Între ură şi minciună politic corectă

Publicat în Dilema Veche nr. 634 din 14-20 aprilie 2016
Între ură şi minciună politic corectă jpeg

Responsabilii occidentali au investit în ultimii ani resurse considerabile în a explica de ce societăţile deschise nu se pot lipsi de o doză apreciabilă de corectitudine politică dacă vor să-şi păstreze şi deschiderea, şi eficienţa în lupta antiteroristă.

S-a făcut mult caz de nevoia, reală, de a nu se aliena musulmanii moderaţi şi de a nu-i determina să treacă la terorişti cu arme şi bagaje. De pildă, în reacţie la atacuri retorice nediscriminate la adresa islamului, a credincioşilor mahomedani sau a Coranului, declanşate, eventual, în siajul unor atentate teroriste islamiste de proporţiile celor de la Madrid, Londra, Paris şi Bruxelles.

S-a vorbit net mai puţin de faptul că, în Europa, între timp, minoritatea etnică şi religioasă cea mai prigonită nu e defel cea a musulmanilor, ci a evreilor. Prea puţin s-a scos în evidenţă, concomitent, faptul că, la nivel global, credincioşii cei mai crunt prigoniţi nu sînt musulmanii, din care nu puţini experţi în a se autovictimiza, ci creştinii.

Mai nou, autorităţile pakistaneze au declanşat o investigaţie menită să ducă la capturarea teroriştilor care au pus la cale un atentat de proporţii neobişnuite în oraşul pakistanez Lahore. Deflagraţia unor bombe purtate asupra sa de un terorist sinucigaş, aparţinînd jihadiştilor pakistanezi, care s-a aruncat în aer duminică, 27 martie, într-un parc frecventat de familii creştine, a ucis cel puţin 72 de persoane. Între victime sînt aproximativ 30 de copii şi numeroase femei. Multe sute de persoane au fost rănite de cele 20 de kilograme de exploziv. Talibanii, din gruparea Jamaat ul-Ahrar, care au revendicat atentatul, au explicat că ţinta lor au fost, în mod expres, creştinii.

Baia de sînge comisă în Lahore a recoltat în genere, pe plan internaţional, ceea ce merită. În speţă, condamnări dintre cele mai ferme. Au osîndit masacrul şi oficialii pakistanezi, şi Papa de la Roma, şi guvernul german. Dar, potrivit celui din urmă, s-a vădit că „terorismul se îndreaptă în egală măsură contra tuturor oamenilor, indiferent de sexul, vîrsta, credinţa, ori culoarea pielii lor“, după cum a explicat o purtătoare de cuvînt a Ministerului german de Externe.

Mă tem că această declaraţie, neîndoielnic bine intenţionată, nu e tocmai corectă. E adevărat că, pînă la urmă, orice terorism şi orice totalitarism reprezintă etalări de neomenie cruntă şi se îndreaptă, finalmente, contra întregii omeniri, a demnităţii omului, a dreptului său la libertate.

Dar a nu admite martiriul unor oameni ucişi doar pentru credinţa sau o­bîrşia lor e, la rîndul ei, o probă de inadecvare şi de fugă de realităţi. E ca şi cum s-ar afirma că evreii exterminaţi de nazişti n-ar fi fost asasinaţi pentru că se întîmplase să se nască evrei, intrînd ca atare, fără vreo vină personală, în vizorul genocidar al antisemitismului lui Hitler şi al aliaţilor lui fascişti. Ci pentru că avuseseră, cine ştie, ghinion să se afle, să zicem, prin preajmă.

În două curse se cade, cu regularitate, ca reacţie la provocarea totalitară a terorismului jihadist. Unii se lasă ispitiţi de izbucniri nediscriminate de ură. Or, ura ne sapă lăuntric. Dar e facilitată de mecanisme psihologice devoalate de psihanaliză, care ne determină să proiectăm în exterior, spre ceilalţi, carenţele şi neajunsurile noastre subconştiente.

Datorită lor ne vine la îndemînă să dăm vina pe mai oricine, în afară de noi şi de „ai noştri“. Pe „refugiaţi“, pe „migranţi“ şi „musulmani“, cînd n-avem la îndemînă romi, unguri, ruşi, evrei şi americani. Cu toţii sînt mai lesne de culpabilizat decît confruntarea cu defectele proprii. De pildă, cele din pricina cărora nu sîntem în stare să iubim. Sau cele din cauza cărora s-au diluat pînă la irecognoscibil şi s-au pervertit, în zone vaste ale Vestului, valorile naţionale şi religioase ale civilizaţiei iudeo-creştine. Astfel încît nou-veniţii din Orient nu prea mai au în ce anume să se integreze, cînd doresc s-o facă.

Alţii cotizează la apeluri aparent generoase, în fapt ipocrite, disociindu-i pe terorişti de fundalul lor islamist. Nu puţini intuiesc sau realizează că a ceda la tentaţia urii înseamnă a face jocul extremiştilor de toate soiurile, islamişti, fascişti sau comunişti, uniţi toţi în vrăjmăşia lor inconturnabilă faţă de statul democratic şi de drept.

Conştienţi că lumea liberă n-are dreptul să-şi trădeze valorile democratice şi respectul faţă de drepturile omului, cei din urmă cred că ar face bine să treacă sub tăcere ori să mascheze conţinutul identitar, religios şi cultural al conflictului. Ceea ce reduce şansele combaterii carenţelor de integrare a imigraţiei musulmane, ale promovării unei reforme a religiei islamice şi, implicit, ale sporirii eficienţei apărării antiteroriste.

Contrar opiniei multora, corectitudinea politică şi tendinţa autoculpabilizării excesive a occidentalilor nu constituie împrumuturi bizare, străine de cultura apuseană. Dimpotrivă, ele mi se par înscrise în codul genetic al civilizaţiei iudeo-creştine, întemeiate, benefic, pe severele imprecaţii, nu în ultimul rînd autocritice, ale proorocilor.

Dar e timpul să se întoarcă foaia. E timpul să se evite deopotrivă ura şi capcanele extremiste, dar şi să se renunţe la edulcorarea şi falsificarea demobilizantă a provocărilor totalitare confruntînd civilizaţia. A le lichida presupune să le depistăm rădăcinile. Le vom găsi în parte nu doar dincolo de noi, ci şi în propriile noastre inadecvări la libertate, cele peren producătoare şi stimulatoare de varii forme de totalitarism.

(apărut pe site-ul Deutsche Welle, www.dw.com)

Petre M. Iancu este jurnalist la Deutsche Welle.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Caz șocant în Olt. Un bărbat a fost decapitat, iar capul i-a fost aruncat la WC
Un caz șocant de crimă s-a produs miercuri, 6 decembrie 2023, în jurul orei 14,30, în localitatea Slătioara din județul Olt. Un bărbat a fost decapitat de un altul.
image
Manele cu conotații sexuale, la balurile de boboci din Craiova. "Au ajuns să le arate pe scenă și cum se face" VIDEO
Un liceu renumit din Craiova este arătat cu degetul după ce în spațiul public au apărut imagini de la petrecerea elevilor de clasa a IX-a. Artistul Luis Gabriel, anunțat pe afișul evenimentului drept "special guest". este acuzat că a cântat în fața minorilor melodii obscene.
image
Scandal în Italia: Bijutier condamnat la 17 ani de închisoare pentru uciderea a doi hoți care i-au legat fiica și i-au jefuit magazinul VIDEO
Un bijutier din Italia a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a împușcat mortal doi hoți care i-au jefuit magazinul și i-au legat fiica. Sentința a declanșat o dezbatere aprinsă privind limitele autoapărării în Italia.

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.