Indispensabilii în dungi cu stele

Laurenţiu CÂRCOANĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 364 din 3 - 9 februarie 2011
Turcia ţine în şah UE şi Rusia jpeg

Luna trecută, prietenul meu Doug a fost cam supărat. Ziua de leafă i-a picat chiar cînd a fost plecat pe teren. Fără să-şi dea seama, secretara i-a trîntit „check-ul“ cu chenzina pe birou, fără să-l bage într-un plic şi fără măcar să-l pună aşa, mai ferit. A doua zi, sosind la serviciu şi văzîndu-l cum stătea pe masă, Doug s-a uitat mirat în jur la colegii cu care împărţea biroul. Toţi se uitau liniştiţi la ecranele lor. Avuseseră timp berechet să studieze micul dreptunghi de hîrtie. Avea sentimentul că se produsese o nenorocire: toţi colegii ştiau exact cu cît era plătit. 

Secretul salariilor este o realitate numai în firmele private. Ele sînt confidenţiale, din mai multe motive, dar unul dintre ele este negocierea salariului. Dacă la interviu obţii un salariu mai mare, eşti imediat atenţionat că trebuie păstrată discreţia. Adică e în interesul tău să nu spui colegilor cu cît eşti plătit(ă), ca nu cumva să aibă motiv să ceară şi ei mai mult. Mai ales dacă productivitatea ta, în comparaţie cu a lor, lasă de dorit uneori. Ascultîndu-l pe Doug cum se lamenta despre salariul lui devenit informaţie publică mi-a venit în minte expresia de la economie politică din liceu cu „exploatarea omului de către om“.  Din cauza acestei informaţii, colegii de birou ai lui Doug nu mai puteau fi exploataţi cum se cuvine. 

Prietenul meu a fost de-a dreptul şocat de lipsa de discreţie a secretarei. Săptămîna ce-a urmat a plecat în vacanţă în Canada. Ieri s-a întors iar la muncă. L-am întrebat amical dacă a reuşit să treacă peste „şocul“ cu chenzina. A rîs şi mi-a mărturisit că nu prea. Avusese o vacanţă frumoasă, dar nu acest lucru a ţinut să mi-l povestească mai întîi, ci cu totul altceva: la aeroport, cînd a păşit dincolo de poarta de plecare, a fost trecut pe alt interval, de către personalul de securitate (TSA), şi supus unei percheziţii corporale. „M-au pipăit între picioare!“ îmi spunea el mirat. „Nu-mi puteam închipui că aşa ceva e posibil, dar am tăcut şi nu am spus nimic. Nu voiam să pierd avionul şi să-mi ruinez vacanţa.“ Zîmbea, dar numai pentru că era încurcat. 

Doug mi s-a părut un reprezentant fidel al americanilor care, deşi ţin mult la intimitatea lor (privacy – n.a.), nu reacţionează încă la toate semnele care indică dispariţia ei treptată. Realitatea este că americanii se bucurau, pînă nu demult, de garanţia deplină a dreptului la o viaţă privată. În zilele noastre însă, toate par a se transforma. Pe de-o parte, guvernul a emis legi care constrîng unele libertăţi civice în numele protecţiei cetăţeanului – aşa cum este Patriot Act: un pachet de legi votat în mare grabă de Congres, în urma atacurilor teroriste din 11 septembrie. Pe de altă parte, dezvoltarea rapidă a tehnologiei a transformat toate informaţiile, inclusiv fişele medicale, datele personale şi secretele de stat în cod binar şi le-a făcut pasibile de manipulare în spaţiul digital, deci implicit mai greu de protejat.

În cazul guvernului american, supărarea pentru pierderea intimităţii a survenit nu în urma neglijenţei unei secretare, ci atunci cînd unele informaţii cu conţinut strict-confidenţial au fost făcute publice de un australian, un tip exotic şi subţire ca un ţînţar, care sălta cu uşurinţă de pe un continent pe altul, deschizînd uşi menite să rămînă ferecate în numele libertăţii de informare. Cam aşa a fost „tors“ pe canalele de ştiri autohtone (CNN, FOX, MSNBC) „firul“ afacerii lui Julian Assange de către comentatori, experţi şi feluriţi invitaţi în studiouri: „În spatele acestor uşi deschise brusc, luaţi prin surprindere, politicieni şi oameni de stat au încremenit asemeni unor mătuşi bătrîne prinse în pijamale şi cu părul pe moaţe în budoarul lor în care s-a dat buzna din greşeală. Lumea a avut posibilitatea să admire indispensabilii coloraţi şi chipurile lipsite de fard ale diplomaţilor de tot felul şi chiar să admire «bigudiurile» în formă de directive nu tocmai democratice ale doamnei Hillary Clinton la adresa conducerii ONU. Dar la ce altceva să te aştepţi?

Guvernele în intimitatea lor sînt la fel ca oamenii (indivizii, n.a.) şi «satul» mondial ne conţine pe toţi, aşa cum sîntem, mai buni sau mai răi.“  Foarte puţin despre actualul conţinut al scurgerilor de informaţii. Doar o privire de ansamblu asupra fenomenului în sine şi o bilă neagră pentru lipsa de discernămînt a protagonistului principal. Un alt curent de opinie s-a sintetizat prin întrebarea: „Sîntem oare în pragul unei lumi în care uşurinţa cu care informaţia circulă ne obligă să ne pregătim pentru transparenţă totală?“. Doug tocmai se liniştise după peripeţiile din vacanţă, cînd chiar azi a apărut ştirea că o altă celebritate, fost guvernator al statului Minnesota şi fost luptător în ring, mai nou creator şi protagonist al unui „show“ avînd ca temă teorii conspirative de tot felul – nimeni altul decît Jesse Ventura – a dat în judecată organizaţia guvernamentală creată în 2001 sub numele de TSA (Transportation Security Administration – Administraţia Securităţii de Transport, n.a.). Motivul: i-au încălcat intimitatea în repetate rînduri prin percheziţiile draconice la care l-au supus de fiecare dată cînd a călătorit cu avionul în timpul filmărilor. 

I-am arătat lui Doug articolul proaspăt apărut pe site-ul MSNBC şi l-am întrebat dacă asta îl face să se simtă mai bine. Mi-a răspuns că „Da, sigur, dar nu numai asta“. „Ce altceva?“ l-am întrebat. Mi-a răspuns cu satisfacţie: „Ştii, Marge, care mi-a pus chenzina pe birou luna trecută, nu mai lucrează la noi“.

Laurenţiu Cârcoană este arhitect în Fargo, Dakota de Nord. 

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.