de fotografiat: „Am mai multe categorii de fotografii: pe cîteva le-am primit, multe le-am făcut chiar eu, iar altele au fost fotocopiate sau scoase de pe clişee originale. Nu le-am numărat niciodată, însă sînt sigur cîteva mii, cam un terra de spaţiu pe hard-disk.“ Singurele poze originale cu planoarele lui Aurel Vlaicu de la el au plecat. Are, totuşi, un mare regret. Ar fi vrut să scrie o istorie a piloţilor cu sînge albastru de la noi. A şi încercat să obţină acces la documente şi la mărturii de la Casa Regală, însă pînă acum nu a reuşit. Istoricul a mai avut şi numeroase insigne, căşti şi alte obiecte specifice aviaţiei, însă, de-a lungul timpului, le-a vîndut unor colecţionari. „Din păcate, n-am transmis copiilor mei pasiunea pentru aviaţie, aşa că n-am cui să las colecţiile. Tot ce am despre aviaţie va merge la Arhivele Statului, pentru că acolo va putea să le vadă oricine“ – a adăugat Antoniu. Chiar şi aşa, cercetătorul nu şi-a pierdut speranţa că se vor găsi soluţii, atît pentru ca tinerii de azi să cunoască istoria aviaţiei, cît şi pentru o mai bună promovare a muzeului, care adăposteşte poate cele mai importante dovezi că aviatorii români au fost deschizători de drumuri în acest domeniu.

Amalia Dascălu este jurnalistă la Digi24.

Foto: A. Dascălu, L. Muntean

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.