Închis temporar

Filip STANDAVID
Publicat în Dilema Veche nr. 438 din 5-11 iulie 2012
Închis temporar jpeg

În 2013, cinematograful clujean Arta împlineşte suta de ani. A funcţionat fără întrerupere de la inaugurare pînă în februarie anul acesta. S-a mai redeschis doar în perioada Festivalului de Film Transilvania (TIFF). Vizitatorilor ocazionali, ca mine, sala le sare în ochi prin arhitectura blînd-bătrînească de început de secol XX şi le menţine interesul (între altele) graţie celor mai confortabile fotolii peste care am dat în toate sălile din România.

E – era? – un cinematograf un pic altfel. Parte, în vremea din urmă, a reţelei paneuropene Eurimages, difuza (şi) filme alăturea cu drumul, ciudăţenii finlandeze, italieni recenţi etc. Nicu Mihali, fost student la Literele UBB-iste, îşi aminteşte cum, la începutul mileniului, încerca să identifice Clujul în spotul Eurimages de dinaintea fiecărei proiecţii: „Era o mîndrie pe care o puteam simţi doar acolo – Clujul pe lista cu oraşele importante care aveau, şi ele, cinematografe de acest fel. Cam de atunci a început să-i scadă şi popularitatea“.

Iar popularitatea a scăzut accelerat. Am încercat cinematograful, în afara festivalului amintit, la o proiecţie cu An Education din 2011: am fost cel de-al doilea spectator şi mi s-a spus că am prins o zi aglomerată. Clujenii confirmă, pe de altă parte, că instituţia a avut o problemă de percepţie publică. Nicu Mihali povesteşte că „se răspîndise vestea că cei de la Arta au început să dea numai filme proaste. Dintre filmele «proaste» pe care le-am văzut acolo îmi amintesc de Omul fără trecut al lui Aki Kaurismäki, de Camera fiului, de Nanni Moretti, de Dogville-ul trier-ian. Tot acolo am văzut Sex and the City, prima parte, la pachet cu cea mai mare ruşine pe care am îndurat-o într-un cinema: într-o sală plină-ochi cu femei, eu – cu barbă de o săptămînă. Nici dacă veneam rujat şi cu pantaloni roz mulaţi nu atrăgeam atenţia mai tare.“ Administrată pînă de curînd de Regia România Film, clădirea care adăposteşte Arta a fost retrocedată moştenitorilor constructorului, familia Sebestyen. După o serie de neînţelegeri, proprietarii au intrat în posesia imobilului. Sentinţa definitivă favorabilă lor spune că cinematograful ar trebui să funcţioneze pînă în 2015.

De ce e închis, atunci? „În momentul în care am rămas cu un spaţiu incomplet funcţional, e greu să ni se dea un termen“, afirmă Andrei Sebestyen, nepotul constructorului. Şi adaugă: „intenţia noastră e categoric în acest sens (de păstrare a cinematografului şi după 2015, n.m.), dar şi publicul trebuie să ne ajute. Pînă să se fi închis, nimeni nu s-a interesat de cinematograful ăsta. Eu l-am văzut uşor abandonat“.

Elena Încrosnatu, directoarea adjunctă a România Film, îmi dă a înţelege că Regia n-a avut încotro: a predat echipamentul împreună cu sala şi nici nu şi-a pus problema să o cumpere. Nu numai că un spaţiu din centrul Clujului n-are cum să fie ieftin, dar Arta „era un centru care aducea pierdere. Am stopat un pic gaura neagră“. „Între timp – recunoaşte Andrei Sebestyen – am primit mai multe oferte de cumpărare. Am fost extrem de reticenţi.“

Pe scurt: statul se retrage, iar proprietarul se pune anevoie în mişcare. Sună dureros de familiar. Aşa s-a întîmplat cu o sumedenie de cinematografe din toată ţara – recîştigate sau nu în instanţă – şi mulţi vor spune că unul în plus sau în minus chiar nu mai contează. Trist paradox: România se bucură de un cinema recent de-a dreptul relevant la nivel global, în vreme ce numărul sălilor administrate de stat a scăzut după 1989 de la 600 la mai puţin de 40. Cu alte cuvinte, cinema fără cinematografe. Mă şi văd povestind unor puştani, după ce va fi trecut destulă vreme, cum a cîştigat un regizor român Marele Premiu la Cannes în 2007 – la ce bun dacă nu vor avea unde să vadă filmul aşa cum trebuie să fie văzut un film?

Filip Standavid este jurnalist la Europa FM.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.