Începutul

Rodica MIHĂILĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 730 din 15-21 februarie 2018
Începutul jpeg

Eram studentă la Facultatea de Engleză a Universității din București la mijlocul anilor ’60, cînd orientarea României spre o politică mai independentă în cadrul blocului sovietic a dus la o oarecare deschidere spre Occident și implicit la o ușoară liberalizare a constrîngerilor ideologice care marcau învățămîntul românesc. Noi, studenții de la engleză, am fost printre primii beneficiari ai acestei deschideri, cu precădere în zona relațiilor româno-americane.

Pînă în 1960, în condițiile întețirii Războiului Rece, Catedra de engleză oferise doar sporadic cursuri de literatură americană, pentru ca mai apoi ele să dispară cu totul. În cei cinci ani de studiu programa prevedea un singur curs din aria americanisticii, mai precis a literaturii americane, fie că era vorba de o selecție pe criterii ideologice a cîtorva scriitori de orientare marxistă, precum Albert Malz, Michael Gold și Howard Fast (curs prof. Clinca 1952-1954), fie cursuri generale pînă la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cu accent pe poezie (curs prof. Levițchi 1955-1957) sau pe proză (curs prof. Cartianu 1958-1961). Deschiderea despre care vorbeam a făcut însă posibilă o intensificare a schimburilor academice cu America, promovate la noi pe scară redusă încă din 1960, prin lansarea programului Fulbright subvenționat de guvernul Statelor Unite. Începînd cu 1963, odată cu sosirea la București a prof. Thomas Amherst Perry, primul lector Fulbright de limbă și literatură americană, urmat în fiecare an de cîte un alt bursier Fulbright, americanistica revine timid printre disciplinele de predare sub forma unor cursuri, e drept, opționale, ținute de aceștia pentru studenții anului III-IV. Așa se face că primul și singurul curs de literatură și cultură americană care ni s-a oferit în anii studenției, pentru cei care au dorit să-l frecventeze, a fost cel ținut de profesorul Ralph Aderman de la Universitatea din Wisconsin, Milwaukee. Era un opțional de literatură și cultură americană din secolul al XIX-lea – secol agreat de autoritățile române, dar era de fapt mult mai mult decît atît. Pentru cei cîțiva studenți care ne-am înscris la curs, profesorul Aderman însemna contactul direct cu America, cu valorile și tradițiile ei, cu ce însemna să gîndești și să trăiești liber, fiindcă prelegerile și discuțiile care le însoțeau treceau mult dincolo de limitele secolului al XIX-lea și ne aduceau adesea în prezent, chiar dacă de cele mai multe ori comparațiile cu prezentul nostru românesc rămîneau nespuse. Acest prim contact direct cu America avea să-mi schimbe viața, să-mi incite imaginația și să-mi direcționeze cariera spre domeniul pînă atunci necunoscut nouă, al studiilor americane, pe care profesorul Aderman ni-l prezenta drept o cucerire a educației liberale, menit să explice America și experimentul construcției sale democratice – un domeniu al interdisciplinarității ri-dicat pe pilonii literaturii, istoriei și sociologiei, dar deschis oricărei abordări venite din perspectiva altor discipline.

Mai tîrziu, după ce am devenit eu însămi membră a Catedrei de engleză, două stagii de cercetare în Statele Unite mi-au permis o explorare în profunzime a domeniului și mi-au întărit convingerea că el trebuie și poate fi introdus și la noi.

Dacă în Statele Unite instituționalizarea studiilor americane a început încă din anii 1930, iar după cel de-al Doilea Răz-boi Mondial procesul a luat amploare, această arie disciplinară fiind introdusă în mai toate marile universități din Occident, în majoritatea țărilor est-europene inițierea unor asemenea programe s-a produs pe parcursul tranziției post-comuniste, ele fiind percepute drept un semn și o cale de liberalizare, democratizare și modernizare.

În mod firesc, Catedra de engleză era locul cel mai potrivit pentru a pune bazele studiilor americane, dar așa cum aveam să descopăr curînd, drumul spre instituționalizare s-a dovedit a nu fi deloc ușor. Majoritatea obstacolelor se aflau în interiorul sistemului de învățămînt superior bazat pe o tradițională „osificare“ departamentală, care cu greu permitea existența unui program în esență inter/multi-disciplinar. Restricții de ordin bugetar și administrativ, lipsa resurselor, dificultatea asigurării unui corp didactic specializat și în bună măsură rezistența disciplinelor tradiționale în fața noilor veniți au fost tot atîtea obstacole. Unele au fost depășite, altele persistă încă.

În 1993, cu sprijinul prof. Emil Constantinescu, pe atunci rector al Universității din București, mai tîrziu președinte al României, am reușit să introducem la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine programul de studii americane pe care îl proiectaserăm ca o a doua specializare la nivel de licență. Era o premieră națională. Doi ani mai tîrziu, am inaugurat la facultatea noastră un masterat de studii americane cu durata de un an și un Centru de Studii Americane, al cărui director am avut onoarea să fiu. Instituționalizarea începea să se extindă prin înființarea unor masterate de studii americane la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iași (1995) și la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca (1997), urmate de masteratele lansate în 2004-2005 la Universitatea de Vest din Timișoara și la Universitatea „Ovidius“ din Constanța. Un pas însemnat pe calea instituționalizării s-a făcut la Universitatea din București începînd cu anul academic 2004-2005, cînd Centrul de Studii Americane a inițiat primul program de licență cu specializarea „Studii americane“, acreditat de Ministerul Educației Naționale. Modelul a fost urmat de Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iași, Universitatea „Ovidius“ din Constanța, Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu și Universitatea „Transilvania“ din Brașov.

Nu încape îndoială că programele de studii americane au jucat un rol important în reforma curriculară de după 1989 nu numai prin caracterul lor inter-, multi- și transdisciplinar, dar și prin aceea că au introdus, pe lîngă studiul limbii și literaturii, o serie de arii de studiu deloc sau mult prea puțin explorate în facultățile cu profil filologic, care aveau menirea să pregătească absolvenți pentru o piață a muncii remodelată de diversificarea și reconfigurarea cunoștințelor, precum și de efectele economiei de piață și ale globalizării. Printre acestea s-au numărat studii feministe și de gen, studii etnice, studii media și de film, cultura populară, cultura nativilor americani, cultura afro-americană, cultura corporatistă. Structurat în trei module: cultură și valori, istorie și politică, societate și comunicare, programul de la București s-a dezvoltat rapid datorită faptului că flexibilitatea lui ne-a permis să apelăm la colegi din varii domenii precum istoria, sociologia, științele politice, filozofia, dreptul, jurnalismul, artele vizuale, filmul și marketingul, a căror cercetare viza mai mult sau mai puțin și arealul american, să beneficiem din plin de prezența bursierilor americani Fulbright afiliați cu Universitatea din București, dar în același timp să ne formăm propriii specialiști prin doctorate în studii americane și specializări în Statele Unite, în primul rînd prin intermediul burselor Fulbright acordate cetățenilor români.

Și iată că mă întorc la contribuția inestimabilă pe care programul Fulbright și implicit Ambasada SUA au avut-o și o au în inițierea, proliferarea și consolidarea studiilor americane din țara noastră și în afirmarea unei comunități dinamice de americaniști români. Cu greu aș putea exagera importanța misionariatului căruia i s-au dedicat lectorii americani și familiile lor în anii dictaturii comuniste și ai Războiului Rece, cum tot cu greu aș putea exagera sprijinul pe care cei mai mulți alumni Fulbright, întorși acasă, au continuat să ni-l acorde în plan profesional și personal, împărtășindu-ne din experiența lor și onorîndu-ne cu prietenia lor și cu atașamentul față de valorile culturii și spiritualității românești. Acestor oameni, în mod special memoriei profesorului meu Ralph Aderman, și tuturor celor care le-au urmat pînă în ziua de azi, le adresez și pe această cale profunda mea recunoștință. 

Rodica Mihăilă este prof. emerit de literatură și studii americane la Universitatea București și director executiv al Comisiei Fulbright România.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

simo instagram jpg
La mulți ani, Simona Halep! Campioana noastră împlinește azi 31 de ani. Un an tumultuos în viața sportivei
Tenismena română își sărbătorește astăzi, 27 septembrie, ziua de naștere. Ce schimbări i-a adus în viață anul 2022.
furtuna jpg
Cod Portocaliu de vreme severă imediată în Olt. Sunt vizate de avertizări și alte localități din țară
Județul Olt se află sub avertizare Cod Portocaliu de vreme severă imediată, în zeci de localități înregistrându-se vânt puternic, ploi și tunete ca în mijlocul unei furtuni de vară.
Polonia a inaugurat gazoductul Baltic Pipe FOTO Profimedia
Polonia a inaugurat gazoductul Baltic Pipe. „Epoca dominaţiei ruse ia sfârşit”
Polonia a inaugurat, marţi, un gazoduct prin care va primi gaz natural norvegian.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.