Între resemnare şi prevenţie

Publicat în Dilema Veche nr. 243 din 9 Oct 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Modernitatea culturală aduce cu sine încrederea oamenilor că îşi pot controla propria soartă, o orientare către planificare şi preîntîmpinarea apariţiei evenimentelor neplăcute, încrederea că ştiinţa şi tehnologia sînt mai eficiente, decît credinţa şi tradiţia, în a conduce către o viaţă mai sigură. Tipurile de comportamente derivate din orientarea către astfel de valori sociale includ responsabilitatea asupra propriei sorţi, preocuparea activă pentru prevenirea din timp a efectelor evenimentelor neplăcute. Chestionarele "European/World Values Survey", cele mai citate cercetări comparative din ştiinţele sociale, includ o întrebare despre măsura în care indivizii simt că îşi ţin viaţa sub control. Conform datelor culese în 2006, în toate ţările europene majoritatea populaţiei declară că deţine controlul asupra propriei sorţi, şi doar o minoritate tinde să se plaseze pe poziţii opuse. Doar unul din cinci români înclina, în 2006, să adopte scepticismul faţă de capacitatea de a-şi modela destinul, fapt ce plasa România la jumătatea unei ierarhii europene ad-hoc, un pic mai aproape de ţările nordice decît de vecinii estici, care erau mai defetişti. Ca şi în restul ţărilor, cifra este în scădere faţă de începutul, respectiv sfîrşitul anilor 1990, cînd "resemnaţii" constituiau 38%, respectiv 33% dintre români. Reprezentările asupra libertăţii de alegere şi de control asupra vieţii constituie unul dintre puţinii indicatori ai modernităţii culturale la care România nu se plasează spre sfîrşitul ierarhiei ţărilor europene. Probabil că interpretarea sa are nevoie de anumite nuanţări. La urma urmei, conform aceloraşi sondaje, cam două treimi dintre noi credem că "Ne bazăm prea mult pe ştiinţă şi tehnologie, şi nu de ajuns pe credinţă". Procentaje mai ridicate înregistrează doar Bulgaria şi Serbia, iar Moldova, Ucraina, Italia şi Spania (ultimele două - destinaţiile predilecte ale migraţiei româneşti contemporane!) prezintă scoruri similare. Restul ţărilor europene tind să respingă ideea că ne-am baza prea mult pe ştiinţă. Este util să luăm în considerare şi credinţa religioasă ridicată a românilor, comparabilă în Europa, conform datelor existente, doar cu a polonezilor şi a maltezilor, ca şi predispoziţia redusă spre asumarea riscurilor, spre a face lucrurile altfel decît au fost ele făcute dintotdeauna. Obţinem o imagine care sugerează că ceea ce definesc mulţi români prin a avea controlul asupra propriei sorţi poate însemna de fapt a avea credinţa că divinitatea ne va ocroti. Fără îndoială, societatea românească include o multitudine de grupuri care împărtăşesc valori diferite. Unii oameni sînt mai tradiţionalişti, alţii - mai moderni, alţii tind mai degrabă către postmodernitate. Cifrele globale pe care le-am amintit sugerează că, în ansamblu, sînt destul de mulţi români cu orientări ceva mai tradiţionale decît cetăţenii din restul Europei, referenţialul nostru obişnuit. O comparaţie cu ţările africane, spre exemplu, ar evidenţia mai degrabă modernismul nostru. Diferenţierile valorice dintre oameni sînt asociate de regulă cu cîţiva indicatori de status, dintre care cei mai importanţi sînt educaţia şi averea (în ciuda unor stereotipuri destul de răspîndite la noi, educaţia şi veniturile sînt destul de bine corelate). Educaţia contribuie la o mai bună stăpînire a cunoştinţelor acumulate de umanitate şi la adoptarea de valori care includ mai multă responsabilitate asupra propriului destin. Averea, veniturile oferă resursele necesare mobilizării în a-ţi făuri soarta. La polul opus sînt cei mai puţin educaţi, mai săraci. Ei sînt de regulă şi cei mai expuşi la diverse riscuri: nu au cunoştinţele şi resursele pentru a se proteja, sînt plasaţi social şi geografic în aşa fel încît sînt primii afectaţi de un eventual dezastru - fie că e vorba de o inundaţie, o epidemie de gripă sau un cutremur. Să presupunem că un astfel de om are de ales locul unde să îşi amplaseze casa. Resursele limitate şi slaba cunoaştere a caracteristicilor zonelor în care poate să locuiască îl expun la o alegere riscantă. Astfel de oameni au o probabilitate mai mare să locuiască pe malul unui rîu, într-o clădire degradată, să acceseze mai rar vaccinuri. Pe de altă parte, valorile lor sînt mai degrabă tradiţionale şi implică mai curînd resemnarea în faţa sorţii, o slabă preocupare pentru planificare şi prevenire. Pentru astfel de oameni, atitudinea raţională, activă implică mai ales respectarea normelor tradiţionale, ruga şi mulţumirea divinităţii, speranţa că urmînd calea dreaptă vor fi ocrotiţi. La extrem, a conştientiza probabilitatea apariţiei unui eveniment catastrofic, precum inundaţiile sau cutremurele, nu determină neapărat o altă reacţie de apărare decît invocarea sprijinului divin. Un astfel de portret reprezintă o generalizare. Diversitatea tipologică a societăţii este deosebită şi poţi întîlni oricînd comportamente care nu se încadrează în tipicul de mai sus. Am recurs însă la o astfel de simplificare pentru a evidenţia unul dintre factorii care pot determina comportamentul celor afectaţi de dezastre majore. Să mai notăm că, odată ajunşi în situaţii de criză - sinistraţi -, oamenii tind să se replieze către valori tradiţionale. Mai ales dacă împărtăşeau dinainte astfel de valori, ei au o probabilitate destul de mare de a se resemna în faţa sorţii şi de a se implica mai puţin în remedierea propriei situaţii, aşteptînd sprijin de la ceilalţi. Mai mult, ei riscă să nu acumuleze cunoaştere din experienţa nefericită pe care tocmai au trăit-o şi să se plaseze pe viitor în aceeaşi situaţie de risc. Comportamentele lor pot să îi irite pe ceilalţi şi este puţin probabil să fie acceptabile pentru societate. Ele pot fi însă înţelese, măcar parţial, prin prisma celor de mai sus, iar astfel de oameni pot fi ajutaţi să înceapă să-şi ia cu adevărat soarta în mîini.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.