Insuportabila uşurătate a criteriilor

Publicat în Dilema Veche nr. 197 din 16 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Amestec tot mai eteroclit de calitate ştiinţifică şi de improvizaţie frizînd impostura, peisaj scuturat spasmodic de scandaluri de corupţie, structură humboldtiană suferind de hemoragii acute de materie cenuşie bine pregătită şi motivată, structură antreprenorială în conflict cu un Minister slab, incoerent în reforme, dar, orişicît, instituţie europeană, "universitatea românească" are toate motivele să îşi limpezească urgent viaţa şi politicile. Universitatea noastră nu e nici cu totul murdară, nici deplin curată: e gri, şi pe asemenea nisipuri mişcătoare, se ştie, cresc junglele corupţiei. Unde ne sînt profesorii? Numărul lor uriaş, în epoca postcomunistă, a încetat de a mai garanta excelenţa învăţămîntului superior. Avansările discutabile (dar nu se pot face retrogradări, fireşte) au constituit reţele de solidaritate şi de putere pe criterii extraacademice: s-au făcut averi, s-au născut boieri... Dar nici politicile recente de modificare a criteriilor de avansare nu reuşesc să iasă din zona de gri. În esenţă, strategia rămîne cea a contabilizării punctelor şi a deresponsabilizării instanţelor de validare. "La ei", Johns Hopkins University cere, pentru postul de profesor de literatură franceză contemporană, următoarele: "3 ani de experienţă de predare universitară postdoctorală, cunoaştere fluentă a francezei, o listă de publicaţii consistentă cu aşteptările unei instituţii majore de cercetare" (

). Judecarea publicaţiilor revine juriului de concurs, se înţelege. România are, după socotelile mele, pentru aceeaşi situaţie, pe lîngă legi, Ordinele MEC nr. 5098, 5099, 5100 şi 5101 (octombrie 2005), 3548 (aprilie 2006), HG nr. 567/2005, Anexa 5 la O.M.Ed.C. nr. 356/15 februarie 2007. La care se adaugă prevederile, şi mai stricte, dar în acelaşi spirit, ale unor universităţi din "liga I". Pe baza lor, să ne imaginăm cum ar fi evaluaţi doi concurenţi: unul, francez, "crescut" după standardele lor, celălalt, român, produs "acreditat" al ultimilor 17 ani de libertate. Să-i numim FR şi RO. Din motive de spaţiu, mă rezum la cerinţele din documentele oficiale recente. Criteriul 1. Activitatea de cercetare. Două granturi/contracte de cercetare, în cel puţin unul fiind director (în ultimii 5 ani), iar unul din ele fiind internaţional. FR: are un grant privat de 1 an, în ultimii 5 ani. RO: participă la 5 granturi CNCSIS (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţămîntul Superior), e director al unuia din ele şi aceasta se echivalează cu grantul internaţional. Criteriul 2. Contribuţia ştiinţifică. Articole cotate ISI sau publicate în reviste acreditate CNCSIS - (7-9 minim), cărţi (două, în ultimii 5 ani, dintre care una ca autor prim sau unic). FR: nu are articole ISI (întrucît domeniul nostru nu cunoaşte asemenea publicaţii, în genere) şi - străin fiind - nu a publicat nici în reviste CNCSIS, ci doar în Poetics Today, Poetique etc. Ultima carte datează din 2002 (Editura PUF nu e acreditată CNCSIS nici ea...). RO: 225 de studii, articole, conferinţe, eseuri în reviste CNCSIS, 4 cărţi de autor în ultimii 5 ani, 3 volume coordonate (la edituri acreditate CNCSIS). Criteriul 3. Prestigiul profesional. FR: e citat adesea ca o referinţă în teoria literară pe plan mondial, a fost director de departament. Premiul Academiei Franceze (2002). Membru într-un juriu de doctorat pe semestru, în medie. RO: a fost decan, prodecan, prorector, inspector general, expert CNCSIS, membru în 5 jurii de doctorat pe semestru, în medie. A organizat colocvii şi conferinţe naţionale. Are 4 premii naţionale, ca scriitor. RO are, "la noi", cîştig de cauză. Pînă cînd concursurile româneşti vor număra "steagurile" candidaţilor (într-un tabel Excel sumativ), fără să lase juriului (presupus incoruptibil) responsabilitatea validării contribuţiilor lor ştiinţifice, orice "adaptare", "echivalare", "înţelegere" este - de fapt - posibilă. RO e o construcţie imaginară, pe modelul universitarului român de succes. FR e însă real, e profesorul Laurent Jenny, de la Universitatea din Geneva, care se amuză constatînd, amical şi stupefiat, că el, aici, n-ar fi bun nici de lector asociat... Iar disponibilitatea universităţilor noastre de a suspenda orice criterii (prin "echivalări" ad-hoc), doar pentru a "aduce" un profesor străin, mă sperie la fel de mult ca şi legile nepotrivite, în sine.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi