Incompetenţa care se vrea în vîrf

Publicat în Dilema Veche nr. 680 din 2-8 martie 2017
Incompetenţa care se vrea în vîrf jpeg

Incompetența
în necunoștință de cauză

Teofrast, discipolul lui Aristotel (promotorul virtuților umane), își începea fiecare dintre cele treizeci de Caractere (Inoportunul, Nemulțumitul, Bîrfitorul etc.) cu cîte o definiție concisă. Ca să procedăm la fel, vom spune că incompetența este totuna cu nepriceperea, nevrednicia, prostia, inadaptarea cuiva de a face ceva. Competența este calitatea omului de a se pricepe bine la ceva, iar asta presupune a avea cunoștințele, deprinderile și experiența necesare ocupării unui post. Sau, mai pe scurt, competența exprimă dreptul cuiva de a face ceva, iar incompetența interzice dreptul persoanei de a face ceva, de a rezolva o situație sau de a judeca performanța altuia.

Este lesne de înțeles că incompetența presupune și o doză consistentă de necinste și deficiența unor principii și valori coerente care să exprime un caracter unitar. Și de aici derivă lipsa de onestitate față de sine însuși, dar și o mare necunoaștere de sine. Astfel, incompetența nu se prezintă aproape niciodată singură, despuiată în ochii lumii, ci vine la pachet complet cu multe alte rele… Printre cele mai frecvente însoțitoare ale incompetenței sînt lingușeala, bîrfa, neîncrederea, scenariile și jocurile politice, trădarea, minciuna, dar și aroganța și superioritatea față de alții, mîndria exagerată, dorința de șefie, de a se afla în vîrf etc.

Asta se întîmplă pentru că incompetența o găsim în viața cotidiană sub două forme: una în necunoștință de cauză și alta relativ conștientă de sine, mai perfidă și mai meschină decît prima. Ambele forme se asociază cu o dramatică supraapreciere de sine și cu o superioritate semnificativă față de toți cei cu care se compară. Adesea, semnul indubitabil că ai de-a face cu oameni incompetenți este siguranța cu care se exprimă, cu care declară adevăruri absolute. Incompetenții n-au nici un dubiu că, dacă ei ar conduce lumea, aceasta ar fi mult mai bună.

Incompetentul în necunoștință de cauză este omul prost, cel care nu știe că nu știe. Dar dacă-l întrebi cum se vede pe sine, mai mult ca sigur că se poziționează printre cei mai vrednici. În felul său naiv, incompetentul în necunoștință de cauză face rău fără să știe și, de cele mai multe ori, acționează la îndemnul altora, fiind manipulat de alții.

Incompetentul care își cunoaște propriile limite este mult mai periculos decît primul. Ascunzîndu-și propria incompetență, caută să se înconjoare de alți incompetenți, cei mai mulți în necunoștință de cauză. Instrumentele cu care operează sînt: manipularea, înșelăciunea, minciuna. Imaginați-vă ce se întîmplă cînd un astfel de incompetent ajunge într-o poziție de director sau de președinte de partid.

O întîmplare hazlie petrecută în SUA, avînd în prim-plan un spărgător de bănci care, fiind prins de poliție, s-a declarat foarte surprins că a fost filmat de camerele de vederi pentru că, el, înainte de a da spargerea, și-a dat cu suc de lămîie pe față, i-a determinat pe doi psihologi, Justine Kruger și David Dunning, să studieze legătura dintre limitele autoevaluării și nivelurile de incompetență. Studiul întreprins de cei doi cercetători s-a soldat cu o mare descoperire, Kruger-Dunning Effect: indivizii cei mai incompetenți își supraevaluează semnificativ competențele, iar cei mai competenți și le subevaluează. Mai mult decît atît, cei mai incompetenți nu doar că se văd foarte sau chiar extrem de competenți, ci sînt și incapabili să înțeleagă competențele altora. Cam aşa stau lucrurile cu incompetenții…

Provocarea incompetenței – principiul lui Peter

Problema incompetenței ne privește pe toți. Fiecare dintre noi a avut și va avea ocazii nenumărate, chiar propuneri concrete, de a ocupa poziții sau funcții pentru care nu este pregătit, pentru care nu are competențele necesare și, drept urmare, nu este vrednic să le exercite.

Principiul lui Peter postulează faptul că, în orice ierarhie, organizație sau instituție, fiecare dintre noi tinde să urce pînă la nivelul său de incompetență (vezi Laurence Peter și Raymond Hull, Principiul lui Peter, Editura Humanitas, București, 1999, pp. 17-25). Principiul lui Peter se bazează pe o realitate greu de acceptat: fiecare organizație sau instituție cuprinde un număr de indivizi incapabili să-și îndeplinească responsabilitățile pentru care au fost angajați. Cum am putea să demonstrăm că nu este adevărat?

Conform lui Peter, întîlnirea cu incompetența face parte din fatalitatea destinului nostru. Dar asta nu trebuie să ne sperie, ci să ne provoace să redevenim modești, să practicăm ceea ce autorul numește incompetență creatoare, adică să refuzăm promovarea și să rămînem pe postul în care sîntem fericiți. Dar refuzul promovării nu este deloc simplu și reconfortant. Presupune o diminuare a ego-ului, un foarte eficace management al sinelui nostru… Presupune onestitate față de sine și o bună cunoaștere de sine. Refuzul de a ajunge cît mai aproape de vîrf nu este acceptabil nici pentru incompetenții în necunoștință de cauză, nici pentru cei care sînt conștienți de propria lor incompetență, dar care își compensează handicapul dezvoltînd un adevărat complex de superioritate. Acești incompetenți desăvîrșiți, adevărate forme fără fond, se autoevaluează ca fiind cei mai potriviți să ocupe pozițiile de vîrf din orice instituție sau organizație. Știu că n au competențe antreprenoriale, manageriale și de leadership, n-au experiență de manager, n-au nici cunoștințe tehnice, dar pentru pozițiile de director executiv, director general etc. sînt cei mai potriviți. Iată pattern-ul de gîndire al incompetenților care conduc o parte însemnată din destinul lumii de astăzi.

Să nu ne ferim să spunem că toți acești incompetenți calcă în picioare cele două fundamente de valoare pentru tot ceea ce reprezintă astăzi cultura și civilizația occidentală: cunoaște-te pe tine însuți și nimic în exces.

Incompetența
la vîrful piramidei

Metaforic vorbind, rolul oricărui manager și lider este să lupte cu răul și să învingă. Iar asta se bazează pe onestitate, pe a putea recunoaște răul și a ști care este binele, pe a avea motivația și competențele necesare în lupta cu răul. Managerul incompetent este răul însuși în cadrul unei organizații; nu este onest nici față de sine și nici față de ceilalți, nu are nici motivația și nici competențele necesare rolului lui. În schimb, are putere, influență și multe privilegii care acaparează tot ce-i mai bun, mai valoros în departamentul său organizația respectivă. Unele dintre semnele clare care ne sugerează că avem de-a face cu un manager nevrednic sînt: motivația puternică a acestuia de a-și spori puterea și influența („boala de a fi șef“), goana permanentă după cîștig material. Dar nu asta îl face să fie chiar atît de „rău“, ci reacția angajaților, colaboratorilor și subordonaților lui. Pentru că incompetența la vîrful piramidei naște două tipuri de reacții: unii angajați, în special cei mai competenți și mai implicați, devin demotivați, pierzîndu-și entuziasmul, își vor reduce efortul la minimum și în cele din urmă vor părăsi echipa și compania; alți angajați se îmbolnăvesc subit de incompetență, luînd drept model de succes comportamentul managerului lor. Prin asta nevrednicia este poate cel mai mare rău organizațional, pentru că se poate transforma cu rapiditate într-o adevărată „cultură a incompetenței“, întinzîndu-se ca un cancer agresiv peste tot ce este vrednic într-o organizație care a fost cîndva sănătoasă.

Și cu toate astea, în realitate, la vîrful cel mai înalt al piramidei, la nivelul de CEO (Chief Executive Officer), incompetența se simte ca la ea acasă. Mai bine zis, două treimi din cei care astăzi ocupă poziții de directori executivi vor eșua în următorii trei ani, vor fi schimbați din funcție sau concediați (vezi David L. Dotlich și Peter C. Cairo, De ce eșuează un CEO, Editura Curtea Veche, București, 2011, p. 15). Mai mult decît atît, un studiu publicat de Harvard Business Review, arată că doi din cinci CEO eșuează încă din primele 18 luni de la preluarea companiilor (vezi hbr.org/2005/02/ending-the-ceo-succession-crisis/ar/1). Iată principiul lui Peter în funcțiune! Două treimi din cei care ocupă în prezent funcția de director executiv au ajuns la propriul lor nivel de incompetență. Și să nu uităm că orice poziție de putere este precum Fata Morgana pentru individul incompetent… Cum de ajunge să fie selectat pentru poziția de conducere este o cu totul o altă poveste.

Omul nevrednic
versus omul vrednic

Expresia „omul potrivit la locul potrivit“ reflectă faptul că, într-o organizație sau într-o societate bine rînduită, fiecare loc este ocupat de cel mai vrednic să-l ocupe. Este omul pe care englezii îl numesc reliable, adică vrednic de încredere. Dar vrednicia nu este chiar la îndemîna oricui, nefiind ușor de accesat de către fitecine. Depășind sfera competenței, vrednicia exprimă sublimul omenesc: frumusețea și bunătatea, dar și adevărul și dreptatea. A spune că „omul sfințește locul“, că doar competența nu este suficientă, că este nevoie de onestitate, de motivație și determinare. Astfel, vrednicia presupune atît caracterul omului (valorile și atitudinile), cît și motivația, hotărîrea și perseverența cu care își exercită competența într-un anumit domeniu. În acest sens, vrednicia omului este sinonimă cu însăși căutarea excelenței, a perfecționismului, a face lucrurile cît se poate de bine. Cum poți să nu admiri un astfel de om?

Se cade totuși să nu fim total lipsiți de simțul realității. Organizațiile în care sîntem angrenați și societatea în care trăim sînt departe de a fi bine rînduite și, în multe domenii de vază, conduse de niște incompetenți. Dar trebuie să știm că principala diferență dintre o organizație sănătoasă și una bolnavă stă în sistemul de selecție și de distribuire a competențelor. Aidoma stau lucrurile și cu principala diferență dintre societatea noastră și cele occidentale. În forma ideală, un astfel de sistem de selecție promovează oamenii vrednici în toate pozițiile-cheie. Și chiar dacă și în societățile occidentale sistemul de selecție eșuează uneori, instalînd incompetența la vîrful piramidei, în modelul românesc asta pare să fie regula. Antiselecția, după cum spunea Petru Creția, „alegerea, cu grijă, a omului celui mai nepotrivit“. De ce? Prevalența criteriului politic, nepotismul, cumetriile, relațiile etc. macină sistemul de selecție a oamenilor vrednici cu scopul autoprotejării propriilor interese și nevoi ale celor nevrednici. În forma românească, adevărații oameni vrednici, care nu sînt puțini, sînt ținuți jos, manevrați cu multă pricepere de conspirațiile incompetenților gata instalați la putere. Iar acești incom-pe-tenți în necunoștință de cauză slăbesc forța societății românești și îi grevează viitorul pe termen lung. Și cine ar putea să izbutească în lupta cu balaurul cu șapte capete al corupției atît de generalizate?

(Ne)Vindecarea incompetenței

Vindecarea incompetenței este un proces extrem de dureros, condiția sine qua non fiind onestitatea față de sine. Dacă ar exista un dram de onestitate față de sine, o autoevaluare corectă și o analiză critică cu privire la sine, procesul de vindecare ar fi posibil în trei pași: conștientizarea și acceptarea propriilor limitări, motivația și voința de a se autodepăși și autoactualiza, definirea clară a noilor competențe avînd informații corecte despre standardele domeniului respectiv.

Se cade să reamintim că cei mai mulți incompetenți nu sînt conștienți de propria, lor limitare, iar o altă parte însemnată, care știu cîte ceva, nu vor schimbarea fiind rău intenționați. De toți acești indivizi să ne ferim, pentru că ei reprezintă una dintre relele cele mai rele ale degradării umane, asociindu-se și dezvoltînd adevărate organizații ale nevredniciei, în care domină cultura incompetenței, molipsindu-i pe toți cei care o acceptă tacit sub diversele ei forme.

Albert Einstein spunea că „două lucruri sînt infinite: universul și prostia omenească, și încă nu sînt sigur de primul“. Deci să nu ne amăgim, pentru că incompetența este infinită… 

Dorin Bodea este dr. în economie, director general și senior consultant la Result Developement. A publicat între altele, volumul Valorile angajaților români (2013).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

mihaela vorniceanu FOTO ijj (1) jpeg
O femeie, unul dintre cei mai „pistolari” ai MAI. Cine este jandarmerița căreia îi place să tragă cu pușca semi-automată cu lunetă
O jandarmeriță din Botoșani este unul dintre cei mai buni țintași pe care-i are Ministerul Afacerilor Interne. Îi place să tragă cu pușca semiautomată cu lunetă, dar participă și la concursuri de tir cu pistolul. Are mai multe premii și clasări onorabile, atât la tras cu arma dar și la atletism.
Vlad Tepes 002 jpg
16 iunie: Ziua în care Vlad Țepeș conduce atacul surpriză, de noapte, împotriva otomanilor
În ziua de 16 iunie, Vlad Țepeș lansează celebrul atac surpriză, de noapte, asupra taberelor otomane și se naște cunoscutul artist Tupac Shakur.
trump putin  jpg
S-a încheiat „luna de miere” dintre Trump și Putin? Expert: „Lucrurile nu stau bine”
Președintele Trump l-a numit „nebun” pe Putin și a promis sancțiuni drastice. Marchează acest moment încheierea „lunii de miere” dintre președintele american și cel rus? Răspunsul ni-l dă expertul în securitate Iulia Joja.
image png
Andreea Raicu, criticată de un bărbat pentru că susține feminismul: „M-am săturat să tot aud acest refren obosit”
Andreea Raicu militează pentru ca vocile și drepturile tuturor femeilor din această țară să fie auzite, însă implicarea sa în susținerea cauzei feministe a adus și reacții neplăcute. Ce i-a reproșat un bărbat vedetei?
Nicusor Dan sedinta Consiliul Primariei  Foto Inquam Photos george Calin (3) jpg
Primul reproș la adresa lui Nicușor Dan în coaliție. „În loc să-l desemneze pe Bolojan premier, a întărit PSD” SURSE
Președintele Nicușor Dan a stârnit nemulțumire în coaliția de guvernare prin decizia de a amâna desemnarea unui prim-ministru.
Lacul Sfânta Ana, un important obiectiv turistic din Harghita jpeg
Legenda neștiută a Lacului Sfânta Ana. De ce se spune că a fost format din lacrimi și ce iubire neîmplinită ascunde
Lacul Sfânta Ana, ascuns în inima munților Harghitei, este unul dintre cele mai spectaculoase și misterioase lacuri din România. Unic în Europa Centrală, este singurul lac vulcanic intact din regiune și singurul de acest tip din România.
Recep Erdogan FOTO Profimedia (2) jpg
Erdogan face apel la „acţiuni urgente” pentru a preveni o conflagraţie regională. Ce i-a spus lui Trump despre „spirala de violenţă declanşată de atacurile Israelului”
Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, a cerut duminică, în timpul unei convorbiri telefonice cu liderul Statelor Unite, Donald Trump, „acţiuni urgente” pentru a preveni transformarea conflictului fără precedent dintre Israel şi Iran într-unul regional.
volan webp
Spune-ne cum conduci, ca să-ți spunem cine ești! Poziția mâinilor de pe volan îți dă de gol personalitatea
Ai putea crede că modul în care îți ții mâinile pe volan este pur și simplu o chestiune de confort sau un obicei format în timp. Dar psihologii susțin că acest detaliu aparent banal spune multe despre cine ești cu adevărat.
macron trump jpg
Liderii europeni îl vor presa pe Trump cu privire la strategia Israel-Iran la reuniunea G7
Liderii care se reunesc pentru summitul din Canada intenționează să îl constrângă pe președintele american cu privire la întreaga sa strategie privind Iranul.