Încercări

Publicat în Dilema Veche nr. 132 din 3 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Naum e autist şi nu mai e copil. Din păcate, s-a născut în România într-o perioadă în care despre sindromul lui nu se ştia mai nimic, cu atît mai puţin despre vreo terapie posibilă. Pe deasupra, în anii ’80, toţi copiii anormali constituiau o ruşine ne-afişabilă într-un stat comunist impecabil, cum era ţara noastră. Multă vreme am considerat această nenorocire ca pe un blestem; apoi mi-am zis că ne încearcă Dumnezeu şi că trebuie să facem cumva să dovedim că merităm o minune reparatorie. Am aşteptat-o multă vreme, cînd cu răbdare şi speranţă, cînd cu dezamăgire şi furie. Abia acum, privind în urmă, îmi dau seama că minunea a fost Naum însuşi, cu candorile şi fragilitatea lui, care ne-au întărit şi ne-au corectat defectele. Nu ştiu cum se întîmplă, dar acum, cînd încerc să-mi amintesc despre copilăria lui, îmi vin în minte doar întîmplările înduioşătoare. Chiar mă tem că va urma o poveste siropoasă. Dar dacă am decis să fiu sinceră, trebuie să le consemnez aşa cum se conturează ele astăzi. 1. 1979. Naum împlineşte 1 an şi îi serbăm ziua. Comportamentul lui neobişnuit nu a primit încă un nume oficial, iar aşteptările noastre se întreţes cu spaime nemărturisite. Nu reuşeşte să sufle în lumînarea de pe tortul de frişcă şi se înfurie cu atît mai mult cu cît a fost aşezat pe un scaun sub care am pus o sticlă de vin, iar naşa lui se apropie cu forfecuţa să-i taie moţul. Plînge zgomotos cu lacrimi de crocodil. Ne grăbim să-i oferim tava pe care erau pregătite obiectele din care trebuie să aleagă. Tace brusc, priveşte foarte atent şi alege lucrul cel mai nestrălucitor, o pensulă mică de acuarelă. O ia, o priveşte lung şi suflă spre ea cu putere şi cu satisfacţia reuşitei. Atunci am început să învăţ gustul victoriei. 2. Are vreo 3 ani, stă în fund la mine în braţe şi mă trage dureros şi repetat de păr. Deschid gura să strig auuu, dar mă opresc înduioşată cînd îl aud: părul mamei ca un izvor. Cred că nimeni nu-mi spusese pînă atunci ceva atît de frumos. 3. A împlinit 5 ani şi merge împreună cu fratele lui la o grădiniţă particulară din apropiere, singura care l-a acceptat. Îmi dau seama ce progrese extraordinare face, din momentul în care începe să vină acasă agitat sau senin, după cum educatoarea i-a dăruit, la sfîrşitul programului un măr sau o lămîie desenate pe carton. Înţelege că asta înseamnă un fel de apreciere pentru comportament. 4. E seara în care îl aşteptăm pe Moş Crăciun. La grădiniţă, Moşul venise mai devreme. Stăm pe covor, lîngă bradul împodobit cu mere aurite, cu lumînări roşii şi cu un înger mare în vîrf şi repetăm O, brad frumos. Cel mic ştie cuvintele şi le cîntă tare şi fals. Naum se încăpăţînează să cînte alte cuvinte, se înfurie şi ne încurcă. Ne oprim şi îl lăsăm să auzim ce spune. O brad frumos, o, brad frumos / Aş vrea să fiu ca tine / Înalt, frumos şi curajos / Şi făcător de bine! Din tot ce învăţase la grădiniţă, era singura strofă pe care părea să o fi înţeles. De atunci, toată familia noastră cîntă aşa de Crăciun. 5. La 5-6 ani încercăm să-l determinăm să deseneze, în speranţa că va găsi o cale de comunicare mai nuanţată decît cele cîteva propoziţii simple în care se exprimă. Pare să prefere pensula, aşa încît îi dăm un borcan cu culoare roşie şi îl lăsăm pe terasă cu hîrtiile în faţă. Cînd ne întoarcem după o vreme, găsim un băieţel trist, pictat pe perete, şi pe Naum la fel de trist, privindu-ne prin ochiurile hamacului. Numai cine ştie în ce ritm se dezvoltă un autist poate înţelege ce bucurie ne-a provocat Naum atunci. 6. E deja la şcoală, în aceeaşi clasă cu fratele lui mai mic, care-l aduce acasă cînd îl simte prea agitat şi care-l ajută la lecţii în fiecare după masă. În curtea şcolii se găseşte mereu un băiat mai mare care să-l sîcîie pe Naum, copilul ciudat şi speriat. Cel mic vine acasă plîngînd de furia neputinţei: ar vrea să-l apere pe fratele lui, dar îi e frică. Oricît mi-ar fi de greu, îi explic că eu refuz să mă amestec şi că fiecare trebuie să ne descurcăm după cum ne lasă inima. A doua zi, vin amîndoi acasă roşii la faţă şi transpiraţi şi aflu că mezinul şi-a luat inima în dinţi şi a sărit în apărarea lui Naum. Nici nu a fost aşa de greu, obraznicul s-a speriat imediat şi a fugit! De acum nu o să-mi mai fie frică niciodată. Aşadar, Naum l-a făcut curajos. 7. E iarnă şi am ieşit în parc cu Naum să plimbăm căţeluşa pe care o avem de curînd în casă. E pui şi aleargă prin zăpadă fericită, fără să ştie încă să se oprească. Ajunge la marginea lacului şi se trezeşte direct în apa rece, dar nu îngheţată. Cîţiva trecători se indignează, cine e criminalul care a aruncat puiul de cîine în apă, pe vremea asta? Eu mă aplec peste taluz să o trag afară din apă şi în toată agitaţia asta aud vocea calmă a lui Naum, mîndru că a învăţat să citească: Nasta, tu nu ai văzut că aici scrie SCĂLDATUL INTERZIS? Dacă mă gîndesc la viaţa de adolescent şi de adult a lui Naum, constat că e lipsită de parfumul şi bucuriile mici ale copilăriei. Dar ştiu că, dacă sînt amărîtă într-o zi, singurul care observă este el, autistul rupt de lume. De cum intru pe uşă, mă întreabă: dar tu de ce eşti supărată astăzi? Şi mai ştiu că, cel puţin pînă acum, mă simt nemuritoare. Pentru că Dumnezeu mi-a dat o încercare pe care trebuie s-o duc la capăt.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Litoralul de la munte, alternativă la Marea Neagră. Trei locuri spectaculoase de bălăceală și de făcut plajă, în inima munților
Litoralul românesc se poate dovedi o piatră grea de încercare atât din punct de vedere financiar, al distanței în anumite cazuri dar și al aglomerației estivale. România are însă un relief care oferă numeroase alternative, inclusiv în zonele montane.
image
„Antrenorul de genii” a fost arestat preventiv. Lajos Kristof spune că se afla într-o stare de somnambulism când a violat un minor
Lajos Kristof, care a fost prins în flagrant în timp ce agresa sexual un băiat de 14 ani, a fost arestat preventiv duminică. Acesta a declarat în fața anchetatorilor că ar fi întreținut relații sexuale cu minorul fără să fie conștient și că se afla într-o stare de somnambulism.
image
Povestea profesoarei care și-a donat salariul pentru a-și premia elevii cu note mari la Bacalaureat
O profesoară de Matematică de la Colegiul Tehnic „Emil Negruțiu” din Turda, județul Cluj, și-a premiat în bani elevii care au reușit să obțină note peste 9 la Bacalaureat. „Totul a pornit dintr-o glumă pe care eu, însă, am luat-o în serios”, a povestit pentru „Adevărul” Alexandra Avasicei.

HIstoria.ro

image
Ghinionul lui Tiberiu, „împăratul care nu iubea Roma”
Antonio Spinosa, în eseul Tiberiu – Împăratul care nu iubea Roma, abordează o temă des invocată de mine pînă acum: Rolul imens pe care-l îndeplinește scrierea unui istoric în imaginea transmisă posterității de prezentul în care a trăit și activat o personalitate.
image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.