În Kansas, forever

Olga Ştefan
4 noiembrie 2010
În Kansas, forever jpeg

Failure, when done well, is its own form of success.

Lucrurile se petrec cam aşa: 20 şi un pic egal 20 şi nimic. Începi să te cramponezi de ideea eşecului unei generaţii. Pentru că my generation, deci your generation, has failed. Şi pentru că nu vrei să porţi singur povara unui prezent privat în dreptul căruia nu scrie nimic. Eşecul e un accesoriu obligatoriu. Cu aroma ilicită a unui drog despre nocivitatea căruia vorbeai, în urmă cu cinci şase ani, ca despre o promisiune îndepărtată sau ca despre infernul unei ţări din lumea a treia. „Ţie nu ţi se va întîmpla cu adevărat”. Iar atunci cînd „s-a întîmplat”, atunci cînd „s-a instaurat”, regimul rateurilor şi al planurilor suferind de inaniţie, posibil incapabile să mai înceapă sau să fie duse la bun sfîrşit, n-a venit însoţit de urgenţele panicarde ale schimbării, ale lui „ e timpul să”. Timpul, pînă şi el, eşuase lamentabil într-o poză proastă, cu patină vintage şi text scris în helvetica acoperind-o parţial. Despre cum „time is the fire in which we burn” sau „how we spend our days is how we spend our lives” sau „tomorrow you said today”. Tristeţea melodramatică dublată de adrenalina de a-ţi experimenta în mod real (şi într-un chip pe care deprinderea insuficient exersată a responsabilităţii îl vor confunda cu luciditatea) propria mizerie: ăsta e noul canon al oamenilor de vîrsta noastră. După platformele colorate strident de la sfîrşitul anilor 90 şi regimentele de bluze lycra şi blugi Lotus de la începutul anilor 2000, ne purtăm golul de semnificaţie slash absenţa determinării ca pe nişte outfituri obligatorii. Nici măcar nu e atît de rău, cîteodată, pentru că aproximaţiile şi punctele de suspensie îşi au farmecul lor. Incoerenţa lor atît de coerentă. Ajungi să ştii, cu amărăciunea unui hibrid de învins-învingător în curse cărora le-ai uitat miza, că înaintea oricărui substantiv conotat pozitiv, mai mult decît orice clişeu pufos şi confortabil, prevestind acele viitoruri de telenovelă în palpabilitatea cărora ai făcut imprudenţa să crezi, ratarea, numai ea, cu izul ei de zeiţă a răzbunării şi de spectru al noilor fatalităţi, revine în arenele astea în care aştepţi plictisit să lupţi încă o dată,  pe bune, de această dată. Probabil că ai fost un demi-învingător, probabil că diplomele de la olimpiade sau de la schi nautic ţi s-au părut prolepse narative pentru ceea ce avea să urmeze, iar acum îşi par glumele nefericite ale cuiva (în care nici nu mai crezi) în stare să provoace miracole şi alte lucruri de acest gen.

Nu cîştigi pentru că provocările sînt suspendate. Nu atingi scopurile pe care cineva tot mai străin de tine însuţi le-a stabilit pentru că “noile mize” nu sînt altceva decît acolade perfide în îmbrăţişările cărora se vor pierde ani şi oportunităţi din ce în ce mai virtuale, din ce în ce mai ipotetice. Nu ştii să lupţi  pentru că toţi adversarii sînt siluete din carton înlocuind, pentru o vreme, preţ de o “improvizaţie”, the real deal.

Cu timpul, ca pe o legăturică de baloane umplute cu heliu, laşi din mînă toate acele detalii comportamentale anacronice în raport cu femeia sau bărbatul în toată firea în corpurile cărora te trezeşti de ceva timp. Te obişnuieşti cu ideea că miracolele de genul “sînt ascultat la istorie din singura lecţie la care am participat săptămîna trecută şi pe care, deşi nu am citit-o din manual, mi-o amintesc, repetînd, cuvînt cu cuvînt, ceea ce ne spusese profa” sau “visez cu tipul/tipa ăsta de care sînt îndrăgostit(ă), iar o săptămînă mai tîrziu, în cele mai improbabile circumstanţe, scena din vis se repetă cu înfricoşătoare fidelitate”, datînd de pe vremea cînd aveai nevoie disperată de încurajări inexplicabile în termenii unei logici dobîndite ani mai tîrziu, au încetat să se întîmple. Că trebuie să asuzi şi că trebuie să sacrifici nopţi şi procente din sănătatea presupusă, încă, mult prea “for granted” ca să obţii rezultate pe care, în afara marilor creatori şi artizani de planuri de viitor within, nu le va aplauda nimeni. Te defineşti peste tot drept „young adult”. E corect şi e îngrozitor de liniştitor: pentru că, de fapt, ai nevoie disperată de adejectivul „tînăr”. Ca să nu fii extensia unui produs ficţional despre cum potenţialul după care eşti judecat pînă „la un moment dat” nu se vede niciodată materializat. Ca să justifici faptul că adolescenţa este aidoma acelor viruşi de care crezi că ai scăpat şi care aşteaptă „puţină slăbiciune” pe frontul organismului tău ca să revină „pe ordinea de zi”. Între borne kilometrice amplasate greşit şi acte eroice antedatate, între precocitate şi retard, între o sumă de „prea repede”-uri şi urgenţa unor „deja e tîrziu”, te simţi unul dintre captivii unui sistem care te sabotează constant, neţinînd cont de expectanţele taleobsedate de obiectivitate. De o minimă echitate. De o etică a liniştii de după atît de multă adolescenţă. Eschatologic şi thanatofil, „attending 2013” într-o lume virtuală mai ordonată decît orice sertar din perimetrul camerei în care locuieşti şi care, ca 90% dintre lucruri, „nu-ţi aparţine”, ştii că dintre miile de căi bătătorite care duc către destinaţia aia etern amînată numită maturizare, drumul spre a-casă e, totuşi, cel mai apetisant.

Olga Ştefan e poetă şi masterandă la Istoria imaginilor – Istoria ideilor, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.