In girum imus nocte et consumimur igni
Sînt 89.136.158.130, am 77 de ani. Şi am ratat Singularitatea. Sînt printre puţinii locuitori ai Zonei V care nu au voie să iasă din casă. Oricum, nu m-aş descurca afară. Totul e prea complicat şi mie îmi lipsesc multe. În primul rînd, nu am făcut transferul de nanocelule protective pentru piele şi în jumătate de oră aş fi mort sub cele 57 de grade (şi radiatoni) de-afară. Apoi, sînt condamnat la ascundere pentru că mi-am ucis clona, în urmă cu trei ani. Refuz cipurile MIND42 pentru conexiune universală şi PSYCHE18+ pentru pornografie directă, introdus de obicei în hipocampul stîng. Nu mă rog în fiecare dimineaţă şi asta se observă imediat pe ecranul lui.
La cîţiva ani după ce Facebook a fost cumpărat de China şi Google şi-a declarat independenţa, locuitorii din Zona V au avut de ales: transformarea radicală sau o viaţă marginală în periferie, aşteptînd moartea. Mi s-a părut bizar să fiu pus să aleg – tot ceea ce se întîmpla era şi rezultatul ideilor mele. Cine făcea apologia, cea mai nesimţită, tehnologiilor informaţionale, bio, neuro şi nanotehnologiilor în deceniul doi al secolului nostru? Cine milita pentru închiderea televiziunilor, prin două metode: atac chimic sau atac informaţional (în fiecare sezon lansam un nou kit de atac, care se distribuia gratis elevilor de liceu)? Cine a zis că pornografia nu e o obligaţie, ci un drept? Cine a propovăduit eliminarea burselor şi generalizarea societăţii transparente? Privesc acum la fotografia de grup de pe perete, realizată în 2033, sîntem acolo vreo doisprezece fraieri şi Mînuitorul, puştiul supradotat care, într-o singură noapte, a închis tot Internetul. Nimeni nu l-a mai deschis de atunci. A încercat prin ’37 o echipă de ruşi şi de americani, dar Mînuitorul s-a superenervat şi le-a injectat cod, pînă maşinile lor au început să evolueze singure şi să-i ucidă. Prima reformă a puştiului a fost eliminarea noastră. Apoi, eliminarea oricărei maşini cu procesor, şi introducerea procesoarelor, direct în creierul locuitorilor. A introdus o nouă tehnologie, M2MbMM (Mind-to-Mind-By-MyMind), îngrozitor de simplă: oamenii comunicau fără a se exprima, iar toate infomaţiile treceau prin mintea lui (de aici şi By-MyMind). Tot tranzitul informaţional se făcea prin creierul puştiului. Devenise crud, alegea cele mai frumoase femei şi le programa să-şi aplice extensii total contraevoluţioniste. Bărbaţii erau inoculaţi cu „vina falusoidală“, şi majoritatea se sinucideau ritualic prin tăierea organului. Clonele proliferau, erau mai puternice şi deloc interesate de înmulţirea prin selecţie sexuală.
Cît am scris astea cred că au trecut trei zile, iar acum încerc să mă gîndesc de ce îmi ia atît de mult. Oricum, e bine că mi-am amintit că într-un dulap mai am o tabletă veche, cu bateria încă funcţională. În Zona V, scrisul e interzis, nu am mai scris de vreo 20 de ani. De ce să scrii cînd nimeni nu mai citeşte? De ce să vorbeşti cînd nimeni nu mai ascultă? Partea bună e că aşa au dispărut toate editurile şi casele de discuri, toţi artiştii şi producătorii, tot ceea ce numeam fals „cultură“ şi ne bucura. Poate de aceea durează atît de mult să scriu – lipsa exerciţiului. Cum îmi mergeau degetele pe taste în tinereţe, cum jonglam cu telefoanele mobile şi toate artefactele acelea colorate... Orice nou aparat era mai apropiat şi mai înţelegător, mai uşor şi mai util, pînă am atins dematerializarea. Adio interfaţă, totul e M2MbMM.
Oamenii nu mai călătoresc, corpurile cel mai mult stau. De ce să consumăm atîta energie, mişcîndu-ne de colo-colo, cînd putem accesa lumea prin ochii altora? Trebuie doar să te gîndeşti unde vrei să ajungi în Zonă, şi Mînuitorul îţi alocă spaţiu mental în alt corp aflat în acel loc. Doar dacă nu eşti marginal şi atunci poţi să te mişti doar în camera ta, cu storurile trase, să lingi pereţii umezi, în căutarea unei picături de apă şi să priveşti tavanul. Nouă, nici droguri nu ni se dau, aşa cum primesc cetăţenii buni. De patru ori pe an, se deschid serele botanice unde poţi găsi cîte o plantă Lophophora williamsii şi stai deconectat de la M2MbMM cîteva ore bune. Sau chiar zile, dacă eşti mai slab de înger. Desigur, aceşti cactuşi sînt ascunşi între plante carnivore cu senzori lingvistici, produse după 2050 cu scopul de a-i elimina pe toţi cei care nu ştiu latina. Primii au fost ruşii, apoi arabii, mulţi anglo-saxoni au scăpat în ultimul moment, SUA s-a împrumutat pentru ultima dată de la China şi a demarat un masiv program educaţional de învăţare a limbii latine. Latina e limba universală a minţilor noastre, acum. Doar locuitorii Google şi chinezii sînt liberi să nu o folosească, doar cei din Zona G şi din Zona E.
Există o singură parte bună: călătoria în timp. Poţi transmite mesaje în trecut sau în viitor. Poţi reconstrui amintiri. Poţi spune celor din trecut să nu migreze spre ubicuitate şi decorporalizare. E lipsit de rost să insişti, ştii deja că totul e în zadar. Degeaba zici: mergeţi cu avioanele, consumaţi toate resursele, staţi înconjuraţi de aparate mari şi costisitoare, faceţi sex. Viitorul este acesta, unificat într-o singură minte şi nimeni nu va scăpa.
Constantin Vică este doctorand în etica noilor tehnologii, la Universitatea Bucureşti.
