În numele vigilenței. Exersînd pedagogii ale empatiei

Publicat în Dilema Veche nr. 953 din 14 – 20 iulie 2022
image

Am crescut lîngă femei paradoxale. Femei de o forță irezistibilă, femei care țineau o lume pe umerii lor, femei care își înfruntau soții și tații. Dar și femei ale tăcerii. Femei care idealizau familia deși nu erau fericite în familie. Femei care se amăgeau că liniștea lor începe atunci cînd închid ochii, chiar dacă pleoapele ascundeau multe lacrimi. De la ele am primit putere. De la ele am primit tăcere. Și tăcerea asta a săpat în mine un culoar inconfortabil, cu multe intrînduri anxioase.

Am învățat tîrziu să numesc abuzul abuz. Am învățat tîrziu să elimin acolade toxice – „da, dar și ea a provocat”, „nu e chiar așa grav” etc. Acolade care aplatizează și reduc suferințe sufocante la realități acceptabile. Acolade care acutizează rușinea și autoînvinovățirea. Acolade care ne fac să ne simțim mici și să rămînem undeva, într-un colț ascuns. Am învățat tîrziu că o glumă sexistă e un comportament agresiv, nu doar o scăpare inocentă. Nu există nimic inofensiv într-un abuz. Am învățat tîrziu că normalizarea violenței frînge curajul de a vorbi despre experiențe traumatizante. Am învățat tîrziu puterea politică a cuvintelor transformatoare. Forța vindecătoare a poveștilor care se opun dominației violenței patriarhale.

Evenimentele locale recente – discursurile Vioricăi Vodă și Katiei Pascariu de la Gala Gopo, articolele scrise de Oana Stoica în Scena9, care documentează abuzurile din Universități de Artă din România – au pentru mine valoarea unor dezvrăjiri ale tăcerii. Unor statement-uri ale amplificării nevoii colective de a dezambiguiza abuzul. Pedagogia dezambiguizării, tranșării unor experiențe abuzive creează teritorii eliberatoare, în care ne exersăm vigilența față de orice tip de hărțuire. Pentru că nimic nu este niciodată pe deplin cîștigat, mai ales atunci cînd vorbim despre o cultură feministă intersecțională. Vigilența devine o stare politică sistemică. A o exersa zilnic este un gest cu potențial pedagogic. Un gest de învățare care nu trebuie întrerupt niciodată. Din acest proces de învățare transformatoare face parte o înțelegere stratificată a realităților abuzului. Nu are nimeni legitimitatea să-i ceară victimei să-și numească public agresorul. Este destul că a avut forța să numească abuzul. Nu are nimeni legitimitatea să minimalizeze o experiență dureroasă de hărțuire. E destul că această experiență și-a găsit cuvintele. Învățarea este un act politic care pornește din intimitatea cuvintelor. Forța lor contestatară sculptează devenirea unor generații de fete și femei care, exersînd pedagogii non-abuzive, își pot defini angajamentul solidar de a articula, de pe alte poziții, dinamici ale unor relații lipsite de toxicitate. Una dintre întrebările care se regăsesc în discursurile despre multiplele forme de hărțuire este: cum putem să creăm medii educaționale care să nu mai perpetueze abuzul de putere, care să nu mai întrețină relațiile toxice? Pedagogia grijii și ascultării se cultivă din primele clase de școală. Și crește odată cu noi.

La începutul eseului ei despre o pedagogie eliberatoare, Teaching to Transgress. Education as a Practice of Freedom, bell hooks își chestionează poziția ierarhică. Din momentul în care i s-a propus să devină profesoară la Oberlin College, autoarea feministă a început să rememoreze tot ce a contestat în școală: autoritatea impusă cu forța, obediența față de cei care aveau puterea, lipsa unui spațiu de învățare bazat pe gîndire critică, atitudinile rasiste și misogine cu care s-a confruntat. Mediul unei școli represive – loc al pedepsei, nu al imaginării posibilităților și promisiunilor transfiguratoare – o face pe bell hooks să reflecteze asupra unor noi cadre pedagogice. În viziunea teoreticienei, „clasa rămîne cel mai radical spațiu al posibilității în universitate”. Această radicalitate vine din potențialul imaginativ a ceea ce numesc distribuția afectelor în clasă, adică explorarea empatiei în relațiile de predare-învățare, grija pentru participarea tuturor și pentru respectarea spațiului intim, anularea oricărui comportament hărțuitor, înțelegerea poziției din care se produce cunoașterea, folosirea unui limbaj cît mai incluziv, autochestionarea permanentă a dinamicilor de putere etc. Toate acestea pentru ca fiecare student/ă să simtă că aparține unui loc în care experiențele nu îi sînt invalidate. Unui loc în care abuzul de orice tip nu îşi are locul.

Pentru că o pedagogie care are la bază hărțuirea, o pedagogie destabilizatoare şi abuzivă, care nu creează spațiu pentru limite, care nu cultivă empatia este sfîrșitul oricărei pedagogii. Împreună, trebuie să luptăm, în fiecare zi, pentru o pedagogie eliberatoare, pentru acea clasă în care să imaginăm teritorii ale împuternicirii. Pentru ele nu e niciodată destul de mult spațiu! Ele trebuie apărate cu vigilență și recîștigate cu grijă. În ele, revoluțiile au toate șansele să lase urme!

Mihaela Michailov este dramaturg și critic de artele spectacolului. Predă la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

63231587 403 jpg
Armata Rusiei: o putere supraestimată
În cazul invaziei rusești în Ucraina, Putin a crezut probabil într-o victorie rapidă. Ea s-a dovedit iluzorie, după cum arată mobilizarea parțială recent anunțată. Cât de puternică este în realitate armata Rusiei?
Teava gaze apa FOTO Shutterstock jpg
CIA a avertizat Germania în privința unor acte de sabotaj împotriva gazoductelor Nord Stream
CIA (Agenția Centrală de Informații) a avertizat acum câteva săptămâni Germania în privința unor posibile atacuri asupra conductelor de gaze din Marea Baltică, scrie „Der Spiegel”.
Pojar - rujeola FOTO 123RF
Cum vrea Rafila să prevină epidemiile de rujeolă
Ministerul Sănătății a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care urmărește creșterea ratei de vaccinare la peste 95% împotriva rujeolei, rubeolei și de prevenire a infecției rubeolice congenitale, până în 2030.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.