Ipocrizie, seducție, manipulare

Publicat în Dilema Veche nr. 1031 din 11 ianuarie – 17 ianuarie 2024
image

Despre Lună se spune că ar fi mincinoasă pentru că ia forma unui C atunci cînd descrește și, invers, seamănă cu un D atunci cînd crește. În plus, nu ni se dezvăluie decît dintr-o parte și putem doar să-i bănuim fața ascunsă. Cînd oamenii dau prin mimică, prin atitudine, prin cuvinte mesaje și semnale diferite de ceea ce simt, de ceea ce cred, în scopul de a obține un avantaj social, îi numim ipocriți.

Asemeni Lunii, ipocritul are întotdeauna o față rămasă mereu în întuneric, de fapt întunecată. Se spune că ipocritul are două fețe, cea pe care o arată și adevărata lui față, dar aș zice că uneori această față „adevărată” nici nu există, în sensul că sînt ipocriți care nici măcar nu au ce să ascundă, fiind total lipsiți de consistență, înspăimîntător de goi. Dincolo de mască se află un hău, un nimic negru ca noaptea. Ipocritul nu are viață interioară, nu are viață personală, la limită aș zice că nu are viață, fiind doar o carcasă versatilă care în orice împrejurare înfățișează masca potrivită situației, adică cea pe care o crede el adecvată. Ipocritul bine antrenat e ca un mecanism, ca o păpușă automată, setată pe un program de seducție, de captare a bunăvoinței celor din jur.

În orice situație nouă, sesizează imediat orizontul de așteptare și livrează exact ce-ar presupune scenariul unui comportament care i-ar putea aduce beneficii de imagine, înnodarea de noi relații folositoare sau un profit material. Ipocritul e orice numai idealist nu, cu toate că se prezintă cu aplomb drept apostol al celor mai nobile valori, apărător al dreptății, căuzaș al celor mai pure idealuri. Eficiența ipocritului este remarcabilă, ai zice că acumulează succes după succes, numai că mecanismul funcționează în gol, valoarea centrală a ipocritului este generarea sacadată, continuă și apoi întreținerea asiduă, cu orice preț, a bunei impresii pe care dorește să o lase tuturor celor pe care îi întîlnește.

Lipsit de creativitate, de originalitate, de idei și de sentimente, ipocritul nu are nimic de exprimat, el nu face decît să permuteze prefabricate, sintagme și citate ciupite din autori admirabili, este marele conformist și marele colecționar de idei primite de-a gata, pe care le deversează apoi torențial în urechile cui apucă. Ipocritul este într-o continuă, lacomă și nesătulă campanie de cucerire a unui public pe care îl flatează cu vorbe zemoase-mieroase și ar face absolut orice fandare, orice piruetă, orice reverență numai să obțină un loc fruntaș în „lupta pentru urechea celuilalt”. 

Ipocritul este marele dandy al relațiilor interpersonale, în sensul că trăiește și moare nu în fața unei oglinzi, ci trăiește (e un fel de a spune) și e gata să moară răstignit, în efigie, oglindit în ochii celor din jur. Face totul ca să fie literalmente și în toate sensurile bine văzut. La o adică s-ar lăsa țintuit, transformat în afiș multiplicat și lipit pe toate inimile pe care a reușit, cu meșteșug, să le „fure”. Ipocritul e un fel de vampir, un spectru care nu este vizibil în oglinda sa din dormitor, el dobîndește realitate doar prin imaginea regizată pe care se străduie să o proiecteze (dacă ar putea, ar face-o stroboscopic) în fața senină, în ochii mari și în mintea necoaptă a celor pe care reușește să-i amăgească să stea cuminți ca o pînză pe care să apară, imensă, o siluetă fantasmată, imaginea unei protectoare făpturi-cloșcă.

De fapt, este doar un trucaj abil prin care ipocritul, asemeni unui crocodil nemilos, reușește să se hrănească din hălcile de energie, de adulație naivă, înșfăcate cu plescăieli satisfăcute din privirile sau vorbele celor pe care i-a păcălit cu ochii lui umezi, i-a făcut să creadă că ar fi „un dar al vieții”, „o sărbătoare continuă”, „comoara la-ndemîna oricărui trecător”. Ipocritul știe că nu există decît ca impresie în ochii altora și nu ratează nici cea mai neînsemnată ocazie de a-și însuși și etala, desigur cu genele palpitînd plecate, orice manifestare a unei emoții artistice care „dă bine”; asemeni găinii cu mărgica din poveste, el se grăbește să arate, cu falsă modestie, ce perlă a simțirii sau a gîndirii a mai ciugulit din ogrăzi străine. 

Tocmai pentru că este incapabil să genereze conținut, să ofere o expresie robustă a unei sensibilități autentice, ipocritul este nevoit să recurgă intensiv și abuziv la împăunarea cu impresiile pe care le face asupra celorlalți, încercînd ca din aceste ecouri și frînturi de laude să compună ca într-un puzzle imaginea ideală pe care o visează despre sine. Cu cît e mai conștient de indigența resurselor sale interioare, cu atît va dori să apară în ochii celorlalți mai plin de emoții și trăiri lăudabile, de calități artistice și de competențe științifice. Prin mimarea ticurilor și adoptarea recuzitei, va poza cu abilitate în specialist în cele mai variate domenii, îi va ataca pe veritabilii profesioniști care îl critică, va dori să-i distrugă, pentru că simpla lor prezență pune în relief impostura, semidoctismul și poza ipocrită, calpă, lipsită de substanță, butaforia. În același timp, ipocritul caută validarea prin contaminare, încearcă să se asocieze cu cei pe care îi consideră valoroși, îi va cultiva din interes, copleșindu-i cu atenții, lingușiri și complimente, în speranța folosului adus de „vecinătatea” celor care posedă mai mult capital simbolic decît el.

Chiar mai dezgustătoare este insistența de a mima atașamentul față de valorile religioase, pentru a fabrica impresia că ar fi o persoană demnă de încredere, structurată în jurul unor principii solide, înzestrată cu puritate morală și caracter nobil. În acest sector al trăirii spirituale, mima, falsitatea, fățărnicia sînt mai ușor de sesizat, jocul ipocritului este de cele mai multe ori realizat în tușe prea groase, apar stridențele, trîmbițele, exagerările sau gesturile pe care un credincios adevărat nu le-ar face absolut niciodată. Doar un ipocrit care vrea să pozeze în mare cucernic își poate face selfie-uri în biserică, numai cineva care nu are absolut nimic în comun cu practica religioasă postează pe rețelele de socializare fotografii în care este imortalizat momentul miruirii. Iată ce ni arată: aplecat pios, cu ochii închiși, ipocritul primește uleiul sfînt pe fruntea înclinată înspre preot. Greu de egalat o asemenea ostentație în afișare! E ca și cum ar face cu ochiul și ar spune: Mă vedeți cît sînt de devotat bisericii? Vedeți ce om bun sînt? Nu-i așa că merit să fiu iubit?Care mai poate fi conținutul sufletesc, ecoul spiritual al miruirii, dacă ai aranjat să fii fotografiat, într-un pretins instantaneu, tocmai în acel moment de taină?

Unde este adevărul trăirii? 

Lucia Terzea-Ofrim este conferențiar univ. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București, unde predă cursuri de antropologie culturală în cadrul Departamentului de Studii Culturale.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Submersibilul Titan, Foto Profimedia jpg
„Ce a fost bubuitura asta?” Reacția soției CEO-ului OceanGate la implozia submersibilului în care a murit soțul ei
Au apărut noi imagini de la tragedia cu submersibilul Titan al companiei OceanGate.
cub andreea esca (1) png
image png
Care a fost primul război din istorie. Atunci a apărut și un cuvânt
Bătălia de la Megiddo, desfășurată în anul 1457 î.Hr., este considerată prima bătălie din istorie care a fost documentată detaliat, oferindu-ne o imagine unică asupra strategiei, tacticii și organizării militare din Antichitate.
Gintautas Paluckas Dorin Recean FOTO Deschide md png
Premierul lituanian, la Chișinău: O Europă prosperă, de succes nu ar fi completă fără Rep. Moldova, Ucraina și Balcanii de Vest
Prim-ministrul Lituaniei, Gintautas Paluckas, a afirmat că „o Europă prosperă și de succes nu ar fi completă fără Republica Moldova, Ucraina și Balcanii de Vest”. Declarația a fost făcută la Chișinău, în cadrul unei conferințe de presă susținute împreună cu omologul său moldovean, Dorin Recean.
WhatsApp Image 2025 05 23 at 11 45 49 jpeg
Apariție-surpriză la cununia lui Mihai Albu. A fost în centrul atenției și arată impecabil la vârsta ei
La cununia civilă a lui Mihai Albu cu Elena Nechifor, toate privirile s-au îndreptat către o apariție neașteptată, Mihaela Borcea.
prosoape jpg
De ce miros urât prosoapele și cum să scapi definitiv de această problemă
Prosoapele par a fi un element banal în gospodărie, însă întreținerea lor corectă este departe de a fi simplă. Mulți se confruntă cu problema mirosului neplăcut care apare, deși prosoapele sunt spălate regulat și cu detergent de calitate.
Benjamin Netanyahu FOTO Reuters
Netanyahu, atac la adresa Franței, Canadei și UK: „Sunteți de partea greșită a istoriei”
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a lansat un atac furibund la adresa liderilor Franței, Canadei și Regatului Unit, afirmând că aceștia „au spus efectiv că doresc ca Hamas să rămână la putere”, potrivit BBC.
image jpeg
Georgia Fowler  sursa foto   Instagram jpg
O imagine de... groază. Un model Victoria’s Secret a sângerat pe covorul roșu de la Cannes!
Georgia Fowler a făcut senzație pe covorul roșu de la Festivalul de Film de la Cannes. Și nu numai ținutele ei au captat atenția tuturor, ci și bandajul plin de sânge pe care l-a etalat în văzul tuturor.