În ţara femeii-plantă

Publicat în Dilema Veche nr. 317 din 11-17 martie 2010
În ţara femeii plantă jpeg

De 1 martie, am primit pe e-mail o serie de bancuri feministe, într-un slide show intitulat sugestiv „Femei ca noi!“. Voi da doar un exemplu: „Zece bărbaţi şi o femeie stăteau atîrnaţi de cablul unui helicopter. Deoarece cablul nu era destul de rezistent ca să ţină 11 persoane, au decis că una va trebui să sară, altfel vor muri cu toţii. Nu s-au putut decide asupra persoanei. Atunci, femeia a ţinut un discurs scurt, dar emoţionant în care a spus că ea va fi aceea care se va jertfi, deoarece femeile sînt în general dispuse să renunţe în faţa soţului sau a băieţilor lor, oferă totul bărbaţilor fără să primească nimic în schimb. Cînd şi-a terminat discursul, toţi bărbaţii au început să aplaude. Morala: Niciodată să nu subestimezi puterea femeilor!“.

În prima săptămînă a lui martie asistăm la o afişare ostentativă a feminităţii care îi obligă pe bărbaţi să curteze, să falseze, să împartă flori şi mărţişoare (unele „reciclate“ din cele pe care le-au primit soţiile lor în anii trecuţi). Cunosc bărbaţi care chiar îşi iau liber de la serviciu, după ce numără femeile cu care se intersectează zilnic în birouri sau pe coridoare şi îşi fac calcule mentale. Am văzut bărbaţi alegînd cu stîngăcie gablonţuri la Meli Melo, un magazin unde, de regulă, aşteptau plictisiţi afară, cu sacoşele de cumpărături în braţe. Şi am mai văzut armata de femei în pantaloni care mărşăluieşte în fiecare dimineaţă spre gurile de metrou, sub o altă înfăţişare. În fuste, aranjate, cochete, îmbujorate, guralive, femei de toate vîrstele o porniseră de acasă, hotărîte să-şi ceară „drepturile“. Le-am auzit vorbind la telefoane mobile, urîndu-le altor femei abia trezite din somn „La mulţi ani!“. Spre seară, vor umple restaurantele, încărcate de buchete şi mici pacheţele misterioase (îmi amintesc că în perioada liceului, fata care nu primea nici măcar o floare de 1 Martie era catalogată măcar „nepopulară“ şi exclusă din găşti, iar anumite profesoare îi persecutau pe băieţii care de 8 Martie nu le ofereau „atenţiile“ cuvenite), distrîndu-se „ca fetele“, bîrfindu-şi şefii, soţii şi iubiţii. Toată această „magie“ se spulberă în mai puţin de o săptămînă, iar lucrurile revin la normal. V-aţi întrebat însă unde se ascunde Femeia (cu toate atributele ei, cele lăudate de poeţi, pe care nu le voi mai înşira acum) în tot restul anului?

Pe vremuri, într-o societate tradiţională, femeia stătea acasă, gătea, făcea curat, creştea copii şi, în timpul liber, tricota. În bucătărie, deasupra plitei avea atîrnate ştergare brodate pe care scria: „Gospodina cînd e bună, rostul casei merge strună!“ sau „Tu bărbatului să-i faci prăjituri şi cozonaci“. Femeii emancipate de astăzi aşa ceva i se poate părea nu doar desuet, dar şi declasant. Acum, ea este înlocuită acasă de bonă sau de menajeră. În România, în cele mai multe cazuri este una şi aceeaşi, 2 în 1, şi i se spune, la modul generic şi uneori peiorativ, „femeie“. Amuzant este cînd auzi anumite replici care vin din partea unei femei: „Nu mă mai descurc. Am nevoie de o femeie!“. Aşadar, există femei de rang superior care îşi trăiesc emanciparea şi gustă din libertatea dobîndită după sute de ani de „stat la cratiţă“ şi femei de rang inferior care stau la cratiţă de bunăvoie. Printr-o ironie, doar acestea din urmă sînt denumite femei, însă la un mod profesional.

Femeile din „cîmpul muncii“ sînt ambiţioase, săritoare, conştiincioase, vor să muncească cot la cot cu bărbaţii, să facă ore suplimentare şi să ocupe funcţii de conducere. S-ar putea spune că vorbim despre profilul angajatului ideal. În practică însă, un colectiv alcătuit în mare parte din femei devine în scurtă vreme disfuncţional, iar tensiunile care se acumulează în timp pot duce la un dezastru. În general, femeile raportează totul la bărbaţii din colectiv (tensiunea e cu atît mai mare în cazul în care ei sînt şefi) şi la modul în care sînt băgate în seamă sau neglijate de aceştia. Acţionează în funcţie de stări de moment şi de detalii pe care bărbaţii le ignoră, pentru că nu au nici o legătură cu munca propriu-zisă. Aşa-zisele relaţii colegiale între femei sînt de fapt alianţe împotriva unui anumit bărbat sau rîci din cauza altuia, indivii mărunte legate de performanţe profesionale sau sexuale şi, de cele mai multe ori, ca într-o schemă de telenovelă, trebuie să existe şi „femeia cea rea“ (devine dramatic în cazul în care e şefă), în privinţa căreia toate celelalte se pun de acord. Pe de altă parte, deşi „feministele“ de la noi scot la iveală cazuri de hărţuire sexuală la locul de muncă în care noi sîntem ciupite de fund de şefi fără ca măcar s-o ştim, n-am întîlnit o altă ţară în care aşa-zisa hărţuire sexuală, de cele mai multe ori provocată, să nu fie privită într-un mod mai pozitiv de către femei. Există unele femei pentru care a intra „în graţiile“ şefului sau ale unui alt personaj important „din firmă“ este o raţiune de a fi şi altele care suferă la un mod real pentru un act imaginar neconsumat. S-ar putea spune că lipsa de hărţuire sexuală, măcar la un nivel incipient, de flirt, dăunează grav sănătăţii mentale a femeii la locul de muncă.

În ceea ce priveşte promovarea imaginii femeii „de succes“ în societate, este suficient să deschizi televizorul ca să observi că vedetele autohtone, invitate în permanenţă la posturile generaliste, „s-au ajuns“ datorită calităţile lor fizice, a performanţelor sexuale afişate (cazuri de tipul Laura Andreşan sau Simona Sensual) sau a mariajul cu un bărbat cu bani şi „de succes“ („cazul“ Monica Columbeanu), mai nou şi datorită unei legături de sînge cu o altă femeie măritată cu un bărbat „de succes“ (Ramona Gabor). Viitoarele vedete sînt acele femei-plante, „ornamentele“ show-urilor de divertisment care deocamdată aşteaptă, dezgolite şi surîzătoare, ca un bărbat faimos şi cu bani să pună ochii pe ele. Pornind de la aceste „modele“, mamele îşi sfătuiesc fiicele să se înfometeze ca „să fie frumoase“ (oficial se numeşte „carieră“ în show biz) şi să reuşească în viaţă (în timp ce taţii îşi învaţă băieţii să dea cu şutul în minge ca să ajungă ca Mutu). Cum arată, însă, femeile obişnuite, anonime, de pe stradă? În timpul verii multe sînt exuberante şi exhibiţioniste şi arată tot, la un mod instinctual, pentru că altceva n-au „ce vinde“. Însă majoritatea nu arată în nici un fel, căci sînt prea obosite şi copleşite de o societate în care nu-şi mai înţeleg rolul şi rostul.

Ca să revin la bancul de la începutul textului, „puterea femeilor“ în România este mai degrabă un moft ce îţi creează uneori aceeaşi senzaţie de respingere ca în cazul membrilor unor secte religioase care îţi bat la uşă, încercînd să te convertească la credinţe „alternative“. Îmi asum faptul că „feministele“ mă vor cataloga drept o femeie frustrată.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.