Începutul

Rodica MIHĂILĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
Începutul jpeg

Eram studentă la Facultatea de Engleză a Universității din București la mijlocul anilor ’60, cînd orientarea României spre o politică mai independentă în cadrul blocului sovietic a dus la o oarecare deschidere spre Occident și implicit la o ușoară liberalizare a constrîngerilor ideologice care marcau învățămîntul românesc. Noi, studenții de la engleză, am fost printre primii beneficiari ai acestei deschideri, cu precădere în zona relațiilor româno-americane.

Pînă în 1960, în condițiile întețirii Războiului Rece, Catedra de engleză oferise doar sporadic cursuri de literatură americană, pentru ca mai apoi ele să dispară cu totul. În cei cinci ani de studiu programa prevedea un singur curs din aria americanisticii, mai precis a literaturii americane, fie că era vorba de o selecție pe criterii ideologice a cîtorva scriitori de orientare marxistă, precum Albert Malz, Michael Gold și Howard Fast (curs prof. Clinca 1952-1954), fie cursuri generale pînă la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cu accent pe poezie (curs prof. Levițchi 1955-1957) sau pe proză (curs prof. Cartianu 1958-1961). Deschiderea despre care vorbeam a făcut însă posibilă o intensificare a schimburilor academice cu America, promovate la noi pe scară redusă încă din 1960, prin lansarea programului Fulbright subvenționat de guvernul Statelor Unite. Începînd cu 1963, odată cu sosirea la București a prof. Thomas Amherst Perry, primul lector Fulbright de limbă și literatură americană, urmat în fiecare an de cîte un alt bursier Fulbright, americanistica revine timid printre disciplinele de predare sub forma unor cursuri, e drept, opționale, ținute de aceștia pentru studenții anului III-IV. Așa se face că primul și singurul curs de literatură și cultură americană care ni s-a oferit în anii studenției, pentru cei care au dorit să-l frecventeze, a fost cel ținut de profesorul Ralph Aderman de la Universitatea din Wisconsin, Milwaukee. Era un opțional de literatură și cultură americană din secolul al XIX-lea – secol agreat de autoritățile române, dar era de fapt mult mai mult decît atît. Pentru cei cîțiva studenți care ne-am înscris la curs, profesorul Aderman însemna contactul direct cu America, cu valorile și tradițiile ei, cu ce însemna să gîndești și să trăiești liber, fiindcă prelegerile și discuțiile care le însoțeau treceau mult dincolo de limitele secolului al XIX-lea și ne aduceau adesea în prezent, chiar dacă de cele mai multe ori comparațiile cu prezentul nostru românesc rămîneau nespuse. Acest prim contact direct cu America avea să-mi schimbe viața, să-mi incite imaginația și să-mi direcționeze cariera spre domeniul pînă atunci necunoscut nouă, al studiilor americane, pe care profesorul Aderman ni-l prezenta drept o cucerire a educației liberale, menit să explice America și experimentul construcției sale democratice – un domeniu al interdisciplinarității ri-dicat pe pilonii literaturii, istoriei și sociologiei, dar deschis oricărei abordări venite din perspectiva altor discipline.

Mai tîrziu, după ce am devenit eu însămi membră a Catedrei de engleză, două stagii de cercetare în Statele Unite mi-au permis o explorare în profunzime a domeniului și mi-au întărit convingerea că el trebuie și poate fi introdus și la noi.

Dacă în Statele Unite instituționalizarea studiilor americane a început încă din anii 1930, iar după cel de-al Doilea Răz-boi Mondial procesul a luat amploare, această arie disciplinară fiind introdusă în mai toate marile universități din Occident, în majoritatea țărilor est-europene inițierea unor asemenea programe s-a produs pe parcursul tranziției post-comuniste, ele fiind percepute drept un semn și o cale de liberalizare, democratizare și modernizare.

În mod firesc, Catedra de engleză era locul cel mai potrivit pentru a pune bazele studiilor americane, dar așa cum aveam să descopăr curînd, drumul spre instituționalizare s-a dovedit a nu fi deloc ușor. Majoritatea obstacolelor se aflau în interiorul sistemului de învățămînt superior bazat pe o tradițională „osificare“ departamentală, care cu greu permitea existența unui program în esență inter/multi-disciplinar. Restricții de ordin bugetar și administrativ, lipsa resurselor, dificultatea asigurării unui corp didactic specializat și în bună măsură rezistența disciplinelor tradiționale în fața noilor veniți au fost tot atîtea obstacole. Unele au fost depășite, altele persistă încă.

În 1993, cu sprijinul prof. Emil Constantinescu, pe atunci rector al Universității din București, mai tîrziu președinte al României, am reușit să introducem la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine programul de studii americane pe care îl proiectaserăm ca o a doua specializare la nivel de licență. Era o premieră națională. Doi ani mai tîrziu, am inaugurat la facultatea noastră un masterat de studii americane cu durata de un an și un Centru de Studii Americane, al cărui director am avut onoarea să fiu. Instituționalizarea începea să se extindă prin înființarea unor masterate de studii americane la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iași (1995) și la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca (1997), urmate de masteratele lansate în 2004-2005 la Universitatea de Vest din Timișoara și la Universitatea „Ovidius“ din Constanța. Un pas însemnat pe calea instituționalizării s-a făcut la Universitatea din București începînd cu anul academic 2004-2005, cînd Centrul de Studii Americane a inițiat primul program de licență cu specializarea „Studii americane“, acreditat de Ministerul Educației Naționale. Modelul a fost urmat de Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iași, Universitatea „Ovidius“ din Constanța, Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu și Universitatea „Transilvania“ din Brașov.

Nu încape îndoială că programele de studii americane au jucat un rol important în reforma curriculară de după 1989 nu numai prin caracterul lor inter-, multi- și transdisciplinar, dar și prin aceea că au introdus, pe lîngă studiul limbii și literaturii, o serie de arii de studiu deloc sau mult prea puțin explorate în facultățile cu profil filologic, care aveau menirea să pregătească absolvenți pentru o piață a muncii remodelată de diversificarea și reconfigurarea cunoștințelor, precum și de efectele economiei de piață și ale globalizării. Printre acestea s-au numărat studii feministe și de gen, studii etnice, studii media și de film, cultura populară, cultura nativilor americani, cultura afro-americană, cultura corporatistă. Structurat în trei module: cultură și valori, istorie și politică, societate și comunicare, programul de la București s-a dezvoltat rapid datorită faptului că flexibilitatea lui ne-a permis să apelăm la colegi din varii domenii precum istoria, sociologia, științele politice, filozofia, dreptul, jurnalismul, artele vizuale, filmul și marketingul, a căror cercetare viza mai mult sau mai puțin și arealul american, să beneficiem din plin de prezența bursierilor americani Fulbright afiliați cu Universitatea din București, dar în același timp să ne formăm propriii specialiști prin doctorate în studii americane și specializări în Statele Unite, în primul rînd prin intermediul burselor Fulbright acordate cetățenilor români.

Și iată că mă întorc la contribuția inestimabilă pe care programul Fulbright și implicit Ambasada SUA au avut-o și o au în inițierea, proliferarea și consolidarea studiilor americane din țara noastră și în afirmarea unei comunități dinamice de americaniști români. Cu greu aș putea exagera importanța misionariatului căruia i s-au dedicat lectorii americani și familiile lor în anii dictaturii comuniste și ai Războiului Rece, cum tot cu greu aș putea exagera sprijinul pe care cei mai mulți alumni Fulbright, întorși acasă, au continuat să ni-l acorde în plan profesional și personal, împărtășindu-ne din experiența lor și onorîndu-ne cu prietenia lor și cu atașamentul față de valorile culturii și spiritualității românești. Acestor oameni, în mod special memoriei profesorului meu Ralph Aderman, și tuturor celor care le-au urmat pînă în ziua de azi, le adresez și pe această cale profunda mea recunoștință. 

Rodica Mihăilă este prof. emerit de literatură și studii americane la Universitatea București și director executiv al Comisiei Fulbright România.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Sarmizegetusa regia  Foto Administrația Sarmizegetusa Regia (8) jpg
Dacii au construit cel mai rezistent drum pavat din România. Cât va costa restaurarea lui, după două mii de ani
Cel mai vechi „drum pavat” din România, construit de daci la Sarmizegetusa Regia, va fi restaurat. Construcții asemănătoare monumentului, dar mai reduse ca dimensiuni, se găsesc și în alte două cetăți dacice.
saracie sate vaslui
Copiii de la sat, tot mai flămânzi și mai săraci. Cum putem eradica sărăcia? Explicațiile unui analist economic
Un sfert dintre copiii care trăiesc în mediul rural se culcă seara flămânzi, arată raportul, intitulat "Bunăstarea copilului din mediul rural", realizat de World Vision România. Iar asta pentru că părinții lor sunt prea săraci și nu au suficienți bani pentru mâncare.
alimente sanatoase jpg
Te simți tot mai trist și nervos? Top 3 alimente care îți vor îmbunătăți starea de spirit
Te simți tot mai trist și nervos? Top 3 alimente care îți vor îmbunătăți starea de spirit
vot diaspora  Foto Facebook jpg
Cum pot influenta voturile din diaspora rezultatele alegerilor? Analist: „Oamenii cred cǎ sunt victimele unei conspirații "
Votul din diaspora română a influențat în mod semnificativ alegerile prezidențiale din România în trecut, iar în 2024 se preconizează ca acesta să joace un rol crucial în rezultatele finale.
Ceausescu facebook jpg
Imagini demult uitate! Cum verifica Nicolae Ceaușescu magazinele de pâine și alimentarele din Capitală. Nimeni nu mișca în fața dictatorului
Regimul comunist în care au trăit românii a fost unul foarte strict, ba chiar sever. Nicolae Ceaușescu aplica măsuri usturătoare în ceea ce privea stilul de viață al cetățenilor și nu numai. Dictatorul controla la sânge produsele existente în alimentarele din țară.
Pitic de grădină făcut în totalitate din droguri Foto Politie Basisteam Dongemond   Facebook jpg
Pitic de grădină făcut în totalitate din droguri, descoperit de polițiști în Olanda. Poliția: „Gnomul a fost vizibil uimit”
Polițiștii din Olanda au descoperit în timpul unor percheziții un pitic de grădină, care cântărea aproape două kilograme și care era făcut în totalitate din MDMA. „Din când în când întâlnim lucruri speciale”, a transmis, vineri, poliția din Dongemond.
Alegerile în Timișoara. FOTO Inquam Photos / Cornel Putan
Cum au votat românii la prezidențiale, din 1990 și până în prezent. Numărul alegătorilor a crescut, interesul a scăzut| ANALIZǍ
În 24 noiembrie 2024, la primul tur al Alegerilor Prezidențiale, sunt așteptați la urne aproape 19 milioane de alegători, în țară și în străinătate. Deși numărul votanților a crescut în ultimii 34 ani, interesul românilor pentru alegeri a scăzut, conform statisticilor.
Vreme insorita de iarnă  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL jpg
Cum va fi vremea duminică, în ziua alegerilor prezidențiale. Meteorolog ANM: „O să avem decor de iarnă”
Duminică, 24 noiembrie 2024, românii sunt așteptați să voteze în primul tur al alegerilor prezidențiale. Potrivit meteorologilor, în unele zone montane, localnicii se vor putea bucura de razele soarelui și decoruri autentice de iarnă.
bush iliescu bucuresti mediafax
23 noiembrie: Ziua în care președintele american George W. Bush a venit în vizită la București. Discursul din Piața Revoluției
Președintele SUA, George W. Bush, a vizitat România pe 23 noiembrie 2002, susținând un discurs istoric în Piața Revoluției. Vizita a marcat consolidarea relațiilor bilaterale și a celebrat invitația României de a adera la NATO, un moment definitoriu în politica externă a țării.